271 matches
-
de 12 iulie 1979. Stabilimentul orășenesc nou, abia construit... Aleea de asfalt, proaspăt turnată... Rampa dând spre una din sălile morgei, plină de coridoare, ca un labirint. Șeful sălii nr. 4, un tip slăbuț, brunet, cu dinți deși de viplă, mustăcioară, păr moale, negru, figură de frizer săritor, purtând pe figură o milă de zile mari. El o va îmbrăca pe mama. Aștept. Ea încă e la frigider... Când operatorul de serviciu, la un semn al șefului, trage sertarul, ea apare
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
Corector Călin Eva Grafician Letiția Geană Corector Geanina Giroveanu Corector Adrian Hubert Paginator șef Mihai Klemenco Paginator Sofia Klemenco Paginator Loredana Kozsán Culegător Róbert Kozsán Culegător Silvia Luțai Corector șef Katalin Luzan Corector Simona Morgovan Paginator Cornelia Moșoiu Corector Simona Mustăcioară Culegător Elena Nicoli Paginator șef Gheorghița Ranisov Inspector personal Angela Sági Secretară Rita Sugár Secretară
Agenda2003-27-03-agendisti () [Corola-journal/Journalistic/281212_a_282541]
-
abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului. Trec șase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care preda altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea și binișor românește. Într-o zi, ne-a dat un extemporal de 10 minute, în limba română, așa cum obișnuia el, în mijlocul unei discuții: Scrieți despre Corneille sau Racine
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii năclăite de sânge, placenta era sfîșiată, ca o cățea turbată, de mîinile învățătoarei, doamna cu mustăcioară, care pînă mai ieri ținea isonul în strana mănăstirii Coșula, cerul era o oglindă acoperită de prosoape negre, cum se face de regulă cînd morții ies din spatele ei prin argintul acoperit de smoală și vor să se mai joace cum
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic atașat, se mulțumește cu un surogat al ei, de factură interbelică, sub chipul podului casei d-sale, plin de stive de reviste, fotografii cu poze nostalgice: „Ca- valeri bruni cu elegantă mustăcioară și impecabilă cărare gominată - John Gilbert - coabitau cu frumuseți misterioase - Pola Negri, Gina Manès, Isa Miranda... Privirile stăruiau asupra Josephinei Baker, înveșmîntată numai într-un brîu rotitor de banane - fructa mea preferată. Pe vremea cînd părinții mei erau tineri, duceau
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
și despre discursurile lui din Mein Kampf. Doar că ele sunt difuzate pe internet, moderna rampă de lansare pentru dictatorul reînviat. În Germania, romanul a cunoscut un succes extraordinar. La umorul nemților, era oarecum de așteptat ca micul caporal cu mustăcioară să fie luat, încă o dată, în serios. Fie și sub înfățișarea parodică din filmul lui Charlie Chaplin. Nu vă spunem urmarea aventurilor internautului cu un nume atât de (trist!) celebru, pus pe redobândirea puterii. Scriitorul și omul de știință De
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2444_a_3769]
-
singurele pete de culoare, mînuite cu haz de Virginia Mirea și Delia Seceleanu. Horațiu Mălăele are în structura să ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie. Sau din Chaplin, bietul farseur vesel și trist, cu joben, mustăcioara și botine roase care privește cu ochii mari, rotunzi, toate nazdraveniile lumii. {i pune și el umărul să le sporească numărul și năstrușnicia. Din nimic, dintr-un gest făcut cînd te aștepți mai putin, se răstoarnă o lume pe scenă
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
unul de acum mult timp. Secretara ne lasă să așteptăm zece minute iar apoi ne invită în biroul lui Dimitri. E mare, dar gol și pe masă se află un ceas în forma unei mingi de fotbal. Dimitri are o mustăcioară și poartă un ceas mare. — Cu ce intenții ați venit aici?, întreabă el. — Vrem să investim în Transnistria, spun eu. În hoteluri. Am putea colabora cu Sheriff? Discuția se desfășoară prin intermediul traducătoarei noastre. — Avem destui bani, spune Dimitri. Construim acum
