1,357 matches
-
văzut că asta îl provoacă, m-am lăsat moale în brațele lui, cu toată greutatea, gata să mă scurg prin îmbrățișare. S-a oprit imediat. Am simțit că mă privește, eram cu ochii închiși, aș fi vrut să-i văd mutra, dar mi-era rușine să-l privesc în ochi, m-a întrebat cu vocea revenită la normal, poate puțin mai răgușită, ce am, n-am zis nimic, își aranjă cămașa, pantalonii, nu-i mai simțeam chestia aceea tare între picioare
Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
la Oficiul de Brevete din primul steel urea manufacture before 1945 care m-au intervievat mi-a declarat oraș, am constatat că un individ cu o by others than van Waes, but the mai târziu că diploma din România a mutră deloc intelectuală urmărește bulk of the evidence tend to show fost considerată la fel ca și cum ar fi ce brevete citesc, și că-l revăd pe that the use of oxygen in this context fost eliberată de Bangladesh. De lângă pensiunea unde
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
acum o lună și două zile, când am sosit la serviciu, doctorandul mă vestește că în noaptea trecută, după insistența prefectului poliției, a internat aici pe fiul fostului ministru Faranga care, într-o criză nervoasă, și-a sugrumat nevasta. Nu știu ce mutră voi fi făcut, dar sufletul meu se răsucea ca o râmă strivită. Se sfârșise definitiv orice speranță chiar într-o minune!" De asemenea, prezintă și răul făcut acesteia: ”Ai dreptate... Ai omorât-o chiar de două ori; întâi i-ai
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
asta “Poznaș, cu ușoare urme de perversitate”? Așa-i spuneam În mileniul trecut unei colege de facultate. Cum o chema? ... Este În grupul celor peste două sute de români care au marea fericire de a fi căpătat cetățenia americană! Uao! Wow! Mutre comune, zâmbete timide, disprețuitoare, spontane, căutate, naive, studiate...Și acum domină grupul. Oof! Coana Memorie, fii te rog bună și nu-mi fă figuri! Uraa! Este ea, hambalista, prăjinoasa cu care se mândrea târgul nostru, grupul de studenți În vacanțe
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
vitrina a două din librăriile locale. E un Țăran istovit și 1907... În acel țăran, Dul Băncilă a avut tendința poporanistă de a arăta marea mizerie și sărăcie a țăranului român. Dar rezultatul e că a făcut din țăran o mutră hidoasă și ca concepție și ca colorit..."” . La astfel de atacuri, a urmat și o replică din partea lui A.D. Atanasiu care l-a atacat vehement pe Bărbulescu și a susținut nemărginit concepția lui Băncilă și a declarat opera pictorului ca
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
de cor bisericesc" cu rol de valet, Azazello, (Азазелло, cu trimitere la Azazel) este descris ca "un ins mic, dar neobișnuit de lat în umeri, cu gambetă pe cap și cu un colț care, ieșindu-i din gură, îi sluțea mutra — și așa neînchipuit de hidoasă și de respingătoare. Pe deasupra, avea și părul roșu ca para focului." Hella (Гелла) Abadonna (Абадонна, a reference to Abaddon) with a death-inflicting stare, Ponțiu Pilat Yeshua Ha-Nozri (Иешуа га-Ноцри, "Iisus Nazariteanul") Aphranius Levi Matvei Joseph
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]
-
stârnit râsete în sală. Mi-am aruncat ochii să văd cine era și primul pe care l-am am văzut era Șeful care mă privea cu ochii mari. Nu știu dacă de emoție sau de frică pentru mine. Văzându-mi mutra fericită a ridicat din sprincene a semn de întrebare, iar eu obraznicul i-am făcut cu ochiul, ceea ce a stârnit alte râsete în sală și nedumerire la comisie. După o scurtă pauză aveam timp de gândire președintele a întrebat. Este
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
ca un vițel înjunghiat holbându-se pur și simplu la mine și strâmbând din buze a"Piei drace". Privește din nou la dirijor dar nici după un minut se întoarce iarăși spre sală. mă privește din nou insistent. Ia aceiași mutră de"Piei drace", ridică din umărul stâng de era să-i scape vioara apoi pur și simplu lasă arcușul cu vioara pe genunchi și își face semnul crucii clătinând din cap cu amărăciune, a "Uite cine ajunsă să mă judece
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
