501 matches
-
și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire a trupului, o nălucire a văzului, nălucirea lunaticului care nesocotește hotarul, despărțitura dintre noapte și lună, stavila dintre zori și clarul lunii, iar el sărise drept În ziuă, În lumina răsăritului, a soarelui, eternă divinitate care se tot Înfruntă cu zeița Lunii, anume să risipească lumina părelnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ochi albaștri ai unui tînăr care se aplecă deasupra lui de-a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvîntat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tînărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de știre: „Oh, fii binecuvîntat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunîndu-se și el de ce-i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și-i lăsă În jos, coborîndu-și genele, și ele roșiatice la vîrfuri, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de trezie, ziua de noapte, noaptea de zori, amintirea de nălucire? Oare cine va pune un Însemn clar Între vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne, va despărți bucuria dragostei de tristețea amintirii? Doamne, ferice de cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
centrul ipoteticului edificiu. După vreo zece pași, observă cum vârfurile negricioase Încetaseră dintr-o dată să mai iasă din pământ, făcând loc, În partea centrală, unui larg spațiu gol. Părea Într-adevăr un inel. Inelul lui Satan. Își reprimă supărat acea nălucire. Trebuia să procedeze, dimpotrivă, cu sprijinul rațiunii și al științei. - Aveți frânghii la voi? Îl Întrebă pe șeful gărzilor. - Fiecare om are câțiva coți de frânghie, În desaga șeii. - Să Încercăm să ne facem o idee mai exactă despre forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ai așteptat ceva. Lecția de înțelepciune ar fi: nu spera, nu aștepta nimic, mulțumește-te cu ceea ce este... Orice filosofie hedonistă ne îndeamnă la o concentrare doar asupra modalității prezente a timpului: ea ne învață să nu lăsăm nostalgiei sau nălucirilor plasate în viitor nicio putere asupra noastră. Altă lecție capabilă să genereze bucurie: a căuta și a ști să găsești în tot ce e negativ rațiuni de a descoperi o pozitivitate. Loviturile soartei ne privează de bunurile agonisite? Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de flăcări violente. Și peste tot, în trupuri, în roci fierbinți - orgie De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit, Cutremurând vertebre de silex ori granit, Va hohoti, imensă, Vitala Histerie... ARCA În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Nu înțelegi? nebunule nu înțelegi? că dragostea nu are legi. dacă vrei să-ți fie bine, cândva, va veni la tine . nu fugi după iubire, că e doar o nălucire. nu mai spune că iubești, să nu te îmbolnăvești. Nu mai crede! nu mai crede tot ce vezi spune-mi despre caii verzi. nu-mi lăsa nici o speranță taie mi-o de la distanță. lumea creadă ce o vrea rămân la
NU ÎNŢELEGI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364395_a_365724]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEBUNIA MEA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte cu vedenii, năluciri de vis Ne poftește somnul dincolo de noi Înspre goliciune poarta s-a deschis Ne sărută iele, se trezesc strigoi Gropile se crapă, frunza se despică Florile-și ascund rodul în boboci Inima se-nchide în bucăți de frică Cor de
NEBUNIA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361466_a_362795]
-
EMINESCIANA ACUM ȘI DE-A PURURI CEZARINĂ ADAMESCU INVOCAȚIE: Vino-mi-te, vino iară, și te ada, adă-mi-te, să aprinzi o stea amară dintre stele nemurite. Adu-mi viața din murire, trage-mi cerul în priviri, Mlaja intru nălucire Pan’ la primele iviri Ale tainicei Selene Raiul înviind în gând, când se prăbușește-n vene Sângele de dor, plângând... Vino, palide Luceafăr, ca pe valuri reci călcând din imperiul încă teafăr părăsit de nu știu când. Vino să-mi
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
nevoie credincioșii. Ea se folosește la binecuvântarea caselor (a casei nou-construite sau renovate) când se săvârșește slujba "Sfeștaniei"; la sfințirea fântânilor, a izvoarelor, a icoanelor și a unor locuri de trebuință din viața omului. Prin această apă sfințită se izgonesc nălucirile diavolești și gândurile cele întunecate; mintea se curățește și bolile sunt izgonite. Agheasma Mică se poate lua în orice zi, în special în zilele de post; pe nemâncate. Agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate, iar când
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
când îți ating genunchii învăț abecedarul îmbrățișărilor pentru a putea pătrunde în tenebrele sufletului tău am adunat neîncrederea ereticului și mi-am făurit o armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în splendoarea argintului ei peste gândurile mele te iubesc lorelai când zbori într-un cer visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
apropiat de toate din credință și comuniunea cu divinul. În versurile ei, totul e posibil și explicat cu claritate. Ea te poartă într-o lume bine definită. Îți deschide ușa și te invită într-un loc total, armonic, vibrant, fără năluciri sau imagini derutante. Nu te plictisește, nu te adoarme cu vrăjeli sau talente filozofice, însă te simți bine și iubit. Irina știe ce vrea, unde e ținta și ți-o arată clar spunându-ți: Nu te speria! Aceasta e lumea
