850 matches
-
de institutori de provincie, m-a contrariat cu o replică de mare finețe. Mi-a spus o dată: „Bine, dar tu nu te compari cu noi, tu ai crescut Într-un mediu intelectual.“ Mi-a venit să rîd. „Cine, eu, fata muzicantului și a balerinei?“ „Da, sigur, nu rîde, un mediu În care se face artă e un mediu intelectual.“ Am iubit-o pe fata acea cu zece ani mai tînără ca mine și, dacă mă gîndesc bine, ea a fost singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fugit nimeni doar apa țiuie nebăgată În seamă“ Și gîndul meu fixînd deodată imaginea ca un instantaneu, gîndul meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și cu mine stăteam pe un scaun, lângă un aparat mare și gri și ne uitam la lume. După vreun sfert de oră de când eram acolo, a venit o formație. Aveau un pian, un bas, un banjo și o trompetă. Muzicanții erau din reședința de județ, cred, și erau cu toții bărbați, în afară de femeia care cânta la pian. Au început cu o melodie veselă pe care o mai auzisem de foarte multe ori, dar nu-i știam numele. Câteva femei au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
numerotați cu cretă. Tocmai când îmi făceam loc spre mijlocul sălii, un violonist, cu vioara sprijinită de bărbie, mișcă solemn arcușul și, ridicat în vârful picioarelor, cu umerii încordați, începu să cânte (trăgând după sine pianul și violoncelul). Postat lângă muzicanți și privind sala arhiplină care a amuțit când orchestra a început să cânte, îl căutam din ochi pe Zander. Lângă mine, pianistul își mișca energic coatele, omoplații și spinarea stând pe scaun, cu o carte de note ruptă așezată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
timp, de a-mi demonstra mie însumi propria ignorantă) și nu găseam răspuns la întrebarea: ce-i aceea muzică? În celălalt capăt al sălii înghesuiala nu era așa mare. Sunetele își schimbau direcția ca vântul și, când se depărtau de muzicanți, aveai impresia că arcușurile acestora se mișcă fără zgomot. Lângă o fereastră mare, stătea Zander care flutura o batistă ca să-mi atragă atenția. — Ei, în sfârșit, iată-te, în sfârșit, ai venit, spuse el, croindu-și drum spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dansuri populare, prezentate ocazional la serbări sau în concursuri organizate de instituțiile abilitate. în Slobozia - Filipeni hora se organiza pe imaș, la fântâna lui Vasile Vasila (Costănoiu) și mai sus, unde a fost curtea Sofiei Boteanu. După câte îmi amintesc, muzicanții interpretau, de regulă, două melodii, una era hora legănată, mai domoală, alta era într-un ritm alert și se numea sârba. Foarte rar se interpretau tangouri sau valsuri care au pătrunsă târziu în lumea satelor, urmare a plecării multor tineri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și prilej de practici magice, farmece în grup sau individual, când fetele își căutau ursitul, totul desfășurându-se sub supravegherea unei femei bătrâne. Gazda își trata invitatele și invitații cu gustări și băutură și, după dezlegarea limbilor, venirea flăcăilor și muzicanților, se începea jocul, care alterna cu perioade de lucru. Trebuie observat că șezătorile și clăcile aveau loc după „călcatul” vinului, după ce „poama” - strugurii erau zdrobiți cu picioarele, se obținea mustul care era lăsat să fiarbă, până se transforma în vin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-și ducă familia, la Eastboume ca să schimbe aerul; și acolo - la vârsta de douăzeci de ani - îl cunoscuse pe Charles Strickland. El avea douăzeci și trei. Au jucat tenis împreună, s-au plimbat pe faleză, i-au ascultat împreună pe muzicanții negri și ea s-a hotărât să-i accepte cererea în căsătorie cu o săptămână înainte ca el să-i ceară mâna. Au stat la Londra, mai întâi în cartierul Hampstead, iar apoi, pe măsură ce-i mergeau lui afacerile mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau ca un actor de prima clasă. Îl rușina faptul că de obicei oamenii foarte simpli și cinstiți nu aveau Încredere În el că se purtase adesea cu deosebită cruzime față de persoanele care-și dizolvaseră personalitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în Spania, Grecia, Asia. Cum visul oricărui român este acela de a vizita măcar o dată America, la fel cum musulmanii merg la Mecca, iată că și eu am revenit în această țară, nu cum o fac cei mai mulți dintre artiștii noștri (muzicanți, interpreți, actori) - cu alai și trâmbițe, cu invitații care mai de care mai „speciale” -, ci ca un om simplu, dar fără să abandonez observațiile discrete ale psihologului dornic de cunoaștere, de aprofundare a modului în care o parte din comunitatea
