1,985 matches
-
în vînt. Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză înspre acolo, repetînd strigarea deznădăjduită: Lupinoooo! Și ecoul îi purtă chemarea departe, departe, pînă la capătul lumii și înapoi... CAPITOLUL 8 Prima zi... H ălăduise de-atîtea ori singur prin pădure, încît nu s-ar fi gîndit că ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti la marginea lui, închizînd ochii și adunîndu-și coada și picioarele, transformîndu-se miraculos într-un ghem zemuind de apă care se rostogoli în viteză peste pămîntul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se oprească la doar cîțiva pași în fața lor. Nu-i știa
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
putea fi învârtit în ruptul capului. Apa rece, acum o zeamă în care plu teau toate bunurile gunoierului Vasile, era, așadar, apa caldă. Trăgând această concluzie, gunoierul Vasile se felicită pentru spiritul de observație de care dăduse dovadă și se năpusti asupra robinetului însemnat cu floricică roșie. Se felicită pentru a doua oară, destul de pe fugă însă de data aceasta. Pentru că apa caldă îi înghețase picioarele. Așa că, îmbinând fericit regula conform căreia în situații limită în oricine se naște instinctul de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
căuta el să exprime însă nu părea să se simtă bine în nici un cuvânt cunoscut. Pitorescul? Merge să spui despre un chip că este pitoresc? Da’ pitoresc e? Hm. Rescrise frumu sețea dedesubt, mai urât și mai nervos, și se năpusti: chipului dumneavoastră. Și singurul gând care mă mai ține în viață este speranța că într-o bună - dar ce spun eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a dat, din nefericire, prea multe ocazii de a-și arăta devotamentul. Tulburările erau neîncetate; în anii 1895 și 1896, ele au depășit în violență tot ce se văzuse până atunci. Pe întreaga suprafață a imperiului, bande de fanatici se năpusteau asupra populației armene, o masacrau, o jefuiau, iar pe femei le răpeau pentru a le vinde ca sclave în piețe. Câțiva funcționari turci și-au făcut datoria, acțiunea autorităților era însă atât de lipsită de vlagă, încât nu puteai să
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ne place să ne plângem de milă, să dăm vina pe soartă sau pe alții pentru eșecurile noastre în loc să ne motiveze să luptăm mai mult pentru realizarea idealurilor, a visurilor, a dorințelor.” Karina deschise ochii. O rază de soare se năpusti grăbită înăuntru orbind-o. Îi închise repede. Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce-i umbrea apartamentul? Pierduse noțiunea timpului. Zilele treceau într-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
neomul! Adesea „clipa cea repede ce ni s-a dat” trăită frumos, în respectul lucrurilor sfinte, este cu mult mai prețioasă decât decenii întregi de viață fără nici un rost. Când asupra unora se abat necazuri și vânturi potrivnice, aceștia se năpustesc asupra semenilor lor, vrând parcă astfel să-și răzbune neputința de care, în fond, ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
asta, aspiră să fii orgă, să ai toate registrele. Ce se întâmplă? Nimic, nimic... continuați! Sunt trei tipologii de oameni: cei care întâi gândesc și apoi acționează, aceștia sunt prudenții; cei care fac înainte de a gândi, sunt cei ce se năpustesc; și cei care fac și gândesc deodată, gândind la ce fac, în același timp ce fac, se gândesc. Aceștia sunt tarii. Fii dintre cei tari! Și al științei, fiul meu, ce îți spune știința? Citește aforismul și-i arată afișul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
chiar dacă aruncai doar o privire superficială și, ceea ce i se părea de a dreptul extraordinar, te obligau să intri în acțiune ca printr-o ușă deschisă provocator de mâna autorului și să regreți atunci când se apropia finalul, uneori previzibil, alteori năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de eleva lui. Într-o zi plecă Sânzâiana de acasă Într-un sat ăndepărtat la o rudă a ei care născuse gemeni, pentru a o ajuta la unele treburi În gospodărie.Tocmai atunci se Întâmpla ca asupra Sucevei să se năpustească turcii.Au dat buzna buluc, peste satele sucevene, aprizându-le și făcându-le cenușă, au furat vitele și au tăiat cu iataganele lor pruncii , femeile, bătrânii și bărbații, acolo unde i-au găsit : la cosit, la moară ori prin curți. Sânzâiana
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
datorie, n-a aprins focurile pe dealuri, nu i-a putut Înștiința pe cei din neamul ei de primejdia ce-i paște. Nu l-a putut anunța nici pe Ioan, străjerul și păzitorul Sucevei.Turcii auziseră de el, s-au năpustit asupra-i, l-au legat fedeleș și l-au dus cu ei În neagra străinătate. Când a văzut Sânzâiana ce s-a ales din satul ei, din casele și ogrăzile moldovenilor, când văzu că Ioan nu mai este, se puse
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu și-a dat seama că cineva Îl urmărise În tot timpul acesta. Era fiul cel mic al Zmeului și vroia să-i fure iarba despre care auzise și el, căci dorea să fie cel mai puternic dintre zmei. Se năpusti pe nepregătite asupra lui Moș Arici, Încât acesta se sperie grozav. Și văzând că Zmeul cel mic Îl tot ghiontește, Îl tot Îmbrâncește și-l tot lovește, scoase iarba fiarelor din traistă și o mâncă pe toată. Zmeul râse de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sau sovietice: "la o sută de pași de jur-împrejurul uriașului lagăr, era o centură de fier: scut lîngă scut și, între ele, sulițe cu vîrful întors către rezervație.ș...ț Era vană orice speranță de libertate. Unul dintre îndărătnici s-a năpustit cu pieptul gol spre scuturi și s-a străpuns într-o lance, rămînînd acolo înțepat - cadavru lăsat să putrezească drept exemplu." Curentul electric și sîrma ghimpată nu fuseseră încă inventate. Recenzenții volumului din 1967, ale căror texte sînt reproduse în
