380 matches
-
alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Chingile scârțâie un pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe prilejuri Într-o zi să facă drumul acela. În fiecare dintre călătorii, se lăuda el, Își făcea timp s-o călărească Îndelung și istovitor pe nărăvașă, care cu greu se lăsa potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potolită și care iute Își revenea din sfârșeala de după Împreunare. De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
precizate, Hollywoodul Începând să vorbească despre fumători ca despre o categorie socială defavorizată, discriminată. Or, aici vine reacția lui Marlboro, care a scos practic reclama În afara oricărui spațiu de civilizație, proiectând pe panouri scene naturale fabuloase, cu munți Îmbietori, cai nărăvași și râuri zglobii, mustind de păstrăvi. Ceea ce sugerează reclama este tocmai imperativul articulării unei personalități multiple: În momentul În care fumezi, realizezi o anumită reduplicare, te transpui În spațiul acesta utopic. Mircea Muthu: Da, dar acesta e un spațiu mitizat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Sanda Cordoș: Cred că faceți o tipologie exclusivistă, după care critica adevărată este numai cea opozițională, Împotriva a ceva. Dar poate exista și o specie de critici care Își asumă o poziție secundară, a cărei subiectivitate nu e atât de nărăvașă, de convulsivă nici cu ea, nici cu restul Încât să se dorească un fel de suveran al textului, și care, dimpotrivă, se așază prin natura ei Într-un raport secundar (de vasalitate, dacă vreți) cu textul. Eu nu pun accente
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cartea a II-a intitulată Despre deprindere. O capodoperă... Plecat nu departe de casă pentru o plimbare în pădure călare pe un căluț, Montaigne se întorcea liniștit, când unul din argații săi, un zdrahon voinic apare galopând pe un cal nărăvaș și vine ca o furtună spre el - „un om mărunțel călare pe un căluț”, povestește Montaigne... - lăsându-l apoi total inconștient, cu sabia sărită cât colo, cu cingătoarea ruptă, cu fața plină de sânge. Timp de două ore, l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, incarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai stea pe la casele lor pe gânduri, cum s-o pună de-o anticipată (Internet, 2006) Anticipata, mâine-i gata! (JN, 2005). Am înregistrat o formă de singular și în cazul curentului compensate 17: Adevărul este că mai mulți pensionari nărăvași din Timișoara [...] s-au dus iute la CEC să-și ia pensiile pentru a-și mai face de cap cu o "compensată" sau o legătură de lobodă ("Tricolorul", 2006). Exemplele oferite, prelevate din presa recentă sau de pe site-uri oficiale
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
aptitudinilor și gusturilor lui. Numai că acea formă pură a libertății a cărei închipuită întrupare este, ca nimeni altul, Ariel, e incompatibilă, prin chiar natura ei, cu orice constrângere și cu orice îngrădire. Astfel că Ariel 170 se arată, periodic, nărăvaș: „— Până la șase / Vom mai avea de furcă amândoi. / — Cum, iar? De vreme ce mă pui la munci, / Să-ți amintesc ce mi-ai făgăduit / Și n-ai îndeplinit... ai zis / Că-mi scazi un an întreg.“ Era o târguială veche, tot mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și a deznodământului este totodată ziua întoarcerii lui Ariel în lumea lui de spații și văzduhuri fără țărm. Să nu se creadă însă că relația dintre Prospero și Ariel se mărginește la atât. Spiritul nu se arată doar cârtitor și nărăvaș, ci și foarte ascultător. E drept că se știa supus unei puteri constrângătoare și că n-are încotro. E tot atât de drept că râvna lui o simte ca pe un fel de a-și câștiga mai curând eliberarea. Însă Ariel nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-și respectă obligațiunile profesionale și de serviciu, chiar dacă printre aceștia se aflau și persoane care îi erau apropiate. M-am convins, astfel, că radicalitatea cu care reacționa nu era o biată comedie, ci că acesta este adevăratul om. Țepos, grandios, „nărăvaș”, pus pe harță, dar în același timp, punctual și un om de caracter care-și respectă întotdeauna cuvântul. Și totuși, are un suflet incomensurabil de larg. PROFESORUL își onorează responsabil activitatea. Aceste fapte pe care le-am consemnat au reușit
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de bună voie îi paralizează reacția firească, făcându-l să-și piardă orice urmă de elan și de meșteșug, iar Clara iese nevătămată din mâinile nătângului Don Juan și scapă de ispita pasului greșit. Dezamăgită de mincinoasele plăsmuiri ale imaginației nărăvașe, contesa sfârșește prin a-și găsi soțul mai ademenitor decât toți bărbații din lume. Lucia nu poate fi de acord cu asemenea morală lipsită de "romantism", condamnând visul drept vinovată iluzie. În plus, deși tânără, ea a rămas văduvă, și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
decât natura însăși a atomilor: se constată existența în ei a forței de greutate, desigur, dar și a unei energii proprii, cea pe care o putem observa la caii ținuți în frâu înainte de startul într-o cursă și care, impetuoși, nărăvași, încarnează această forță ce acționează în corpul însuși al materiei. Acolo unde filosofii idealiști vorbesc de Dumnezeu, dându-i nume multiple, Lucrețiu - și nu Epicur, la care această teză nu apare nicăieri în textele rămase - instalează o forță. Evident, acest
