1,102 matches
-
În ultimul an și-a format un grup impresionant de fani care îi scriu și o urmăresc la fiecare emisiune pe care o face, însă la întrebarea frecventă "cum te menții?", ea oferă un răspuns care îi lasă pe toți muți de uimire. Ana-Maria Barnoschi, colega lui Liviu Vârciu de la “Roata Norocului” și spionul WOWBlitz în show-ul “WOWbiz”, a mărturisit secretul care o menține în formă. Deocamdată nu fac niciun efort să arăt așa. Nu am ținut niciodată dietă, mănânc
Ce vedetă mărturisește că este "spaima ciocolatei" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71815_a_73140]
-
scrie și ar fi respectat convenția breslei, compunînd sisific un tom de acribie erudită, rezultatul ar fi fost o pleașcă de maculatură searbădă, una din nenumăratele inepții docte care umplu rafturile bibliotecilor. Așa însă, s-a întîmplat un lucru prodigios: mutul i-a lăsat pe alții să vorbească în locul lui, selectîndu-i după impresia pe care i-a lăsat-o cuvîntul lor. Și impresia a fost fină, de unde și reușita selecției. Cum spuneam, din volum nu reiese talentul de pictor al autorului
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
nu merge, iar senzația de penibil se accentuează pentru spectator. Ceaușescu dă din mâini în toate direcțiile cu aplombul disperat al unui înecat, cuvintele nici nu mai contează cât efortul de a transfera bâlbăiala în registrul gestual, este ca și cum un mut ar încerca să exprime prin cuvinte o tensiune emoțională imprimând astfel o bizară violență gesturilor lui, iar momâile care-l ascultă obedient-canin accentuează starea de spectacol hoffmannian. În timp ce Ceaușescu își descompune tot mai mult discursul în gesturi dezarticulate, obosită, Elena
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
iarna se înăsprea și zăpada creștea, din ce în ce mai mulți, în cete tot mai mari. Umblau când se îngâna ziua cu noaptea, mai cu seamă noaptea. Înaintau la marginea grădinilor în galop lent, unii în urma celorlalți, în tăcere. Cu capetele în pământ, muți. Prădători cu înfățișare lipsită de pretenții. La prima vederea ar fi putut fi luați drept niște câini ciobănești murdari și cenușii. Se opreau uneori la marginea pădurii și se așezau, țepeni precum ciobăneștii și așteptau, așteptau cu primejdioasă răbdare, să
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
din el un anumit procentaj. Ascultă deșelata oră a întoarcerii la birou. Bărbat în urma altui bărbat, femeie, copil, bărbat, haină, țigară, pălărie, haină, haină, haină, bărbat, bărbat, femeie, bărbat, femeie, haină, bărbat, își imaginează că așteaptă ceva, și se opresc muți, se rânduiesc pas cu pas, se așază, cei din urmă servitori ai comerțului, își închipuie că pleacă acasă, își imaginează că-i deja noapte, între ziduri stinse, într-un presupus oraș. Ascultă mica oră nocturnă de reparații, de lecturi, de
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
artistul trăiește într-o lume surdomută pentru care cuvintele nu sunt decât mimică. Câinele nu latră, rochiile nu foșnesc, ușile nu scârțâie, telefonul nu sună etc. Nu doar filmul, ci întreaga lume este mută, filmul existenței lui George este unul mut până când sonorul apare întâi timid, apoi din ce în ce mai acut în viața lui. Lumea nu doar a cinematografului, ci și lumea lui George își descoperă sunetul, vocea. Schimbarea îl aduce la sapă de lemn pe artistul incapabil să se facă auzit, pentru că
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
