2,938 matches
-
După atîtea decenii cred că ești deja cultivat... Mai e însă și altceva. Cu simțul muzical, cu urechea muzicală pe care le am aș fi putut face muzică. Asta voiam să spun, există și muza asta în tine. Cam multe muze în același trup, nu? Dă-mi voie să-ți spun că deja coexistența - e adevărat pașnică - în ființa mea a celor două muze, pictura și scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
aș fi putut face muzică. Asta voiam să spun, există și muza asta în tine. Cam multe muze în același trup, nu? Dă-mi voie să-ți spun că deja coexistența - e adevărat pașnică - în ființa mea a celor două muze, pictura și scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin neadecvare. Cele două persoane - ca Voltaire cu bunul Dumnezeu - se salută dar nu-și vorbesc. Sau frăsuirea lui Faust: Ah, două suflete-mi
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC (20 martie), intitulat spiritual Scufița roșie cu imunitate parlamentară (natură nu tocmai moartă). Motto-ul, din Theodulf, este citabil și el: "Ce să facă azi lebedele, de vreme ce corbii fac să răsune asemenea cîntări, iar papagalul imită Muzele". Dl Tudoran ironizează, în stilul său binecunoscut, ideea principală a intervenției dl Merce și anume că în epoca de aur, "românii erau loviți de un soi ciudat de amoc, temîndu-se excesiv de ceva ce fie nu exista, fie nu era nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
El mi-a „explicat” ce noroc grozav aveam că lucrăm într-un spital în care se petrec atîtea drame personale, se topesc biografii și evenimente. Mă convingea să notez totul și să scriu un roman. Am protestat, amintindu-i că muză mea e umoristica. Dar nu am avut încotro. Am scris cartea care s-a numit „Șarpele și cupă"...Avea cam multe îndrăzneli pentru acea vreme, umorul e întotdeauna riscant. Mă temeam cumva prudent și... am trimis-o la Junimea. Nu
Dorel Schor. In: Editura Destine Literare by Mircea Radu Iacoban adolescent la...70 de ani () [Corola-journal/Journalistic/82_a_240]
-
Or, unde nu e viață, nu e nici poezie: Când a ajuns la modă filosofia matematică, codrul cel liber al poeților a fost îndată tuns, transformându-se într-o ciudată grădină în stil francez, cu pomi aranjați geometric, printre care muzele în rochii de catifea păzeau natura cea obraznică." Astfel e descrisă în Geschichte der poetischen Literatur Deutschlands trecerea de la literatura medievală (despre care se credea că se dezvoltase în deplină libertate) la literatura sufocată de reguli a secolului al XVIII
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
sale transformări este secțiunea a doua a cărții, Respirații între paranteze; se vorbește aici despre "viciile metaforei" și ale ornamentului stilistic, despre poezia ca o "dichisită ichebană", poetul e un "profesionist al melancoliei", pendulînd între elixirul din pahar și "fustele muzei", totul învăluit în umor, ironie și o autoironie caldă, cordială, care nu demolează nimic. Soluția? Iat-o, în Viciile metaforei: "Ce obicei prost parfumat,/ ce pă-cat, ce păcat/ că spre adoratele noastre/ expediem cuvinte,/ în gură înfigîndu-le/ impertinenții crini,/ parșivele
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
României față de Suedia, achitată abia după șase decenii de uitare. E o ocupație de tot vetustă să mai zăbovim acum asupra începuturilor poetice ale lui Coșbuc din vremea când era elev la Năsăud și publica în revista manuscrisă a liceului "Muza someșană" (1882-1884). Dar dacă nu a făcut-o nimeni până acum, încearcă profesorul bistrițean Constantin Catalano în volumul George Coșbuc, elevul-poet, într-o antologie din 2001, care nu e nici ea o explorare completă și definitivă, decisă să încheie subiectul
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
parțial cum a fost restituit, nu e însoțit de un aparat critic corect și suficient de lămuritor. În volumul III al ediției de Opere alese (Ed. Minerva, 1977), Gavril Scridon plasează impropriu toate poeziile pe care le selectează din revista "Muza someșană" în categoria postumelor, numai din considerentul că versurile au circulat în forma manuscrisă a revistei și nu au fost consacrate, în timpul vieții autorului, de o formă tipărită. E însă o situație foarte specială care ar fi solicitat o altă
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