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
chiar de ziua muncii, o oarecare piele de cal uscîndu-se la soare, poemul persiflează festivismul sintagmei, punîndu-ne În fața adevăratelor efecte ale zilelor de muncă - uscarea trupească și sufletească. Înăbușirea și anularea nobleței de a fi asemenea unui cal robust și nărăvaș. Tot la o sărbătoare, de data asta religioasă, apelează și Cezar Florin Ciobîcă pentru a data o Întîmplare oarecum neînsemnată deși agasantă și totdeauna nedorită În contextul unor evenimente serioase, sobre, pioase: un telefon mobil sună impertinent. de Înălț aredintr-un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și ne face să Înțelegem deturnarea nefastă a destinului nostru. Ele sînt fisurile apărute În imaginea care mima realitatea, fisuri care ne permit să scrutăm prin deschiderea lor orizontul simbolic al poemului. De obicei, calul este resimțit ca un animal nărăvaș și nobil. Aici Însă a rămas numai relicva animalului de povară care și-a isprăvit viața de trudă. Din animalul istovit, uscat, piele și os, se odihnește acum la soare numai pielea. E posibil ca, pe o bancă, sprijinită de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
leacul nici în erotism, nici în jocul cabalistic și nici măcar în vis. Decrepitudinea și sentimentul pierzaniei și al absurdului vor fi corolarul depresiei și abuliei în care fusese țintuit. Kloska, prin forța lucrurilor târfa satului, primind în ea masculii mai nărăvași, devine un canal genital de scurgere a spaimelor și surescitării comunității descumpănite de prădaniile și omorurile săvârșite atât de cazacii țariști, cât și de nemții invadatori. Rămânând gravidă, ea naște de una singură într-o casă năruită. Scena, crud-fiziologică și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
măsura aptitudinilor și gusturilor lui. Numai că acea formă pură a libertății a cărei închipuită întrupare este, ca nimeni altul, Ariel, e incompatibilă, prin chiar natura ei, cu orice constrângere și cu orice îngrădire. Astfel că Ariel se arată, periodic, nărăvaș: „— Până la șase / Vom mai avea de furcă amândoi. / — Cum, iar? De vreme ce mă pui la munci, / Să-ți amintesc ce mi-ai făgăduit / Și n-ai îndeplinit... ai zis / Că-mi scazi un an întreg.“ Era o târguială veche, tot mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și a deznodământului este totodată ziua întoarcerii lui Ariel în lumea lui de spații și văzduhuri fără țărm. Să nu se creadă însă că relația dintre Prospero și Ariel se mărginește la atât. Spiritul nu se arată doar cârtitor și nărăvaș, ci și foarte ascultător. E drept că se știa supus unei puteri constrângătoare și că n-are încotro. E tot atât de drept că râvna lui o simte ca pe un fel de a-și câștiga mai curând eliberarea. Însă Ariel nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă din șaisprezece versuri rimate toate în „an”, unele având această rimă și în interior. Stăpânind, încă de la debut, versul oricât de nărăvaș, R. a ajuns la o virtuozitate demnă de orice maestru consacrat al cuvântului. Aurel Rău nu desfășoară un ceremonial al melancoliei livrești și nici al ironiei circumscriindu-și banalul ca Mircea Ivănescu. El este un melancolic, dar tristețea provine dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
său este, cum spuneam, acela al unei mediocrități păstoase. Și iată-l acum pe Traian Băsescu, un președinte căruia îi place să fie și să pozeze în viril politic. Voluntarist, ambițios, populist - dar și gafeur (poznaș ar suna prea idilic). Nărăvaș, adică având o personalitate accentuată. Ignorant în multe privințe. Lipsit adeseori de maniere. Băsescu vrea să fie viu și activ, nu pasiv și mortificat. S-ar putea spune chiar că ar cocheta cu o alură macho din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
mai fost „naționalizată” și Baia rituală israelită (ce era situată pe strada Gheorghe Racoviță), care a fost transformată și utilizată ca „baie comunală” până prin anii ’80 ai secolului XX. După anul 2000, cei care i-au făcut felul au fost nărăvașii noștri minoritari țigani, stabiliți cu „domiciliile” prin fiecare fostă cameră de dușuri sau cu căzi. Un incendiu de proporții a pus capăt importantei investiții evreiești, lăsând în urmă doar câteva cărămizi ca pentru a arăta viitorimii ce materiale de construcție
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Din fericire pentru frumosul și mândrul cal, acești hibrizi nu lasă urmași. Operă a Fărtatului fiind, calul nu putea fi decât sfânt pentru daci pentru a rămâne pentru români folositor și În drumul nostru pe cealaltă lume. Uneori calul e nărăvaș; mai ales dacă e o Ea și atunci o dată la 60 de ani, anul „Calului de foc“; ultima dată a fost În 1966. Ați ghicit: e vorba de zodiacul chinezesc. Și așa, calul intră și În domeniul ideatic, cucerind totodată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un pământ ca piatra a fost bătută tare cu o bâtă: urmele se vedeau și acum. Aproape jumătate din iarna aceea geroasă, calul a stat numai în grajd, slăbise mult, de fân nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]