VENI, VIDI, VICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364523_a_365852]
-
învățase după ureche. Învățase melodia din filmul cu același nume al lui Liviu Ciulei apărut pe ecrane cu aproape zece ani în urmă și proiectat de Gligoraș pe ecranul din căminul cultural. După o geampara, ca să se mai odihnească perechile, muzicanții cântau valsul lui Ivanovici. Alteori treceau la unele dintre tangourile din repertoriul maestrului Gică Petrescu sau al lui Alexandru Jula și Ionel Miron de la teatrul de estradă „Leonard” din Galați, care vizitau prin turnee și căminul cultural din comună, ocazie
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
radio și a vrut să-și impresioneze concetățenii la bal sau la horă cu acest stil de dans nou pentru săteni În lume, foxtrotul apăruse de vreo douăzeci de ani în Anglia. La terminarea dansului, tinerii i-au aplaudat pe muzicanți și i-au felicitat pentru prestația lor, chiar dacă era modestă ținând cont din ce instrumente era format taraful. În timpul tangoului următor, Mircea a atras spre el trupul tânăr și plin de nerv al Săndicăi, aceasta lăsându-se cu plăcere cuprinsă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
melodii și cea la care prezintă cele mai multe semne de înviorare este selectată și pe ritmul ei vor dansa călușarii. Bolnavul este întins pe pământ. Călușarii îl afumă cu tămâie, apoi dansează în cerc în jurul lui, “pe mutește” adică fără strigături.Muzicanții îi cănta o melodie pe ritm lent.Călușarii sar apoi peste bolnav atingându-l cu călcâiul. Unii, sprijinindu-se pe un picior, cu celălalt fac cercuri concentrice deasupra bolnavului apoi îl ating cu călcâiul. La sfârșit, bolnavul se ridică și
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
la scut: Ai cumpărat ghete și haine? Unde sunt? Poetul îi arătă operele complete ale lui Goethe și Heine: Uite-le. Astea sunt! 3. La CafeneauaOteteleșteanu „La Cafeneaua Oteteleșteanu din București venea multă lume: samsari, dar și poeți, actori, pictori, muzicanți. Venea adesea și Eminescu. Îl priveam de la masa mea. Citea gazete nemțești și râdea singur. Apoi scotea bucăți de hârtie curată , scria și râdea...” 4. La Grădina Waldemar „Stau la o masă în grădina Waldemar. La o masă, la douăzeci
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
sgomote infernale.,bubuituri asurzitoare. Lumănările s-au stins și bezna a cuprins întregul spațiu al saloanelor. Oaspeții -nemți și francezi-fugeau care încotro. Carol Ludovic a căutat prin toate mijloacele să-i potolească,pe oaspeții înspăimântați Din butoiul gigantic au țâșnit muzicanți cu surle ,unul după altul . Povestea ,,butoiului gigantic''poate s-ar fii dat uitării peste ani...dar ... O statuetă se află pusă în fața butoiului . E statueta piticului PERKEO!! Despre Perkeo ...altădată! . Referință Bibliografică: Heidelberg / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
cu Dumnezeu, că voi fi acolo! Credința în Domnul îl va alunga pe diavol!” În ziua următoare, pe la amiază, ajunseră la castel unde domnea o atmosferă stranie. Deși nimeni nu avea chef de ospăț, niște lăutari încercau să dezmorțească atmosfera. Muzicanții lălăiau pe limba lor din ce în ce mai încet de teamă să nu trezească din somn duhurile rele. Deodată din curtea castelului apăru un străjer disperat și cu fața albă: - Căpitane, s-au întors împielițații! Rumoarea și spaima cuprinseră sala. - Stați liniștiți și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
să-i fugărească de pe mallul național, sunt, în fapt cetățeni ai Americii. O țară care i-a găzduit și le-a oferit posibilitatea de a se exprima, și artistic dar și politic (deși nu era cazul de militantism). În schimb, muzicanții unguri au îndrăznit să creadă că pot da cu piciorul unui drept constituțional al americanilor doar pentru că lor nu le place steagul un anumit steag al unei țări suverane. Câteva zile mai târziu am contactat-o pe Maria Băjeanu, s-
UNGURIILOR LE STĂ BEREA ÎN GÂT ÎN SUA CÂND VĂD STEAGUL ROMÂNESC de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362476_a_363805]
-