VERSUL POETEI IRINA LUCIA MIHALCA de BEN TODICĂ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368455_a_369784]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > DAR NICIODATĂ NU S-A SPUS NIMIC Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Treziri buimace, ritmul matematic și inima vibrează într-un tact, lanț de obsesii și năluciri ce se desprind din raft. Am pus toate cărțile în sufletul meu apoi din necunoscut o văpaie stranie m-a transportat în trecut îmbrăcat în simbolică litanie, arie... brutalitatea acordului dintre ea și lumea reală a ruginit frunză de aici
DAR NICIODATA NU S-A SPUS NIMIC de PETRU JIPA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367685_a_369014]
-
romantic? Nu știu. Dar, te rog, să ai în vedere că eu am vise pe baze foarte reale. Proiectele legate de răspândirea tot mai mare a numelui și creației soțului meu, de exemplu, sunt întemeiate nu pe iluzii, nu pe năluciri, ci pe o creație artistică superioară, serioasă, esențială. Sunteți un om norocos? N-am câștigat niciodată la vreo loterie. • Sunteți agreată în societate. De ce? Nu știu. Probabil pentru că firea mea este o fire comunicativă... • Sunteți altruistă? Sunt un om care
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
izvoare sau începuturi. În inima lor și-au scris poemul bucuriei, ekphrasis, miniatură în mantia unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei lor respirații în lumina uitată, nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului țes cuvinte, poeme de stele, din raze și roua petalei. În duble spații timpul s-a închis în sine, o tânară fată trece prin lacrima gândului, cineva invizibil mângaie păpădiile din zâmbetul tău, NU
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SINGURĂTĂȚI ALBASTRE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 160 din 09 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Un rest de suflet trist Și-un petec de pământ O cruce grea pe umeri Și năluciri de vânt O inimă pustie Și un fuior de gânduri O dragoste sublimă Și doar...câteva rânduri O lacrimă pe frunze De portocali târzii Nisip pe mal de mare Și scoici în cochilii Un pescăruș ce țipă Sărutul dând spre
SINGURĂTĂŢI ALBASTRE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367185_a_368514]
-
singur calapod, la care nu se mai poate umbla. - E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind ca un
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
perspective abstracte, ci se bucură de imboldul revărsărilor albastre, ca semn al infinitului: „Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate de revărsări albastre / Ale fluviilor cu lichidul diluat / În lumină în amestec de nălucire poetică.” (Victor Gh. Stan - „În sunetul nisipului”) În poezia lui THEODOR RĂPAN, foșnetul cuvintelor evocă vastele ipostaze ale simțirilor omenești, cuprinzând cu închipuirea armonia lumii: „Cuvintele îmi sunt oștiri vernale, / Zidirile luminii mă așteaptă, / Topiri vuinde brațele îndreaptă: / Refac doiniri
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
medii și mai ales atunci când în centru stă imaginea în mișcare (televiziune, filme, jocuri pe calculator), creează un mediu virtual în care mintea este atrasă și în care omul are parte de trăiri reale. Este o lume a fantasmelor, a nălucirilor, cu atât mai seducătoare cu cât promite împlinirea visului dintotdeauna al omului căzut și anume trăirea plăcerii în absența durerii. Identificându-ne empatic cu personajele de pe ecran ne îndulcim de desfrânare, gustăm plăcerea de a fi bogat, de a stăpâni
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
păcatul prin primirea și îndulcirea cu imaginile încărcate de înțelesuri pătimașe, fiecărei patimi corespunzându-i anumite chipuri. Însă lumea închipuirilor „la om este aceeași cu cea a căzuților diavoli, drept pentru care închipuirea este poartă deschisă lucrării diavolești”.[54] Fantasmele, nălucirile imaginației sunt principala cale prin care diavolii „intră în comuniune cu sufletul și se amestecă cu el, făcându-l un fel de cuib de viespi și o peșteră de gânduri sterpe și pătimașe”.[55] Odată pătrunși în suflet diavolii pun
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TORȚE ÎMPLETITE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului TORȚE ÎMPLETITE Ardeam în jarul de trandafiri Ca două torțe împletite, Pierzând ca niște năluciri În spațiul viselor nesfârșite. Descopeream în tine noi comori În ziua de vară prea fierbinte, Și te lăsam, spre mine să cobori, Mângâindu-mă, așa cuminte! Venea spre mine o dulce alinare Trimițându-mă departe-n Paradis, Unde vedeam numai
TORŢE ÎMPLETITE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361966_a_363295]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > HARRY ROSS - NĂLUCIRI - POEZII Autor: Harry Ross Publicat în: Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ZILE CE AU MURIT Am proclamat doliu pentru zilele ce-au murit nu știu câte vieți au răpit câte iubiri au rănit câte visuri au risipit
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]