sunat de recreația mare primul care ai plecat din clasă ai fost tu Guriță, uitând ca din întâmplare să-ți iei plăcinta. Noi ceilalți, habar neavând de nimic, ne vedeam de ale noastre până ce tu ai intrat în clasă cu mutra cea mai nevinovată. Popescu Alecu din Pesceana, căci Șefu îl botezase Popescu Pesceana înainte de a fi botezat de noi toți de "kaț," cu plăcinta în mână, îți spune. Mersi Guriță pentru plăcintă. În ziua aceia întârziase, adică uitase să se
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
locul. Crețu abia a putut rosti Întrebarea căci Începuse să-i joace bărbia de furie, Ce culoare e asta mâ? La care Nelu, s-a ridicat anevoie din bancă, s-a Întors spre noi trântindu-printre dinți: Luava-r Dracu. Apoi, cu mutra cea mai senină din lume, privindu l drept În ochi pe taică-său, răspunde: Bej Pal. La care toată clasa am Încremenit, căci nu ne așteptam ca spiritul de solidaritate să meargă până aici. Crețu a rămas ca trăznit cu
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
fiindcă sunt bolnav? Nu știu să iubească decât un Oscar sănătos?„ „Nu mai fiți așa încordat, domnule doctor, ce naiba, nu vă mai dați atâta importanță, altminteri nu veți putea continua multă vreme meseria asta. Uitați-vă numai un pic ce mutră faceți!„ „...se face aceeași greșeală și în ceea ce privește viața. Uităm că este fragilă, gingașă, efemeră. Ne comportăm cu toții de parcă-am fi nemuritori„ „...privește lumea în fiecare zi ca și cum ai vedea-o pentru întâia oară„ " Există două feluri de suferință: cea fizică
Oscar și Tanti Roz () [Corola-website/Science/334300_a_335629]
-
să-mi trimiți și mie un exemplar; ori, dacă nu singură, măcar alături de fetița ta. Cred că n-ar fi fost deloc urât. Dar tu ai ținut să-mi faci o plăcere și mai mare: ți-ai sprijinit fotografia pe mutrele a doi domni de care habar n-am. Și asta e frumos: o dovadă că ești o fire foarte sociabilă, între bărbați, ca un bărbat! Îți scrisesem rândul trecut că nu-mi plac cărțile poștale ilustrate, cu două cuvinte și
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
măști. Cu o grabă înfrigurată, zgâlțâit de tremuriciul nestăpânit al delicventului la ananghie și încurcându-se printre nădragi naftalinați, surtuce scămoșate și chipuri schimonosite în carton, el va încerca, pe rând, până ce, de bine de rău, își va fi potrivit mutrei sale ceva. În vremurile cucernice de altădată, sutana preotului și gluga călugărului slujeau ades ca deghizament celor urmăriți de oamenii stăpânirii. Uniforma militară a oferit și ea imunitate și pricopsire păcătosului recrutat prin cârciumi și taverne. În zilele noastre, gama
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Popa Soare, unde locuiește sora mea. I-am găsit domiciliul răvășit, ferestrele stricate. Suportase de una singură, femeie fără apărare, atacul șleahtei de hoțomani, care a cutezat ultima operație în ajun, Joi dimineața, ultima înainte de capitulare. Erau cinci arhangheli cu mutre strâmbate de ferocitatea împietrită a 48 ore de jaf și carnagiu. Căciuli, reteveie și revolvere. Au luat apartamentele la rând, spărgând dulapurile și saltarele cu satârul, când locatarii buimaci nu-și aminteau unde au pus cheile, năvălind din încăpere în
În zilele de 21-23 ianuarie se împlinesc 73 de ani de la rebeliunea legionară din 1941. Fragment din ”Orașul Măcelului”, cartea-document a lui F. Brunea-Fox despre pogromul din București. () [Corola-website/Science/295733_a_297062]
-
de cafea. Trebuie să curețe mizeria, dar pierde jumătate de oră căutând o cârpă, timp în care mizeria se usucă. Când Bruml își dă seama de asta, se scarpină cu mâna stângă după urechea dreaptă și mormăie ceva, afișând o mutră uimită. Apoi se duce la spălător, unde își udă puțin degetele și iese. E de la sine înțeles că va călca în fărașul plin de praf. Ríša[5]îl prinde chiar în acel moment și îi spune să deschidă geamul și
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
cu dreapta, cînd cu stînga. Gheorghe Apostol, cu expresia mai inteligentă, nu-și crispase fața, ci făcea numai cu degetele mîinii drepte obligatoriul pa-pa! Bodnăraș așezat ca un pașă, se uita undeva în albastrul cerului. În dreapta lui Gh. Gheorghiu-Dej trei mutre schimonosite de plictiseală. Între invitați i-am remarcat pe Geo Bogza și pe Horia Hulubei". (va urma)
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