decis să reconstruiască spiritul rococo, cu dulcegăriile și petrecerile lui galante, uitând de faptul că în spatele romanului galant se află zâmbetul sardonic, tragic al marchizului de Sade. Contrar spiritului nostalgiei, filmul lui Hazanavicius nu sesizează pierderea, ireparabilul în saltul de la mut la sonor, mai mult decât atât, storyul melodramatic permite recuperarea artistului mut de către filmul sonor, îl salvează postum. Apariția filmului sonor în 1929 coincide cu marele crash, vehiculat superficial în film, dar care așază strâmb o serie de zâmbete. Nostalgia
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
Gabriel Dimisianu Nu ar fi chiar fără temei să se spună despre unul ca mine, mă gândesc, că am fost un însoțitor al cărților lui Constantin Țoiu. Despre multe am scris la apariție, începând cu volumul de nuvele Duminica muților din 1967. Despre altele mai târziu. Am însoțit așadar, cu textele mele critice, cărțile lui Constantin Țoiu, căutând între ele legături, continuități tematice de subiecte, de personaje sau de tehnici narative, urmărind felul în care prozatorul a evoluat de la o
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
de la o scriere la alta, mereu în orizonturi lărgite. În nuvele l-am deslușit pe romancierul de anvergură de mai târziu și e un motiv pentru mine de satisfacție să constat acum acest lucru. Scriam în finalul cronicii la Duminica muților (să mi se ierte autocitarea - un păcat în care, totuși, nu am căzut prea des): „Țoiu știe să povestească atrăgător chiar dacă proza sa nu e în primul rând de evenimente, ci de sugestie și de atmosferă psihologică. Rămâne ca prozatorul
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
ar costa în cifre absolute mai nimic (vorba lui Al. Cistelecan, cât „un chef oficial"...), pe când benefiiciile în timp ale acestei investiții minime ar fi enorme. Popescu Ion De curând am aflat din ziare ceva ce l-ar fi lăsat mut de invidie și pe Caragiale, maestrul genial al situațiilor absurd-idiot-comice. În vara asta, undeva în județul Argeș, o întreagă clasă și-a semnat lucrările de la examenul de bacalaureat cu numele Popescu Ion, preluând mot a mot numele din exemplul pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
și în două zile aproape două milioane de oameni s-au uitat la ce poate să facă Knoll, iar acum clipul are peste două milioane și jumătate de vizualizări. Tânărul realizează cele mai neașteptate mișcări și acrobații pe bicicletă, care lasă privitorii muți de uimire.
Uite ce poate să facă acest cascador pe bicicletă - Video by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64180_a_65505]
-
poeme bune cuprinse aici, destule sunt memorabile. Începând cu Respirație artificială însă, aproape totul devine memorabil. Discursul, dar mai ales simplitatea acestuia, se radicalizează dintr-o dată. O succintă Artă poetică exprimă cel mai bine noua traiectorie în termeni balistici: „Cuvântul mutului/ când e să fie/ se repede-n lume ca un glonț.” (p. 227) Așa se repede și poezia lui Dorin Tudoran: Biet fenomen individual, Puzzle, Singură, clipa, Străinul, Abatorul imaginației, Fructele amintirii, Respirație artificială, Satiră duhului nostru, Dreptul la frică
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
acorda burse pentru studii în străinătate, subvenționa turnee teatrale și muzicale, oferindu-le brăilenilor prilejul de a-i vedea la lucru pe Constantin Tănase, pe G. Niculescu Basu, pe Sorana Țopa, pe Alecu Bărcănescu, pe Grigoraș Dinicu și încă pe muți alți actori și muzicieni renumiți. O lume citadină vivace și nu de puține ori încântătoare.
