185 matches
-
Nimic. În tot cazul o citise. De asta sânt sigur, așa cum trăiesc. Parcă descifram amprentele degetelor ei, deslușindu-se pe albul hârtiei, ca filigrana. Am plecat în oraș cu sufletul pustiu. Așa cum te simți după o înfrîngere sau o speranță năruită. Am luat-o în neștire, pe Calea Victoriei în jos, privind absent la vitrine, apoi, fără nici o deliberare, am intrat într-un debit să cumpăr țigări. N-am cumpărat nici o țigară, în schimb am cerut un plic și hârtie. După aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer, de meduze eu te hrănesc cu veștile sudului, cu viteza veverițelor cu miezul degetelor mele calde, puse la cuptor o vreme îți pun perfuzii cu pigmentul cămășilor mele roșii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și mustața albe ca neaua și ochii căprui, dar care te priveau cu dragoste și bunătate. A fost un om puternic, drept, mândru, cu dragoste pentru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei, lângă bărbatul care Își făcuse bârlogul În turnul năruit. Amantul secret, bărbatul pe care Baldo Îl ura, și de care poate că se și temea. I se păru că aude iarăși cuvintele Pietrei. „Nimeni nu te iubește“... Alungă acea imagine cu un gest de furie. Avea să o pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mamele mele, care i-au zâmbit și i-au întors politețea, deși cred că simțeau altceva. În timp ce Elifaz vorbea, fața tatălui meu era de nepătruns, ca o mască. În sufletul lui însă probabil plângea și blestema. Pentru că își vedea planurile năruite. El se gândise să ne împărțim, așa încât Esau să nu ne omoare pe toți într-un singur atac. Duse erau aceste planuri și degeaba fuseseră toate nopțile în care socotise cu frații mei ce animale aveau să-i fie oferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aceea, nu mai născuse idei de piese noi care să treacă dincolo de paginile carnetului. Și ce publicase În anul care trecuse? Vreo două povestiri În The Yellow Book și Theatricals, care nu era nimic altceva decât mărturia tristă a ambițiilor năruite, constând În două piese, Chiriașii (titlul inițial fiind Doamna Vibert) și În libertate (inițial Doamna Jasper), care, În ciuda eforturilor sale, nu reușiseră să vadă luminile rampei. Deși prefațase volumul cu o Notă a autorului de o modestie elaborată, recunoscând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
văd trecătoare, Prin tactul cântării pierdute de bard, Ivindu-se umbre ușoare; Trec albe ca-n vânt Dulci neguri de-argint, Palatul plutea în magie Aurie. Ca cerbul uimit ce prin creștet de stânci E-urmat de săgeat-arzătoare, Din căi năruite, din gârle adânci, Fugarul în tropot răsare Cu nara arzând, Cu coama pe vânt, Odată-ncă pinten l-împunge Și-ajunge. Iar tânărul sare ușor de pe el Și prundul sub pasu-i răsună. Frumos ca din basme și tras prin inel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ruină, de apă înnecat, Pe jumătate murii și stâlpii și-i înclină Și stă-n curând să cadă de vreme sfărâmat. În scorburi de părete trăiește-un biet călugăr Tânăr, frumos - dar însă ca umbra el e slab. Din stînce năruite, din pietre și din bulgări Făcu cărări spre fundul al templului arab. Acolo prigonit stă de visuri și de gânduri. Ce vrea nici el nu știe, se chinuie-nzădar, Doarme pe-un pat de trențe ce-i pus pe două scânduri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zi de mers pe jos, că fiecare dintre case era înconjurată de o grădină și de o livadă, că avea minunate moschei și renumite mederse. Din zidurile ei, odinioară atât de semețe, n-au mai rămas decât bucăți pe jumătate năruite și năpădite de iarbă și de mușchi. Din locuitori, n-au mai rămas decât clanuri vrăjmașe, instalate fiecare cu propriul șef într-un sat fortificat din apropierea ruinelor fostei Segelmesse. Principala lor preocupare este de a face zile fripte clanului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
privirea. „De-acolo începea sectorul viețașilor“, a precizat el. „Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă“, a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind întruna, pierită de farmecul ascuns al temniței năruite. Am renunțat să mă îndrept spre sectorul viețașilor. Mă gândeam că inginerul ar fi fost în stare să facă cine știe ce scamatorie, să deschidă vreo trapă secretă care să mă înghită sau să trântească ușa aceea grea după mine, să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunseserăm în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu sufletele au fost chinuite, ci trupurile lor au fost batjocorite, rănite, umilite, sfârtecate, date nimicului și risipite în hăul gropilor comune. Mă întristează dintr-odată ascultarea