1,183 matches
-
că eu îmi consider călătoria încheiată și că intenționez să rămân definitiv printre ei. Clatină de mai multe ori din cap, ca și cum s-ar fi mirat și el de această atitudine. Bănuiesc că starea lamentabila a ambarcațiunii mele, care se năruia văzând cu ochii, i-a făcut să creadă că nimănui nu i-ar putea trece prin minte să încerce să traverseze cu ea cele două mii și ceva de mile de ocean care ne despărțeau de Bora Bora. —O concluzie logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze. Din hambare nu mai rămăsese nimic, iar majoritatea animalelor fugeau înnebunite din fața morții, care de cele mai multe ori le aștepta la capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
replică de îndată Chimé din Farepíti. N-ar fi corect. Dar asta e legea, sublinie Roonuí-Roonuí, cu un efort vizibil. Poate că nu ne place, dar am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui dacă nu le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sublinie Roonuí-Roonuí, cu un efort vizibil. Poate că nu ne place, dar am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui dacă nu le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până ajunge la mărimea unui deget mic de la mână, surprinde aproape la fel de mult ca și aspectul lui vâscos. Nici macar celebra Broma din Caraibe, care a distrus flote întregi, inclusiv pe cea din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
e dincolo de "circumferințele creierelor", pulverizează amănuntele, cu voluptate, aproape, pentru a le (re)organiza apoi, în tot felul de variante ale cuplului soții Nik și Nina Alexe, Trofin, Carmina și Ovidiu, Fana și Dimitrie -, totdeauna în perspectiva feminității care se năruie: acesta e profilul personajului Doinei Popa: "Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vînt, purtată de colo-colo de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei: lăsați-mi turnul Eiffel, ca din înălțimea lui să fiu mai aproape de stele, să privesc cerul albastru poleit cu soare! Lăsați-mi turnul din Pisa, să trec pe lângă el și să mă bucur de teama că s-ar putea nărui peste mine! Lăsați-mi Arcul de Triumf, să trec pe sub el, să mă simt un erou. Lăsați-mi cascada Niagara să-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un cărturar UNU Herbert Ashe, inginer la Căile Ferate din sud, dăinuie încă sub forma unei amintiri vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi Eram inconștient. Încetasem să respir. Nu știu cât a durat, dar motoarele și rotițele care mențin mașinăria umană în stare de funcționare trebuie să se fi oprit, reacționând la imobilitatea totală cu un blocaj general al sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid și real și bun și normal. Dar nu era. Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte și-a unor prelate albastre, fâlfâitoare. Era o epavă. O relicvă a unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să urcăm? — Capătul dârei. — Ce se află acolo? — O să vezi cam peste treizeci de secunde. Bine sau rău, călătoria noastră se sfârșise. Am auzit un zgomot. În capătul cel mai întunecos al încăperii, o stivă de foi de hârtie se nărui cu un fâșâit prelung. Scout se uită la mine. Eu m-am uitat la ea. — Ce-a fost asta? Cu palma în jos, îmi făcu un semn de vorbește mai încet. — E ceva acolo, înăuntru? — Uite, spuse ea, acolo. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vecini, cîntecul lui Demis Roussos despre inutilul "paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
paradis pentru doi". Mai tare se aud tomnițele (cum li se zice în Moldova greierilor) scrijelind întunericul. Văzul, auzul, mirosul ca forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24 octombrie, 2001 Nu am început cum trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar este blocată în acest sentiment neexprimat, neadmis al lui Maurizio. Ea e blocată în cel mai nerostit, dar cel mai elocvent și mai evident sentiment din viața ei. Pentru că ea e sigură de iubirea lui Maurizio. De ce s-o năruie cu un sărut efemer? Cu o noapte searbădă? El, așa cum v-am mai spus, este un netrebnic și un fricos, e paralizat de propria lui dorință, pentru că nu-și poate depăși mediocritatea și siguranța vieții în care este prins. Pulcheria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
preșul de promisiuni, crezînd că dacă joacă pe două fronturi își asigură succesul, zice Gulie, parcă-l văd fumînd stresat țigară după țigară stînd pe capul centralistului, înroșind liniile telefonice. De un singur lucru îmi pare rău, că s-au năruit toate planurile Bătrînului, că răfuiala pe care o așteaptă de atîta amar de vreme n-o să mai aibă loc, zice Dendé. Ar fi avut cel puțin ocazia să facă o comparație între o facțiune revoluționară adevărată și una care nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe fișe ideile care ți se par mai interesante și memorează-le. Dacă ai vreo nelămurire, vino și întreabă-mă. Să nu-ți fie lene și să treci mai departe cu goluri, pentru că mai tîrziu toată construcția o să ți se năruie din cauza asta. Își pierduse mințile? înnebunise sau încerca doar să-și rîdă de el? Ce nu-ți convine la cartea asta? îi plăcea să-l necăjească zîmbindu-i pe sub mustață, gîndește te că generația mea a fost obligată să tocească din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea din lemn îi sperie și toată știința lor se năruie și cartea nu-i mai interesează.“ Este inexplicabilă (și, într-un fel, înduioșătoare) insistența cu care un autor evoluează de câteva decenii în afara poeziei convins că este poet. Vulva prehensila Volumul de „noeme și dianoeme“ Claunul de neon publicat de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei catastrofe. Pe la ora zece pe uliță trecea Portofel. Dom' Portofel? strigă cei doi asasini. Da, dom' Ciobanu. Nu bei un rachiu? Mănînci, calule, ovăz? Bucuria a revenit pe ulița unde oamenii stau de vorbă și cu cîinii. Ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai rău decît vorbesc, să depășească scopul și să piardă un bine asigurat pentru un mai bine nesigur." (II, 24) "Oamenii comit întotdeuna greșeala de a nu-și limita speranțele; construiesc fără măsură pe această temelie fragilă și curînd văd năruindu-se întregul lor edificiu." (II, 24) " Se vede cît de mult orice principe, orice republică trebuie să se ferească de a comite o nedreptate, nu numai față de o nație, dar chiar față de un om; dacă un om a fost grav
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bine să moară, decît să apuce de frînghia sau brațul pe care i le întind alții pentru a-l salva. Experiența ne arată că prima grijă a oamenilor este aceea de conservare, iar a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e vorba de o gelozie extremă, pe care e de ajuns s-o insufli principilor: este, cu toate acestea, chiar gelozia acelor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu celălalt. Apoi oglinda, ca și mobilierul din jur, de o culoare imposibilă, abia astăzi Îmi dau seama de asta, mobile roz, s-au năruit În memorie și continuă acolo, ca toate celelalte imagini, să plutească. Ca, bunăoară, prietenele mele de aceeași vîrstă de pe la opt, nouă ani, le-am Întîlnit douăzeci de ani mai tîrziu, funcționare, surori medicale prin țările noastre mărunte din nord: Marmația
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i vină și ei rândul să fie respinsă la examenul de maturitate, după care nici vorbă n-ar mai fi fost de studii universitare și astfel toate visele și năzuințele ei de a deveni ceva în viață urmau să se năruie precum un castel din cărți de joc. Adio profesie intelectuală, în tradiția veche de trei generații a familiei!... Nimeni n-avea să se mai uite la ea; peste tot uși trântite în nas și toți aveau să-i spună, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]