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
Recuzând sonorul, Fondane încearcă să mențină filmul ca artă pură, ca un limbaj universal, sesizând sonorul ca un factor disolutiv care va naționaliza limbajul filmului, ceea ce s-a și petrecut. Criticul schițează chiar o estetică a filmului sonor în De la mut la vorbitor. Grandoarea și decăderea cinematografului. Dana Duma reface pentru noi acest traseu al devenirii lui Fondane ca cineast, prin trecerea de la scenariu la regie, incluzând acele episoade revelatoare care-l individualizează pe scriitorul român pe scena istoriei cinematografului. Articolul
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
asta nu înseamnă că vorbești cu tine însuți? Zice poetul: «Vorbind cu el, eu îl fac asemenea mie, o fi păcat,/ dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele...» (pp. 21-22). E un dialog zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
aproape, el se naște în slăbiciunile mele...» (pp. 21-22). E un dialog zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a lui Rilke: «Magnificul sfinx - chip al tainicei/ că- mări...». (trad. de Mihail Nemeș). «Mutul» e, în același timp, omul nimicit de strălucirea zeului, dar și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
el se naște în slăbiciunile mele...» (pp. 21-22). E un dialog zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a lui Rilke: «Magnificul sfinx - chip al tainicei/ că- mări...». (trad. de Mihail Nemeș). «Mutul» e, în același timp, omul nimicit de strălucirea zeului, dar și eșecul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a lui Rilke: «Magnificul sfinx - chip al tainicei/ că- mări...». (trad. de Mihail Nemeș). «Mutul» e, în același timp, omul nimicit de strălucirea zeului, dar și eșecul zeului de-a putea exista în om: Când se întâmplă asta nu mai e nimic de numit,/ e doar vertijul, iar în vertij se află ascuns numele altei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
domnului prof. N. Bagdasar, Str. I.L. Caragiale, 34 (Copou) Iași. C. Șerban, Str. Dr. Turnescu, nr. 5]. * [București], 10 martie [1]950 Dragă Nicolae, Ți-am dat de lucru, îmi pare rău, dar n-aveam încotro, pentru că Curievici făcea pe mutu. Manuscrisul mi-a fost restituit, sub cuvânt (adresă!) că l-aș fi evaluat prea scump. N-are a face. Mă bucur de hotărârea ce ai luat-o de a veni în cursul acestei luni, numai să nu te răzgândești, deoarece
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
artei în genere, insistând mai ales asupra relațiilor care se stabilesc între cel care creează și cel care citește textul. Folosind „platforma teoretică“ din eseurile cuprinse în volumele amintite ca pretext al romanelor și nuvelelor - Moartea în pădure (1965), Duminica muților (1968), Galeria cu viță sălbatică (1976), Însoțitorul (1981), Obligado (1984) și Căderea în lume (1987) -, Constantin Țoiu își organizează spațiul romanesc pe coordonatele unui raport care se stabilește între timpul interior, subiectiv și cel istoric, obiectiv. Din punctul de vedere
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
zici nimic decât cuvântul simplu "mamă". Vei ști că pregătirile secrete au început demult, vei fi Cassandra acestui trist mileniu al ororii. Sonetul IV Tăcuți și fără ajutor din partea acelei părți a lumii care-ajută pe cei ce cred în semne, muți de spaimă, trăiesc cei care și-au văzut destinul. Ai vrea să-l vezi și tu? E cutezanța de-a țintui privirea-n depărtare pentru-a-ți iubi aproapele. Sau poate e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
Cândva erau aici cadavre și resturi de țesuturi Preoți îngropați fără coșciuge Viața mea tremur de frigul tău O dar ce fericită sunt ce fericită ) Dar ce mai putem ști Despre cutremurarea celor care Au gura astupată cu pământ Și muți rămân În frigul lichid în marea fără valuri Viața mea e doar un început
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
Mă întreb însă (surzi-nesurzi, muți-nemuți, orbi-neorbi) pentru toate-ale lumii acesteia cine va plăti nota la ceasul socotelii finale?! Noi (eu unul, cel puțin) n-avem cu ce, că am fost, suntem și vom fi mereu datornici pe vecie... DUMNEZEU (surdul, mutul, orbul, neînțelesul absolut) nici într-un caz n-are de unde (sărac lipit cerului cum îi) că EL nu plătește, el pedepsește, răsplătește! Între adevăruri În niște bălării de la marginea unui cimitir de țară, un adevăr gelos, stătea la pândă să
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
sfârșitul cu surâsul pe buze cu o fanfară militară ascunsă în lobul urechii să se bucure de el ca de un somn sub o lupă într-o amiază de vară să-și imagineze lumea cealaltă ca pe un cartier al muților și să spere că încă nu e prea târziu să fie cheia care deschide și închide lacătul Aidoma unui gândac Aidoma unui gândac cufundat în absențe și spaime îți pierzi intimitatea suflete râgâi după o masă mult prea îndestulată și
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
ce se întâmplă aici. Noi trebuie să ne câștigăm locurile, nu să ni le cerem... Mă revolt când văd aceste scene penibile". Curat penibile!, se aude din eter vocea celebrului personaj caragialian. - Mută-l pe Antenă, îmi sugerează Haralampy. Îl ,mut", și ce vedem? Minunea de la Maglavit în ediție revăzută și actualizată: Dan Negru are voce normală, vorbește fain, gesticulează mai puțin, nu urlă ca un abia-ieșit din junglă, ci e normal-normal în toate cele. - Vezi, zice Haralampy, poate ți-e
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]