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
poate avea un copil este să aibă relații intime cu un bărbat”. - Așa a zis, Ozzie ? Timp de cîteva clipe păru că Itzie lăsase baltă chestiunea teologică. - A zis el așa, relații intime ? Un zîmbet mic și strîmb, ca o mustăcioară rozalie, se formă în partea de jos a feței lui Itzie. - Și voi ce-ați făcut, Ozz, ați rîs sau ce ? - Eu am ridicat mîna. - Îhî ? Și ce-ai zis ? - Atunci am pus întrebarea aia. Itzie se lumină la față
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
cartea pe care i-am dedicat-o și CD-ul editat de UCMR, în care am inserat textul de mai jos: Temistocle Popa, un campion al șlagărului „Trecea fanfara militară/ În frunte c-un tambur major/ Tras prin inel, cu mustăcioară/ Și buzdugan strălucitor/ În pragul unei nopți de vară/ Sub strălucirea stelelor/ Trecea fanfara militară/ Cu tot alaiul ei sonor!”... Cine n-a fredonat măcar o dată acest mare șlagăr al muzicii ușoare românești, scris în 1968? El i-a fost
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
extravagantă - bisexuală, comunistă, ș.a.m.d. - s-a terminat chinuit după ani de excese și de progresivă infirmitate, cînd gloria bătea la ușă, dar ea nu se mai putea ridica din pat... Kahlo ( care apare în multele-i autoportrete cu mustăcioară și deja-celebrele-i sprîncene împreunate) este redescoperită astăzi ca o precursoare a feminismului, iar tablourile ei se vînd la prețuri fabuloase. Căsătorită cu Diego Rivera ( muralistul revoluționar care-a încercat să-l pună pe Lenin pe zidul de la Rockefeller Center), Frida
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Tudorel Urian Theodor Cazaban e un bărbat frumos, cu ochi enigmatici de Don Juan, cu mustăcioară cochetă și părul ondulat, elegant pieptănat pe spate. Un dandy autentic, care știe să se sacrifice nu numai de dragul țării sau al iubitei, ci și de dragul unui poem, al unei anecdote sau al unui ac de cravată. Un romantic recitînd
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
imediat, pe dreapta, de crâșma La Tomescu (înainte de a deveni, prin anii treizeci, Cinematograful Tomescu). Interesant că nimeni nu spunea nici de crâșmă, nici de cinema La nea Tomescu: nu mergea, probabil, cu înfățișarea acelui domn grav, mic, negricios, cu mustăcioară drăcească și ciupit de vărsat. Pe geamul pătrat al crâșmei, de odinioară, a lui Tomescu, scria cu litere de mână cu vopsea albă: DOI LEI BURTA DE VIN... Cât s-a întâmplat să călătoresc pe glob, nicăieri nu am întâlnit
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
nivel cu Cioabă. Din păcate, nu suntem egali, domnule Cioabă, a concluzionat Monica Tatoiu. Regele internațional al romilor i-a răspuns comparând-o cu Hitler. "Semănați cu Hicler, i-a spus Cioabă, uitați-vă în oglindă. Dacă își pune o mustăcioară arată ca Hicler", a încheiat ”regele internațional al romilor”. ”știre în curs de actualizare”
Replici dure între Cioabă și Tatoiu: Nu ești egalul meu. Semănați cu Hitler! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/40348_a_41673]
-
Nea Niță, cum îi zicea lumea, a rămas în memoria colectivă prin calitățile sale inginerești în domeniul construcțiilor hidrotehnice. Era un bărbat mic de statură - poate de aceea fusese poreclit Steluță - uscățiv, cu un nas cam mare, sub care purta mustăcioară, cu pomeții obrajilor proeminenți și ceacâr: avea un ochi albastru și celălalt căprui. Umbla tot timpul cu ziarul ”Scânteia” în buzunarul din stânga al hainei, chipurile să-l aibă la îndemână, însă nu avea cum să-i fie de folos întrucât
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
masă când aveam eu vreo 12 ani. Ca și tata, oncle Ion era liberal, cu studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră ciunul le serbam la Pia
