236 matches
-
lipsită de responsabilitate, ca să-i cuceresc inima. Dar doamna M... nici nu-și putea da seama de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi devoram ochii, năsucul, obrajii, cârlionții, ceafa când eram numai noi singuri. În aceste téte-à-téte-uri nu lipseau nici dialogurile pasionate: - Adelă, mă iubești? - Te iube'c! - Tare? - Ta'e! Este drept că răspunsurile n-aveau temperatura și culoarea întrebărilor. La vârsta aceea, între cuvintele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
multă grijă, dă-i grație și expresie. Buzele trebuie să aibă, în colțurile gurii, zâmbetul care stă să apară. Așa! Foarte bine. Acum, ia dalta, nu aceea, ia-o pe cealaltă, măsura doi, așa, aceea, și fă-i gropița de sub năsuc. Fii atent, nu prea mult. Așa, așa! O, stai! Bine, foarte bine. E o bomboană!“ Da, știu, m-am eschivat de data asta. Nu e cu adevărat o poveste. Sunt eu și-atât. Dar dacă n-aș ști că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și Îmi schimba scutecele. Îmi pieptăna părul cu degetele. Când Începeam să fac sandal, Lefty mă căra prin cameră. Pentru că nu putea să-mi vorbească, mă zgâlțâia mult și Îmi cânta, și-și freca nasul lui mare și coroiat de năsucul meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-o caut pe Alexandra Ștefănescu, s-o caut și s-o caut, în propria mea casă, unde cunoșteam toate ungherele, dulapurile, perdeluțele, sub-paturile, nișele și așa mai departe, s-o caut și să n-o găsesc. Alexandra Ștefănescu, cu năsucul ei cârn și cam în vânt, avusese fantastica idee (și cutezanță) să se ascundă sub fusta mamei mele, o fustă largă și lungă până la pământ. Iar mama, continuând să se învârtă prin bucătărie, tot așezând jumătăți de măslină, feliuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de necrezut. La trezire, unul câte unul descriam amănunțit ce-am văzut în lumea aia paralelă, pe care-o botezasem cosmos. O singură dată am fost lansat pe orbită din holul sălii de mese. Așteptam cu toții prânzul, o fată cu năsuc cârn, Daniela, nu credea o iotă din descrierile mele de astronaut, iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin cerurile străbătute de meteoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tare de tot, încât a fost sigur că revenisem pe pământ. Și îmi dăduse drumul. Am căzut ca o cârpă, peretele era grunjos, cu boabe mari de calcio-vecchio, l-am șters cu fața de sus până jos. O fată cu năsuc cârn mă curăța pe frunte și în păr cu o batistă umedă. 4. două ecleruri cu frișcă nu se câștigă ușor. Dar după ce-ai fost în cimitir cu Cerasela și cu sora ei, după ce te-ai jucat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca un sturz, ori cățărându-se prin copaci după goldane sau corcodușe aurite care se topesc în gură ca mierea parfumată. Sau, alegea câte o floare și fugea cu ea pe cărare până în fundul livezii. Acolo, cu voluptate, își îngropa năsucul în floarea îmbătătoare, o săruta, o mușca și apoi o ascundea în sân, între micuții ei sâni, pe care îi privea cum se rotunjeau sub bluzița înflorată. O plăcere deosebită era aceea de a alerga cu picioarele goale, dimineața, prin
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în mână, că din ceață apăru o făptură fragilă și gingașă, ca o floare de păpădie. Avea părul negru de abanos, ridicat într-un frumos coc sus pe ceafă, și o față albă ca marmora, sprâncene frumos arcuite, cu un năsuc mic și buze roșii, vioaie și totuși molatecă, îmbrăcată într-un capot argintiu de mătase natural chinezească cu flori mari albastre și roșii. In timp ce îl privea, ochii ei frumoși sprâncenați, se umeziră în vreme ce striveau între pleoape cine știe ce amaruri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
relief, plin de personalitate. Niciodată gura ei nu avea o expresie pasivă, feminină la modul "tipic", adică de blândețe sau bunătate: dimpotrivă, era numai nerv, numai afectare, ironie, copilărie, dar și un rafinament de femeie matură, încă neasimilat cu totul. Năsucul ei avea vârful puțin turtit, ceea ce îi dădea o înfățișare și mai voluntară. Doar ochii, galbeni și luminoși, aveau ceva de frumusețe convențională. Gina nu-mi plăcea încă, dar mi-a părut, încă de la început, diferită de toate fetele pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat din nou telefon. Nici nu mi-a venit să cred când i-am auzit vocea în care bănuiai un râs vinovat. Am închis telefonul, dar a doua zi s-a apropiat de mine în fiecare pauză. Zâmbea, afurisita, cu năsucul ei bont și botul de liliac, afurisit de frumoasă, cu părul ușor ondulat, culoarea lemnului de stejar. Stătea lângă mine fără să zică nimic, privindu-mă doar, apoi mă lua de un deget sau de-o șuviță de păr, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un sunet surd, trist, ca un scîncet de copil rătăcit. Speriat, Mihai privește în jur. Pe locul de la fereastră, femeia și-a îndesat obrazul în gulerul ridicat al paltonului și doarme profund. Alături, învelit în haina de blană, doar cu năsucul și gurița afară, să poată respira, doarme copilul întins pe aproape două locuri, sprijinit de brațul tatălui, să nu cadă de pe banchetă. Pentru prima dată în viața lui, Mihai are senzația că se despică, asemeni trunchiului de copac lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Era foarte drăguță și nu se mai putea opri din rîs, Îndoită de mijloc de atîta efort, cu o expresie de elevă de liceu care a făcut o ștrengărie sau a cîștigat un meci de volei, nostimă foc și cu năsucul În vînt. Julius deschise ușa privind-o cu coada ochiului și ascultînd izbucnirea mînioasă a lui Manolo care o