serile, unde altundeva decât la restaurantul Dunărea, preferatul loc de întâlnire al burlacilor și nu numai. Într-o seară, după un vin bun băut peste măsura obișnuită, am trimis orchestrei dirijate de renumitul Păsăroiu, o lădiță cu vin. Drept mulțumire, muzicanții și-au îndreptat privirile în direcția mea, s-au ridicat în picioare și mi-au cântat primele acorduri din „Mulți ani trăiască"!. De atunci, de câte ori intram în local, orchestra mă saluta astfel, în semn de apreciere. Am aflat ulterior că
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
mă gîndesc că, dacă lui Beethoven nu i-ar fi plăcut acel univers alcătuit din opt note muzicale, din care prima, do, se repetă, și nu ar fi stat în fața clapelor, umanitatea ar fi fost lipsită de Simfonia destinului. Entuziasmul muzicanților și pasiunea cu care nuntașele băteau mărunt ritmul pe loc, răsucindu-se din șale cu voluptate și pasiune, tremurîndu-și umerii și împingîndu-și sînii în față, țipetele de extaz, chiotele și chicotele, creionau un tablou specific sfîrșitului de secol, care s-
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
ani, tânărul Haim emigrează ilegal și, ajuns în Palestina mandatară își începe cariera ca muncitor agricol în livezile de portocali din Rehovot. Această perioadă este și sursa lui de inspirație, când în tablouri apar tovarășii săi de muncă, peisajul oriental, muzicanți, bărbați la rugăciune, ceremonialul nunții evreiești. Perspectiva lui este originală, cu o privire caleidoscopică, în culori vibrante, specifice luminii mediteraniene. Mai târziu, pictorul va alunecă uneori discret către abstract, fără a părăsi însă figurativul. Oamenii și natura Israelului, obiceiurile și
MOARTEA UNUI PATRIARH de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360985_a_362314]
-
un document din anul 1891 în care ni se vorbește despre inițiativa profesorului I. Mihăiescu în vederea alcătuirii unui cor al elevilor din oraș46. Până la sfârșitul secolului, mai apar menționate în documente câteva societăți și școli particulare, între care cităm Societatea muzicanților( 1889), Școala particulară de dans a lui D. Câmpineanu( 1889) 48 și Societatea internațională a corului vocal Frohsin( germană, 189849). Activitatea acestora nu pare de durată și consistență de vreme ce, într-o perioadă de elanuri și de căutări, documentele nu le
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂ A MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363110_a_364439]
-
pentru al mai tempera un pic căci se aprinsese rău și în acel moment, văd amândoi unul din oaspeți, căruia ceilalți îi spuneau Carlo și ei îl știau din vedere, căci cântase în vreo câteva ocazii cu trupa aceea de muzicanți, la restaurant, cum se ridică din locul unde zăcea acea nefericită și încheindu-și pantalonii satisfăcut, dă colțul după gardul terasei în partea opusă de locul unde se aflau ei și intră înlăuntru, pe unde venise. - Ăștia sunt amicii patronului
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
fel, însă nu dorea decât să o distrugă, disprețuind-o. Asta doar pentru că odată de mult, tatăl fetei l-a umili, interzicând fiicei sale relația cu el. Marco, era omul care ar fi putut reuși să-și ducă trupa de muzicanți către succes. Păcat că prostul ăla începuse să tragă iar droguri pe nas și bănuia că acest mafiot de Nicola care îi dădea drogurile, îl cooptase pe Marco să le și vândă pe ascuns, în localurile unde cântau. Odată ce a
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
Acasă > Poezie > Cântec > BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI Autor: Râul Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LĂUTARII DIAVOLULUI La răscruci la Hanul Bron șoptește vântul o poveste zuitată de bătrânul Hron’, de-o nuntă cum nu este... ...În decembre nins
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
rânjește, țipă, semănând groaza-n pământuri. Trâmbiți, dobe și higheghi, se grăbeau cu ele-n cârca, că nu mergeau la vreun priveghi, ci la hanul de sub hârca... Se mișca-n par tidva în vânt, auind a pustiu și moarte când muzicanții într-un gând bat în poarta parte-n parte. Zvon de petreceri și chef mare ițeau ferestre luminate... Târziu negru străjer răsare: - Să-i sece mâna cui mai bate! Ciucă pe rând în han îi lasă; petrecerea vuia în toi
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]