1,303 matches
-
direct în față, iar cu urechea aceea metalică chiar la rădăcina nasului, taman când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându-se la ele zdruncinat, clipind des din felinare, înlăcrimat de durere. Își vârî mâna în buzunar și scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu era nimeni pe holul întunecos. Intră și-și văzu chipul în oglinda de deasupra lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te, și nasu' s-a umflat". Își apropie mutra, cercetându-se atent: "Și uite cum mă învinețesc la ochi, dă zici că am furat-o original. Ptiu, a dracu' ușă! Cum a venit ea derect, da' derect cu urechea aia taman în trompă". Se spălă pe mâini și pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că da. Se mulțumi doar să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o treabă, da-ți spui că ăsta-i adevăru' curat, să-nlemnesc!". Virgil se feri de orice comentariu, însă îl întrebă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
V-am mai zis, domnu' doctor, spuneți-mi Fani!" "Fani? Bănuiesc, cu igrec...", avu un amuzament secret bărbatul. Da, cu igrec", gânguri fătuca. "Bine. Atunci, duduia Fany, cu igrec, du-l iute pe domnul Mirică la radiologie." Femeia făcu o mutră năpăstuită: "Acuma? La ora asta?". "Da", răspunse medicul trăgând mult aer în piept. "Acum. Și cât mai rapid, te rog. Da?" Accentuă, silabisind: "E o urgență!". Fany îl luă de mânuță pe nea Vasile căruia nici să arunce o privire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit cu priviri uimite, ba chiar cu unele căinări din partea doamnelor de la birou. Cu atât mai mult cu cât portarul își compuse o mutră amărâtă, de om suferind. După ce lăsă actele, se retrase explicând cât de rău se simte, subliniind că noaptea trecută fusese într-o grea operație. Doamnele îi urară însănătoșire grabnică, zâmbindu-i cu compasiune. Abia închise ușa în urma lui și madam
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Săvulescu tocmai pătrunsese în încăpere. După ce-și lăsă bagajele, o geantă uriașă și o pungă de plastic inscripționată cu numele unei firme de elită din domeniul modei, își puse paltonașul în cuier și se opri în fața oglinzii. Își admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze cu ajutorul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba spre funcționară. Abia atunci văzu că în spatele acesteia se ițiseră o mulțime de mutre avide de cunoaștere. Chestia asta avu darul de a o scoate și mai tare din minți: "Ce-i cu voi, mă, p-aici? La ce vă uitați ca boii? Ă? La ce, mă, la ce?". Domnul Cuzbășan luă atunci o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
paru'. Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ați studiat teologia... Cel puțin așa se aude... Aiurea! Seminarul. Adică un liceu teologic unde am studiat, fiindcă așa își dorise tatăl meu care era preot. Și ați fost preot?suna întrebarea mea idioată mai mult în glumă. Am eu mutră de ?...Mai eram eu acuma aici? Și cum ați fost angajat în cultură? Întrebarea e obligatorie sau e în afara interogatoriului? Nu vă scapă nimica din vizor... Tot timpul am cochetat cu viața culturală. Tot timpul am scris câte ceva. E adevărat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Cu atât mai mult cu cât Sima, parcă debusolat, în momentele contactării, murmurase cu un glas stins: Tovarășe Gerard, iată! O văzurăm și pe asta. Lângă el, electricianul Valy, destul de rece și la propriu și la figurat, și alte multe mutre, localnici din X, trambalați in corpore, la locul înmormântării probabil cu un autobuz închiriat. Valy murmură și el cu voce dogită: A fost odată ca niciodată o doamnă contesă de Bethlen, domnule Gerard...și adăugă un crâmpei dintr-o replică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei, cei din jur, așa-zișii suporteri - trec la aplauze furtunoase și scandează parcă patriotic: „Ura! Ura! Ura!” Vorbește frumos, micuțule - îl temperează ușor Titi, ca un păpușar care simte că una dintre sfori nu-l ascultă bineNu așa te-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să ne bocim ca babele? Ba chiar mai rău...Ca vădanele. Ia mai degrabă spune ce ai vrut să afli de la mine? Păi te-aș înteba câte rânduri de ciubote mai ai de gând să rupi cu cărăușia? Cu o mutră serioasă, Pâcu a cătat către ciubote. Apoi, luând poziția de drepți, ca la cătănie, a raportat: Cu ciubotele iestea vreau să-mi închei cărăușia și nu cu altele. Priceput-ai, ori ba? De priceput am priceput,dar... Dar ce? Mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