acestor poezii scrise în temnițe, puse acum pe muzică. Poezii despre un timp năruit și din suferințe despre care multă vreme nu am știut nimic. Despre vieți frânte atât de umilitor, despre care nu am știut. Sau, când aflam despre ele, eram atât de îndobitocit de cele învățate, atât de speriat de cuvintele dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dumnezeu. Dar tu? - Eu iar de nime, afară de Dumnezeu și de mama pădurilor. O babă bătrână și urâtă, care îmblă prin împărăția mea de mână cu furtuna. Pe unde trece ea, fața pământului se usucă, satele se risipesc, târgurile cad năruite. Mers-am eu asupra ei cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supușilor mei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai îmbujorată dimineață a vieții. Iubirea conferă tinereții o oarecare aură de infailibilitate. În iubirile întâmplătoare bărbatul își pierde mai întâi capul. Apoi și banii. Ținem uneori în cătușe o iubire care este indispensabilă altora. Căutăm în iubire streașina mării năruită în noi. În materie de sentimente, semănăm tot mai mult cu cei care investesc în bănci falimentare. Mă tem că iubirea a ajuns în stadiu de avarie. Nu înțeleg de ce la mănăstire iubirea e un păcat. Îndrăgostiții nu mai au
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă mai aveam o bucată de drum de parcurs, exista slaba speranță că voi găsi unele răspunsuri. Cât încă mai aveam de călătorit, eul meu mic și năruit putea exista în posibilitatea izbânzii. Dar când drumul avea să se sfârșească? Ce aveam să devin atunci? Ian ignoră toată forfota aceea cu mutatul cutiilor, uitându-se fix pe geam, la copaci sau la păsările din ei. Mă întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele pe care le puteam simți încă ștergându-mi-se din minte, dar avea și soliditatea a unui lucru din lumea reală. O urgență amfibie, atunci; ceva ce luasem cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când o bucată uriașă de carenă frântă se ivi rotindu-se din albul dimprejur și ateriză cu zgomot în ocean, în spatele meu. Ieșind repede la suprafață, tușind și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Odessa și Nikolaev imediat după o furtună ca cea de alaltăieri. În camioane era foarte frig și tot pământul era acoperit cu frunze smulse din arbori de furtună. Multe case erau complet distruse, cu pereții ciuruiți de gloanțe, cu pereții năruiți sau cu pereții rămași În picioare Înnegriți de fum. Printre case puteau fi zărite numeroase gropi de obuze, și apa cu frunze și crengi rupte de furtună le umpluse ochi. Pe marginea drumului se mișcau sute de oameni, civili care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
soare, în apus, marmura albă se îmbujorează, iar cei câțiva molizi, ce au crescut pe năruituri, se profilează ca dungi întunecate. Muntele pare un monument măreț, răsărit din desișul pădurii de brad ce-l înconjoară. Păreții de piatră de var, năruiți, proaspăt ciopliți, dispar. Coastele văii se dau într-o parte. Pădurile se lasă până-n malul apei. Umbra copacilor joacă în valurile ogoiate, cu unduiri destul de repezi ca să necăjească, floarea de campanulă, stropind-o șăgalnic și făcând-o să-și scuture
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală e coasta aplecată. O mantie de stejari piperniciți o acoperă, tot mai răriți pe zi ce merge. La tot pasul dai de broaște țestoase; ca și la
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți, de vii arși pe rug. Pornise furtuna, prigoane prin țară, Legenda nu spune câți morți au căzut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aparte față de această zidire. Ia să auzim ce ne spune dumnealui? El spune că: „Fundația Ferdinand cu scop atât de frumos este de o înfățișare prea greoaie. Pe locul ei, îndelungată vreme se vedeau niște dărâmături ale unor vechi case năruite... Circuri sau panorame ambulante se perindau vremelnic acolo”. Tare mă tem că ar cam fi cazul s-o luăm din loc, fiindcă soarele a urcat deja cam două suliți pe cer, vere. Sunt nevoit să-i dau dreptate ieșeanului și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
subliniind astfel imaginea tradițională a femeii ca apărătoare și educatoare a copiilor. Pe lîngă reprezentarea acestui sentiment de teamă față de dezmembrarea familiei, Poltergeist se concentrează și asupra spaimei omului de a-și pierde căminul sau de a și-l vedea năruit. "Visul american" s-a axat în mod tradițional asupra achiziționării unui cămin, a unei case proprii, așa că, într-o epocă în care șomajul devenea tot mai frecvent, economia era tot mai slăbită și veniturile scădeau, teama de a-și pierde
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]