clasat, ca și alți tradiționaliști. În interpretarea critică, oricât de inovatoare, locul său nu mai poate fi schimbat. Și totuși arhiva Coșbuc nu e epuizată: numeroase poezii din perioada începutului de elev năsăudean au rămas în revista manuscrisă a liceului, "Muza someșană". Descoperiri ale unor scrieri minore animă posteritatea recentă a lui Coșbuc, într-o competiție a ineditelor care ne-am fi așteptat să înceteze de multă vreme. Un profesor bistrițean, Constantin Catalano, a alcătuit în 2001 o antologie din opera
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Ocazionalele (p. 191-203) nu depășesc valoarea de album sentimental. În Addenda (p. 205-228) Mircea Popa plasează poemele elevului Coșbuc, restituite anterior de Constantin Catalano. Mai ales acestea ar fi fost cu adevărat inedite, căci sunt preluate dintr-o revistă manuscrisă, "Muza someșană". Altfel, volumul îngrijit de Mircea Popa reunește "poezii regăsite", risipite în diverse surse și aflate pe punctul de a fi uitate. Aparatul critic e deficitar, informațiile sunt uneori insuficiente sau chiar absente. Nu știm care sunt argumentele pentru care
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Rodica Bin Abandonate după romantism, parnassianism și simbolism, muzele nu se dau bătute și reintră pe scena creativității estetice și intelectuale în plin modernism și avangardism al secolului trecut, în postura unor femei în carne și oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai adesea statutul de simplu obiect și
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
unor adevărați agenți manageriali ai artistului "partener" pe care-l adoră, inspiră, reprezintă, animă dar și tiranizează... uneori și - culmea - pe care îl și concurează uneori, cu sau fără succes. Astfel, deși legată inseparabil de existența și destinul artistului, viața "muzelor" devine, prin ea însăși, demnă de toată atenția. Muza ingenuă Ce rol trebuie să fi deținut Alice Pleasence Liddel Hargreaves în nașterea minunatei scrieri Alice în țara Minunilor, dar și în viața autorului, Charles Dodgson, alias Lewis Carroll, pentru ca în
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
-l adoră, inspiră, reprezintă, animă dar și tiranizează... uneori și - culmea - pe care îl și concurează uneori, cu sau fără succes. Astfel, deși legată inseparabil de existența și destinul artistului, viața "muzelor" devine, prin ea însăși, demnă de toată atenția. Muza ingenuă Ce rol trebuie să fi deținut Alice Pleasence Liddel Hargreaves în nașterea minunatei scrieri Alice în țara Minunilor, dar și în viața autorului, Charles Dodgson, alias Lewis Carroll, pentru ca în 1923, la New York, fetița de odinioară, care l-a
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
1923, la New York, fetița de odinioară, care l-a inspirat pe matematicianul convertit la literatură, să poată lua în primire, la exact o sută de ani de la nașterea acestuia, titlul de "Doctor honoris causa" al Universității Columbia pentru virtuțile de ... muză? Alice Liddel a fost o fetiță deosebit de frumoasă și deșteaptă. Fotografia în care Alice pozează ca cerșetoare - o temă frecventă în epocă - dă nu atît măsura farmecului pe care " protagonista" cărții l-a păstrat pînă la o vîrstă înaintată cît
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
deșteaptă. Fotografia în care Alice pozează ca cerșetoare - o temă frecventă în epocă - dă nu atît măsura farmecului pe care " protagonista" cărții l-a păstrat pînă la o vîrstă înaintată cît intensitatea legăturii care exista între model și fotograful-autor. Că muzele lui Dogdson au fost "copii" se datorează nu presupuselor înclinații pedofile ale matematicianului scriitor, cît faptului că el, al treilea în șiragul celor zece frați și surori, fusese obișnuit să "dirijeze" ceata. Dogdson sosește la Oxford în 1850. În răstimpul
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
cît și chipurile membrilor clanului Liddel. Cît despre Alice, ea i-a pozat nu doar lui Dogdson, ci și altor fotografi. Cînd prințul Leopold, cel mai tînăr fiu al reginei Victoria, a sosit la Oxford, s-a îndrăgostit de Alice. Muza avea să se mărite la 28 de ani. Din cei trei fii ai ei, doi cad pe front în primul război mondial, iar cel rămas în viață avea să se dovedească un neinspirat administrator al averii părintești. Ajunsă văduvă și
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Hargreaves primește un ajutor postum din partea lui Dogdson, alias Lewis Carroll: manuscrisul acestuia Aventurile Alicei sub pămînt aflat în posesia ei obține la o licitație suma de 75 de mii de dolari. Iar titlul de "Doctor honoris causa" , pe care muza de odinioară îl ia în primire în 1923 , aduce o undă de bucurie și consolare în ultimii ani ai vieții ei. Muza înțelegătoare ostă iubită platonică a lui Nietzsche, soție nu mai puțin "platonică" vreme de aproape 5 decenii, a