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci descăpățînați" (ibidem). Sau chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e decît o preparare a celei cu adevărat caracteristice, de natură spirituală. Poate că era necesar în
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
a face al unui profesor". (Cel vizat va fi fost Petru Missir.) Totuși, în pagina a doua, într-o notă, iarăși nesemnată, se ripostează ziarelor adverse ("reptilele"), potențînd și lovitura dată studentului C. Stere: "Ziarele polițienești Lupta și Timpul se năpustesc cu furie asupra noastră, tratîndu-ne de spioni și delatori, pentru faptul că am arătat rolul ce l-a jucat în faimosul contra-manifest al studenților ieșeni un domn Sterea, pribegit aici la noi. Lucrul este, desigur, firesc și reptilele n-au
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
fie și fragmentar, din nou din cauza lungimii ei: "Alteță Regală și Stăpâne, Au trecut numai câteva luni de când }i-am adresat o scrisoare deschisă, povestind o scenă din Bulevardul Elisabeta unde Persoana Ta și Mașina Ta, amândouă Auguste, s-au năpustit în căruța unui franzelar, mi se pare de lux. Iar acum gazetele aduc știrea că Ai mai făcut o vitejie, călcând în picioarele Tale Auguste, un șofer, pe nume Ion Damian. Gurile rele spun că bietul șofeur a primit mai
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
detașare morală, afluxul acestei generații, convulsiile autodescoperirii și legitimării ei, intrarea mai ușoară sau mai problematică a tinerilor lupi cu ochi lirici în cetatea bine întărită a establishment-ului literar. Marin Mincu, înspăimântat că-i iau "jucăreaua" generaționistă, s-a năpustit orbește împotriva mea, revendicând întâietăți cronologice și dovedind, astfel, că n-a înțeles nimic din ceea ce am scris. Fiindcă absolut toate textele critice dedicate componenților acestei generații (de la nr. 4-6/ 2001 din "Vatra" și până în prezent) vizează nu altceva decât
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
în ele argint și zinc. Experiența se repetă zilnic timp de o oră. Broaștele moarte așezate pe aceste incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
4 Departe de țară, în Anglia mai întâi, apoi în Portugalia - între 1940-1944 - nu va mai fi în vizorul cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu care acest înveninat "mecanism" socio-politico-ideologic s-a năpustit împotriva lui, în perioada comunistă, e diabolică. Cenzura, perfecționându-și metodele, a început să folosească procedee de o rară perversitate. Interdicția semnăturii alterna cu cele mai flatante promisiuni. Emisarii trimiși de oficialități să-l invite în țară, propunându-i fotoliul
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
-se și râgâind. Am aruncat în ei cu zgură, cu resturi de oase și cutii de conserve ruginite. Se fereau cu țopăieli caraghioase, apoi, neînțelegând înverșunarea noastră, își strângeau aripile și întindeau spre noi gâturile golașe și vinete. Ne-am năpustit urlând și agitând lopețile. Vulturii s-au înălțat cu o fâlfâire de cearșafuri murdare și, așezându-se ceva mai departe, ne-au privit cum lucram. Văzute de aproape, gunoaiele trădau, în mod ciudat, sărăcia; prelevări succesive - servitori, culegători de zdrențe
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
cu vorbele mele: "we all live in a yellow submarine/ cântat de zeci de mii de demonstranți în fața sediului ONU/ în new yorkul înzăpezit și sclipitor al anului 1967/ eram îmbrăcați în alb pentru că eram tineri și inocenți/ s-au năpustit pe noi polițai cu pistoale și gaz lacrimogen/ furii albastre și negre trimise să ucidă copiii răzvrătiți/ și în momentul în care totul păruse pierdut cerul s-a luminat/ și s-a profilat pe el un submarin galben imens/ din
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
inevitabilul s-a produs și Brinkley s-a prăbușit după ce a încasat o lovitura fulgerătoare. Apoi, în repriza a6-a, arbitrul a oprit meciul pentru că mănușa de la mâna dreaptă a americanului s-a desfăcut. La reluarea partidei, Lucian Bute s-a năpustit asupra adevrsarului, dar acestaa rezistat eroic. Totuși, în final, boxiorul român a prins un upercut care l-a trimis din nou la podea pe Brinkley. Meciul s-a încheiat în repriza a9-a, când campionul nostru a trimis un upercut de
Lucian Bute îşi păstrează titlul. L-a trimis în lumea viselor pe Brinkley, după nouă reprize de meci - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/77307_a_78632]
-
și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și acoperind până și ultima rază de lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pas și fără țintă străzile orașului în care locuiesc, un ropot de ploaie s-a stârnit pe neașteptate și, până să-mi vin bine în fire, m-a udat până la piele numaidecât, nelăsându-mi răgaz măcar un dram să răsuflu. Năpustindu-mă la adăpost sub o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]