soarelui, stătea de strajă. Desigur, o însărcinare de acest fel nu li se încredința decât oamenilor cei mai vrednici de încredere. — Pleci cu Takumi și-i arăți drumul până la prăvălia de vase din Shinkawa. — La Shinkawa? — De ce-mi faci mutra asta lungă? — Dar... — Observ că nu vrei să te duci, dar Takumi urmează să înapoieze carafa de apă proprietarului ei de drept. Mă gândeam că ar fi o idee bună dacă te-ai duce și tu. Hiyoshi se prosternă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se potolească nici după apusul soarelui. Fiți atenți la focuri. De cum e gata un gazan, începeți să frământați chiftele de orez. Dădea să iasă, când îl observă pe Hiyoshi. Privindu-l curios, chemă un servitor. — Cine-i orășeanul ăsta cu mutră de maimuță? întrebă el. Nu l-am mai văzut pe-aici. — E în sarcina Stăpânului Mitsuhide. Mataichi îl păzește ca să nu fugă. Atunci, bătrânul îl remarcă pe Mataichi, așezat pe lada cu surcele. — Bravo! îi spuse el, fără a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Fu nevoit să-și folosească toată puterea pentru a-i liniști și a salva viața lui Hiyoshi. În seara aceea, Nohachiro veni la casele servitorilor și-l chemă încet pe Hiyoshi, care stătea așezat singur într-un colț, cu o mutră de parcă l-ar fi durut dinții. — Da. Ce e? Obrazul i se umflase rău. — Te doare? — Nu, nu prea, minți el, apăsându-și pe față prosopul umed. — Te cheamă stăpânul. Du-te prin grădina din spate, ca să nu fii văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Tokichiro pe slujitorii tulburați șoptind, în repetate rânduri. Dacă afla, nu l-ar fi pus guvernator în Nagoya. Dar Tokichiro nu-și făcea griji pentru stăpânul său. Se întreba cum avea să rezolve acesta problema. Se părea că singurii cu mutre încântate de la Kiyosu erau Nobunaga și unul dintre tinerii săi purtători de sandale. Un grup dintre vasalii superiori ai lui Nobunaga, inclusiv Hayashi Sado, fratele său mai mic Mimasaka și Shibata Katsuie, continuau să-l considere pe stăpânul lor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îngrămădeau munți de cărbuni, ca dovadă a cheltuielilor fără rost. — E Domnul Kinoshita! Domnul Kinoshita a venit! — Cine-i Kinoshita ăsta? — Domnul Kinoshita Tokichiro, care a fost numit supraveghetor cu cărbunii și lemnele de foc. Își face rondul, cu o mutră acră. A, maimuțoiul ăla? — Faceți ceva cu cenușa! Tinerii samurai se grăbiră să acopere jarul roșu cu cenușă și puseră tăciunii negri în lădița de cărbuni, arătând foarte mulțumiți de ei înșiși. — Sunteți aici cu toții? Intrând, Tokichiro se înghesui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai aveți. Tot nu-i de-ajuns? — Ar mai fi multe. Mai lipsește ceva? — Modul de viață de la castel trebuie să le fie imprimat și orășenilor. — Hm. Înțelg. Nobunaga îl asculta pe Tokichiro. Vasalii săi îi priveau întotdeauna pieziș, cu mutre posomorâte. Se cunoștau puține exemple de oameni care, ca Tokichiro, într-un răstimp atât de scurt, să fi avansat de la casele slugilor până la dreptul de a sta așezat în prezența stăpânului, și chiar mai rar se întâmplase ca un servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
e îngrozitor de penibilă pentru o fată nemăritată. Găsești că e de râs? — Bineînțeles că nu, lăsă Tokichiro capul în piept. Eu sunt cel care a comis greșeala. Nu intenționasem nici o clipă să iasă așa. Îmi pare rău. Mataemon făcu o mutră dezgustată: — N-am nevoie să-mi spui cât de rău îți pare. A fost vina mea, că mi-am deschis sufletul în fața unui om despre care credeam că are mai multă minte. — Crede-mă, eu... — Ei bine, du-te acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iau de soție. Mataemon îl privi ca lovit în cap. Trebuia să fie cel mai neobrăzat om pe care-l întâlnise în viața lui! Indiferent ce fel de om era, poate că Tokichiro avea să plece acasă, dacă făcea o mutră posomorâtă și rămânea tăcut și acru. Dar Tokichiro rămânea așezat, fără a da nici un semn că ar fi avut de gând să plece. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, Tokichiro continuă calm: — Nu mint. Aș dori s-o întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
politicos? — E o crimă? — N-ai nici un pic de bun simț? Ți-o spun fiindcă s-ar putea totuși să devii samurai. Buna creștere e foarte importantă pentru un războinic. Când treci pe-aici, te uiți la construcții cu o mutră înfumurată și bombăni neumlțumit în sinea ta. Dar un șantier de construcții la un castel stă sub aceeași disciplină ca un câmp de luptă. Nesimțitule! Dacă te mai porți așa, n-ai să scapi la fel de ușor. Poftim, uite ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]