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
la o licitație suma de 75 de mii de dolari. Iar titlul de "Doctor honoris causa" , pe care muza de odinioară îl ia în primire în 1923 , aduce o undă de bucurie și consolare în ultimii ani ai vieții ei. Muza înțelegătoare ostă iubită platonică a lui Nietzsche, soție nu mai puțin "platonică" vreme de aproape 5 decenii, a profesorului și lingvistului Friedrich Carl Andreas, amantă a lui Rainer Maria Rilke, timp de patru ani, și prietenă pe-o viață cu
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
continuatoare apoi a psihanalizei acestuia, autoare a peste 20 de volume - romane, eseuri , filozofie, psihologie, critică de artă ( la care se adaugă și biografiile celor trei bărbați celebri de care și-a legat viața), Lou Andreas Salomé nu este unica muză "polivalentă" în galeria secolului 20, dar este una dintre puținele care și-a asigurat "nemurirea" printr-un fel de inversare a rolurilor. Celebritățile masculine cărora frumoasa, inteligenta și vitala Lou (despre care se spunea că avea un temperament "teuton" și
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
printr-un fel de inversare a rolurilor. Celebritățile masculine cărora frumoasa, inteligenta și vitala Lou (despre care se spunea că avea un temperament "teuton" și un suflet "rusesc") le-a stat aproape, au devenit la rîndul lor, inspiratorii propriei lor "muze". Interesant este că atît Nietzsche cît și Rilke au cunoscut cea mai creatoare fază a activității lor la scurtă vreme după despărțirea de Lou. Dacă Rilke a elogiat aproape imnic calitățile spirituale ale prietenei sale cu care a făcut și
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
din nou i se aduce un elogiu, Freud se înduplecă, după moartea discipolei și admiratoarei lui, să aprecieze modestia, discreția păstrată în jurul operelor ei poetice și literare, ca și cum Lou "ar fi știut unde se află ascunse adevăratele valori ale vieții". Muza manager u un instinct sigur al valorii a acționat și cea despre care se spunea că ori de cîte ori unul din artiștii care-i stăteau în preajmă se afla într-o fază de efervescență creatoare, trebuie să fi fost
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
creatoare, trebuie să fi fost îndrăgostit pînă peste urechi de ea: Helena Diakonoff Deluvine, alias "Gala". Cu zece ani mai mare decît cel de care avea să-și lege cel mai durabil numele, Gala este întruparea unei noi tipologii a muzei moderne. La tradiționalele calități de inspiratoare, educatoare, iubită, mamă, îngrijitoare, Gala adaugă nebănuite competențe "manageriale", o aprigă activitate impresarială și cîteva nebănuite și foarte lucrative strategii de marketing. Dacă începutul relației matrimoniale a scandalosului cuplu stă încă sub semnul avangardei
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
întîlnirii cu Gala, Dali își pregătește cu sîrg o apariție ieșită din comun (scena este descrisă în autobiografia Viața secretă a lui Salvador Dali). Preparativele dau măsura renumelui de care se bucura Gala, iar osteneala lui Dali nu rămîne nerăsplătită. Muza nu se sperie nici de costumația, nici de mirosul pestilențial pe care Dali îl răspîndea în juru-i (întreținîndu-și deliberat renumele de "coprofag"). Îl ia de mînă pe tînărul de 20 de ani, promițîndu-i că "nu se vor mai despărți niciodată
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
costumul roșu Dior. Și pentru a se conforma ultimei ei dorințe, angajații casei o așează pe Gala, îmbrăcată în costumația prevăzută, pe bancheta din spate a Cadillacului care o duce, ca și cum ea ar fi fost încă în viață, la castel ... Muza creatoare maginați-vă că două autoturisme de aceeași fabricație gonesc nebunește unul spre celălalt dar cînd ciocnirea frontală amenință să devină iminentă, șoferii apasă pe pedala de frînă, pneurile fumegă și cei doi bolizi se opresc unul în fața celuilalt la mai
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
perioade de intens consum de droguri, avea o căsnicie obosită, relațiile cu ceilalți Beatles erau perturbate și creativitatea sa muzicală sleise. Ce a urmat se știe: una din cele mai derutante relații de simbioză, de dependență amoroasă și creatoare între muză și artist, roluri pe care John Lennon și Yoko Ono și le-au asumat alternativ, fiecare dintre ei apărîndu-și frenetic, dublul statut, amîndoi exhibînd cu ostentație figura a două jumătăți aparținînd aceluiași întreg. După asasinarea lui John, Yoko s-a
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]