putea deduce și din faptul că i-a condus până la poartă... Carele erau deja în uliță și cărăușii sporovăiau în așteptarea celor doi bătrâni. La vederea lor, Hliboceanu, care în armată fusese gradat, a ieșit din grup și, cu o mutră ghidușă, a luat poziția de drepți și a comandat scurt: Atenție! Pe un rând, adunarea! Când cărăușii, chicotind, s-au alineat, a comandat: Drepți! Pentru raport, înainte! Apoi, cu pas soldățesc, a ieșit în întâmpinarea lui moș Dumitru și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a pus mâna pe umărul lui Mitruță Ogaș, care ședea lângă el. A privit apoi la moș Dumitru și, Pâcu și a spus cu glas moale: Păi, cine îi mai săritor ca Mitruță? Mitruță a făcut ochii mari, afișând o mutră speriată. Știam noi că pe el îl vei alege. Și bine ai făcut. Acum nu cred că ceilalți au vreo supărare, fiindcă, afară de faptul că eu și Pâcu ne-om aciua pe la casele noastre, încolo nu-i nici o schimbare. Noutatea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și pe un ger ca aista, cu scăfârlia descoperită?” N-a apucat Costică să mai spună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Toadere, ce cătănie am făcut? Trei ani pe muchie. După al doilea an credeam că o să mor cântând: <Vai săracu ifanteriu, cum îl strânge moliteriu>. Uite însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
neguroși. Hliboceanu însă și-a aruncat privirea spre ușa bucătăriei poate pentru că a simțit mișcare într-acolo și nu neapărat pentru Măriuța... Ea a băgat de seamă acest lucru. S-a retras și a închis ușa cu năduf. Cotman, cu mutra lui ca de gheață, a făcut un gest de resemnare către Hliboceanu. Acesta, ca și cum n-ar fi băgat de seamă, a apreciat faptul că cei din jurul lui au râs. Râdeți, fraților! Râdeți, pentru că râsul face bine la inimă. Unii spun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sorbind din ea cu vădită lene... Și ce răspuns a dat țiganul când s-a întors de afară? - a întrebat Mitruță. Stai să vezi. Intră țiganul în casă, după ce a zăbovit o bună bucată de vreme afară și, cu o mutră plouată, dând din cap a neputință, rămâne în pragul ușii... „Da’ ce-i cu tine? Stai așa întunecat de parcă ți s-au înecat toate corăbiile?” „Apoi, stăpâne, afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Înainte de a începe să ronțăie, m-a privit ca și cum ar fi vrut să-mi spună „Mulțămesc, vere!” Măi, d-a deștept armăsar aveai, Pâcule! - l-a luat din nou în primire moș Dumitru. Păi uite-te la mine. Am eu mutră de băiat neîmplinit la cap - ca să nu spun altfel? Eu vorbeam de armăsar,Pâcule, nu de tine - l-a contrat moș Dumitru. Dacă-i așa,atunci m-am liniștit. Liniștit, neliniștit, povestește mai departe! Numai ce am ieșit din grajd
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu geamurile luminate ca de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
uitată în marginea drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un semn că nu au greșit drumul. După o lungă vreme, s-au zărit, ca într-un vis, primele case din marginea târgului. Au răsuflat ușurați. Să vezi ce mutră are să facă ovreiul când ne-o vedea! Și să auzi cum turuie: „Da’ ce? Aiștia-s oameni? Aiștia-s lupchi!.. Când îi prăpădul mai mare... hop și ei! Da’ nici moș Dumitru și Pâcu nu erau altfel... Nici pomeneală. N-au venit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți mai mult decât după o zi de muncă. Cu banii am avut mare noroc de Aizic, fiindcă altfel nu știu dacă ne credea comisarul. L-ați văzut ce mutră o făcut când i-am spus că am fost lovit cu baltagul în cap? Nu m-o crezut până n-o văzut. Ce credeai tu, că comisarul se încrede în orice babă care zice că o fost violată? iartă-mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din lateral de limuzina cu Însurăței. I-a făcu semn celuilalt șofer s-o lase mai moale, iar eu am ieșit pe geam, sprinten ca un cuc la ora exactă, Încercând să ajung la hârtie. Mirele, care, luând În considerare mutra de rotweiler operat de prostată care se Întrevedea sub voalul alb de lângă el, trebuie să-și fi făcut mult curaj Înaintea nunții și m-a confundat, probabil, cu unul dintre nuntași, căci mi-a ieșit În Întâmpinare, Îmbrățișându-mă cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îl intriga faptul că refuzau să bea măcar o bere. Erau ciudați, dinspre ei venea un curent telepatic cam rece. De fapt, erau antipatici, dar evitase să recunoască de la Început asta, la fel cum evitase să observe că aveau niște mutre moi și jilave, ca de cîrtiță. PÎnă atunci, prezența lor Îi provocase doar o mică, neînsemnată repulsie, pe care și-o reprimase de la bun Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gîndindu-se la vaza de sticlă căreia i-a făcut atunci vînt în ecran. — Mă miram eu de ce era așa liniște cînd am intrat, își aduce aminte Gulie. Ia ziceți, ce v-a enervat mai tare, bărbița lui Monte Cristo sau mutra lui Picioruș de Ghips, care dădea din colț în colț la acuzațiile de trădare ale Geniului? — Nici una, nici alta, răspunde Bătrînul, palavrele, intoxicarea, minciuna, asta m-a scos din pepeni, recunoaște. — Mai mare circul, zice Gulie, i-auziți, dom’ Colonel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]