769 matches
-
cu... obiectul ce-i interesa atîta - oricare ar fi fost acela. Avu grijă să nu pomenească numele lui Hilfe În relatarea sa, pe care era hotărît s-o expedieze prin poștă la Scotland Yard: nu poți ști niciodată ce idei năstrușnice pot să le treacă prin cap celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bine ca un bărbat să stea prea aproape de locul unde naște o femeie. Ăsta era un lucru atât de evident, încât nici nu mai era nevoie să-l aduci în discuție. Totuși, prin alte țări erau la modă ideile acelea năstrușnice cum că bărbații chiar trebuie să asiste la nașterea copiilor lor. Când Mma Ramotswe citise despre așa ceva într-o revistă, i se tăiase răsuflarea. Apoi se întrebase de ce să nu vadă și un tată cum vine pe lume copilul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu, mi se pare, chiar așa, Leu, dar ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce-i făcuse acelui nebun, de ținea atât de mult să-l căsăpească?“ Băiatul nici nu avu timp să-și pună această întrebare în timp ce zbura în josul dealului, dar cu toate acestea o mie de idei, care mai de care mai năstrușnice, îi treceau prin cap, fără ca alergarea să-i permită să găsească vreo explicație la asemenea absurdități. În cele din urmă zări stufosul aito, cu trunchiul sau gros, care marca punctul în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o pereche ciudată. Anita era înaltă și solidă, cealaltă, mică și pipernicită, abia dacă-i ajungea la umăr. Sufletește însă se asemănau și înclinația spre șotii făcu din cei doi ani de școală o înșiruire de evenimente din cele mai năstrușnice. Ieșiseră de la cursul de radio plictisite. Luana propuse să facă ceva deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a ta... De data asta nu mă mai supun. Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi mirat. Au așteptat cinci minute, un sfert de oră apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neștire, în mocirla cleioasă, după căpățânile roșii. Așteptau, nerăbdători, pauza de masă. Atunci se adunau în cerc și își descrețeau frunțile cu tot felul de ghidușii. La un moment dat, nu se știe care dintre ei, veni cu o idee năstrușnică, pe care băieții se grăbiră s-o declare strălucită. Narcis Sava se așeză turcește în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei cam late și permanent făcea cure de slăbire dintre cele mai năstrușnice, le încercase pe toate, erau pentru ea deja o distracție, un mod de viață. La un moment dat, după o vacanță nu mai apăru la școală. Foarte curând se răspândi zvonul că avea leucemie. S-a dus s-o viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceeași persoană care mă întrebase dacă nu aș dori să mă joc. Vântul de la Miază-Zi mi-a spus apoi că ar vrea să mă ducă în împărăția ce se află dincolo de nori. Dar mie îmi venea să râd, văzând ce năstrușnicii îmi spunea vântul. Dar, deodată, mă simt ca un fulg ce plutește lin prin aer și mă trezesc ridicată pe pletele răsfirate ale vântului, care călătorea împreună cu mine în înaltul cerului. Vântul zburda de colo-colo și mereu întâlneam diferite gâze
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tună Grațian. Nu se supără. Era obișnuit cu limbajul violent al lui Grațian. Ce face un regizor de film? Are o pâlnie și strigă În ea. Și? În mintea sa destul de leneșă altfel, se Înfiripă pe neașteptate ideea unui spectacol năstrușnic care nu avea nimic cu viața aspră de pe platourile de filmare. O aiureală provocată de un om care strigă Într-o pâlnie. Ție Îți place să strigi? Du-te dracului, zise Grațian pe un ton cât se poate de politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
New-York și... Patricia cânta Patou blues când intrară În „Bosnia”. Privit noaptea de pe Dealul Crucii, cartierul semăna cu un uriaș ou negru. În mijlocul său clipea rar un ochi galben de pisică. 18. Ideea unui Revelion cu vânzare i se părea năstrușnică și promitea un spectacol pe care nu voia În nici un chip să-l piardă: era vorba bineînțeles de vânzarea unor tablouri, dar s-ar putea vinde și cumpăra orice: decorații, diplome, cravate de pionier, carnete de membru PCR etc. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar mai fi rămas ceva și pentru consumul casnic, căci numai din salarii și pensii ai putea trăi decent doar o zi pe lună, restul zilelor pierzându-se printre calcule și socoteli de tot felul, care mai de care mai năstrușnice. Așa se explică și numărul mare de olimpici români matematicieni plecați În State. Niciunde În lume, matematica nu este mai aproape de viață ca la noi. La noi, matematica e viață, iar viața poezie și dacă matematicienii pleacă, poeții, În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu părul de mătase, în armuri strălucitoare, de ogarii galbeni cu ochii violeți ce-l hărțuiau din toate părțile, de fecioarele cu genunchii de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar îi va face foarte rău. E verișor cu Vârcolacul, amândoi consumatori de sânge; cu vârsta s-au lăsat amândoi de "băutură". Acum beau amândoi suc de portocale sub clar de lună, pentru purgație. Poveștile lor sunt dintre cele mai năstrușnice. Locuiește cu Lamia, prietena lui indiană, cu care împărtășea odinioară plăcerile sângelui. Femeia aceea foarte slabă și albă la față ca o mască, care stă pe prispă, este Harpia. Dimineața are părul roșu și seara verde. Nu mai anunță moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semnul Aspidei Serile petrecute cu ea în grădina fabuloasă au fost cele mai frumoase din viața mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea în grădina fabuloasă au fost cele mai frumoase din viața mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau mai adevărate. Vizitam pe rând creaturile noastre preferate, desigur, aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și mă las să alunec ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o îngrozea, o dezarma cu forța ei năstrușnică și imbatabilă, cu obstinația și perversitatea ei. Intuia că mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal și-atunci deveneau năprasnice și necontrolabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
miraculoase, în ciuda protestelor și a reclamațiilor la minister făcute deopotrivă de profesori și de părinți. Cu textul în față, copiii, mai ales cei ce îl vedeau pentru prima dată, și-au dat frâu imaginației și au interpretat în cele mai năstrușnice moduri sacrificiul privighetorii. Cele mai insidioase și nebănuite aspecte ale sentimentului iubirii au fost dezgropate cu această ocazie de elevii clasei a X-a. Cuiva i-a venit ideea de a scoate un studiu despre povestea lui Wilde, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
În copilărie, instinctul de conservare ți-a anihilat tristețea prin joc. Jocul împins la extrem, exacerbat, urmat de râs, acel râs cathartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să depășești tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări. Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul ți se contorsionează într-o grimasă binevoitoare! Nu-ți mai rămâne decât să-ți proiectezi tristețea pe creaturi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
miracol lent și adânc ce-i va marca cu siguranță existența. Cristina vorbește cu mulțumire despre progresele ei, dar în sinea ei speră mai mult. În anii petrecuți aici a strâns sau trăit nenumărate istorii, care mai de care mai năstrușnice. Una dintre ele a rămas exemplară pentru ea. I-a pus răbdarea la încercare și i-a schimbat total accepția despre miracol. Un băiat tânăr ca și ea mustra entitățile ce i-au garantat vindecarea, dar ea întârzia să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica Marie, păpușa mea, să rămânem singure, să putem cugeta la o nouă stratagemă, Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei sale, Mioara Alimentară, cele mai năstrușnice jocuri pe computer, pentru că vizeta ușii de metal era ecranul prin care putea viziona non-stop arhetipurile umane care traversau destinul înfocat al Mamei, nețărmurita ei sete de a oferi și de a primi. Dar ce este aceasta? Ochii Mamei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]