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a scrupulele de conștiință În fundătura aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant, cearcăne de oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitan cu multă curiozitate. — Nu sunteți un vulgar bandit de drumul mare, conchise În sfârșit numitul Steenie, care Începea să mai prindă culoare. Alatriste Îi aruncă o privire celui mai tânăr, căruia Însoțitorul său Îi spusese de câteva ori „milord“. Mustăcioară blondă, mâini fine, aparență aristocratică În ciuda costumului de călătorie, a prafului și murdăriei de pe drum. Dacă individul acela nu era de foarte bună familie, căpitanul era gata să treacă la mahomedanism. Să moară el de nu. — Numele dumneavoastră? Întrebă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înaltă, albă și nobilă, iar trăsăturile Îi erau fine, mâinile delicate și atitudinea elegantă. Toate acestea la un loc, În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la o leghe pe tânărul de familie foarte bună. Căpitanul Întrezări un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă mătăsoasă. Se pregătea să-și Încline Încă o dată capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
putere că Tudor era acolo. Inima prinse să-i bată cu putere. De ce? Pe urmă îl recunoscu. Era chiar în mijlocul grupului, magnetul care polariza toată atenția. Elegant și înalt, cum îl știa, subțirel, cu-o față albă, umbrită de-o mustăcioară scurtă, neagră, nu putea fi decât el. Își lăsase o bărbuță stilizată, de Crist pe Golgota. Se mișca tot timpul, săltându-se pe vârfuri și răsucindu-se, parcă-l strângeau pantofii sau căuta ceva pe deasupra mulțimii. Poate o căuta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cum conduce societatea românească a anului 2004. Așteptam răbdător o informație, când mi-a fost dat să aud monologul unei funcționare (cunoașteți genul: femeie cu coc, planturoasă, posesoarea unei voci penetrante ca pumnalul de Toledo, autoritară, scoțând cuvintele năvalnic pe sub mustăcioara transpirată de propria elocință): "Vă știu eu, credeți că dacă vine la putere liberalii și țărăniștii o să vă meargă mai bine? Nu face ei ce-am făcut noi! |știa nu e în stare de nimic, decât de revindecări! Ne-am
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
conduceau coloanele de prizonieri, îi loveau cu patul puștii și strigau mereu "Șnel! Șnel!" Comandanții lor cu cruci de fier la gât și caschete foarte înalte urlau mereu ca descreierații. Cel mai rău fusese Hitler, cu părul lui lins și mustăcioara obraznică. În cartea, de citire a lui Mircea mai mulți scriitori care aveau portrete fuseseră transformați în Hitleri. Un semn îngrozitor era zvastica. Numai cei mai răi copii desenau cîte-o zvastică pe tablă, cu creta, dar și ei o ștergeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și ale lui Sorin. Ce-ar fi dacă i-ar pregăti frățiorului ei un cadou? Nu se cade să-l întâmpine așa, cu mâna goală! Dar ce să-i dea? Pisicuța cea albă! E frumoasă, drăgălașă, dar un fir din mustăcioara stângă este rupt. Sau cățelușul cel maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
esențe de lemn. Meșter mare, Hamie, instruise cu grijă cafegii și ciubuccii, în așa fel încât băutura aromată clocotită să fie servită cu un ritual perfect din felegene de preț cu buza abia, abia răsfrântă peste marginea aurită. Feciori cu mustăcioare subțiri, cu buze cărnoase și rumene, încălțați în târlici cu broderie bogată, se mișcau abia simțit servind mușteriii. Pe tăvi rotunde de aramă ciocănită erau aduse pe mutește cafele, dulciuri și ciubucuri. Hamie însuși își primea clienții - oaspeții, cum îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu stau în ușă, cu valiza în mână, implorând-o să fie atât de bună și să intre în cameră, ca să pot prinde și eu un avion cu care s-o șterg de-acolo. Apoi, directorul, mărunțel, furios, oacheș, cu mustăcioară și cu un aer de respectabilitate ofuscată, se repede în sus pe scară, dând disperat din mâini - așa că trag adânc aer în piept și-i spun „Uite ce, dacă vrei să te-arunci, n-ai decât!“, după care ies - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]