amenința că o să rupă relațiile pentru totdeauna dacă nu termina odată cu rîsul. Închise ușa cu o senzație de neliniște, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clasă i-au pus aceeași Întrebare: o nouă iubită? CÎt despre Carlos, explică zîmbitor la bucătărie: cui pe cui se scoate. Dar cu toții băgară de seamă că era vorba de cu totul alte cuie; Maruja nu se putea compara cu năsucul cîrn și legănările de șolduri ale lui Peggy cînd prezentase noile toalete la petrecerea urmată de parada modei pe care doamnele din Comitetul-pentru-ajutorarea-cartierelor-Încă-nebotezate au organizat-o În saloanele spațioase ale hotelului Crillon. Peggy a prezentat trei modele de la Boutique Musee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i deloc nasoală. Încă o dată, a lu Bladesey nu-mi place. Nu-i rău, zice cea care arată bine cu o prudență sfidătoare și veselă. Sunt instant atras la greu de ea: cam unu șaișcinci, păr brunet cu breton, un năsuc cârn și buze date cu un luciu frumos. E Întotdeauna un semn bun când aia mișto acceptă prima, pentru că În general urâta adoptă aceeași linie de gândire, foarte puține nasoale fiind atât de pretențioase față de ce le intră-n găoază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de după sobă ochii lui mici, rotunzi, strălucitori, că seara, cuibărind-se în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i se sprijinea pe piciorușele terminate cu lăbuțe moi, ca niște pernuțe, dar care, la nevoie, scoteau la iveală și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
demne de râs sunt și logice, apoi îi comand imediat un sendviș și o Cola, îmi place să stau în fața ei, pielea îi este bronzată, scoțându-i în evidență ochii proeminenți, două sticluțe umplute cu nisip colorat de Eilat, cu năsucul ei drăgălaș, aproape amuzant, cu buzele acelea atât de frumoase atunci când râde. Ce facem în vacanță, întreabă ea, iar pe mine mă cuprinde deja frica, ce aș putea să îi propun, cu siguranță că toți colegii ei vor pleca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Iovănuț încerca să țină seama nu numai de felul cum reverberau în el privirea limpede a respectivei, gropițele ei buclucașe din obrăjori, glezna lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se face tot una cu ochiul minții și având capacitatea de a imagina a lui Broanteș drept condiție necesară și deocamdată suficientă, să presupunem acum reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce vede el? Peste spatele spătarului vede năsucul poznaș al Cosettei, mai departe bărbia dublă odată cu trecerea anilor a lui Barzovie-Vodă, mai încolo zidul de lut nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea iese afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din nou”, gândi Laura, învăluindu-le pe amândouă cu privirea ei drăgăstoasă. Cu degetul arătător pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa mea! Cum semeni tu cu tatăl tău...Și fruntea și năsucul... Toată ești el, Dănuța mea dragă. Și când zâmbești îl văd pe el...”. Se retrase la fel de atentă, fără să producă cel mai mic zgomot, de parcă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa mea! Cum semeni tu cu tatăl tău...Și fruntea și năsucul... Toată ești el, Dănuța mea dragă. Și când zâmbești îl văd pe el...”. Se retrase la fel de atentă, fără să producă cel mai mic zgomot, de parcă nici nu ar fi fost în trecere prin încăpere. După îndeplinirea acelor activități obligatorii din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deosebită aversiune față de acest termen pentru că am făcut parte din „generația 95“ a liceului meu, o generație frumoasă, deșteaptă, cu mulți reprezentanți realizați, de firmă, plecați afară pentru a-și face vacanțele în orașul subcolinar doar pentru a da din năsuc a dezamăgire superioară, pițigăindu-și vocea și spunând că „Sărmana de ea, nu s-a obișnuit cu fusul orar valah!“ (cu referire la bebelușul canadian). Revederea acestei generații a fost cât se poate de clasică. Nu am participat la ea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un pumn de nalbe Înainte să pornească motorul. Știi că tipul cu care tocmai m-am Întâlnit la supermarket e din Turcia? a zis Rose făcându-i cu ochiul fiică-sii În oglinda retrovizoare. Totul era perfect la copila ei; năsucul ca un nasture, mâinile durdulii, picioarele, totul, În afară de nume. Familia soțului ei voise să-i pună fetiței numele mamei bunicii ei. Cât de mult regreta Rose că nu Îi dăduse un nume mai obișnuit precum Annie, Katie sau Cyndie, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată ca să nu arate atât de moartă. Probabil că era drăguță pe când trăia. O fetiță de patru ani cu păr blond până la umeri, care se cârlionța delicat În jurul feței sale palide. Un năsuc. O față rotundă. Obraji rotunzi. Conform raportului, ochii Îi erau albaștri-verzui, dar În poză erau Închiși. Nimănui nu-i plăcea să vadă ochii copiilor morți. Luă poza și o fixă pe perete lângă hartă. Până acum, ecourile la apelul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cățelușul mascotă al escadrilei să se joace cu soldații cât timp vom zbura. În mașină stă la mine în brațe și caută să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată vântul. Urechile îi flutură ca aripile liliacului, năsucul negru mișcă necontenit, culegând toate mirosurile stepei. Pe aerodrom, adică pe drumul care servește de aerodrom, mecanicii au și pregătit avioanele. Răniții sunt aduși imediat. Feeș, mecanicul avionului meu, după ce mi-a pornit motorul, îl ia pe Moț, care se
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]