308 matches
-
Gleichende. Și, așa cum o spune un romantic german de elită, că „orice amintire e o formă a profeției”, sarcina noastră de „profeți diletanți” este, deci, tocmai aceea de a „ne aminti bine”, așa cum facem cu visele, Încercând, ca niște copii nătângi, să dăm la nesfârșit la o parte perdelele colorate ale atâtor „fapte, istorii și personaje” care ne locuiesc creierul o noapte sau două sau ani la rând, râzându-și de legile de fier ale timpului, spațiului și Logicii, Înviind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
asta. Dar cele mai multe produse cinematografice pierd pariul cu perenul. “i, mă grăbesc să spun, asta nu înseamnă că sunt neapărat proaste. Perenitatea nu este un fel de test ultim al valorii, așa cum ne-a învățat la școala generală un clișeu nătâng. E evident că ceea ce e peren, ceea ce rămâne mereu proaspăt, precum filmele lui Chaplin, de pildă, sunt produse ale geniului. Dar nu tot ce s-a uitat sau e greu digerabil azi e în mod necesar lipsit de valoare. Cel
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Numai ceea ce o întreține e adevărat. Mi se va spune că mă complac în abstracțiuni. Și că frigul de pildă, deși subminează speranța, nu e fals deloc! E tăios, substanțial, de nesuportat. Așa e. Dar speranța nu e o virtute nătângă, o măsluire roză a răului. Ea nu pretinde că nu e frig, sau că frigul e bun. Ea își poate permite să bombăne, să fie prost-dispusă și, în orice caz, să dârdâie. A-ți păstra speranța în ciuda frigului nu e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni imediat mânios supărat moș bunic muiere femeie, nevastă mutăr piuliță N nădragi pantaloni, cioareci năpădai arțăgos nătântoc nătâng, prostănac, sărăntoc năzdrumen sfătos nechimuluit neasemuit nemțească ceva mai puțin decît un car de fîn nojițe curele din păr de capră, cu care se leagă obielele O obiele cărpe din cânepă sau din lână cu care se înfășoară picioarele pentru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să descrie realitatea, cei mai mulți eșuând, după care plec. Pauză. Sunt bun când vine vorba de detașare profesională, profesorală. Altă pauză. Plus că nu sunt angajat cu normă întreagă, să-mi fac griji. Kimball continua să mă fixeze, așteptând ca interludiul nătâng pe care îl impusesem să se sfârșească. M-am forțat să nu mă uit la urmele de pași. În cele din urmă Kimball își drese glasul. - Am primit mesajele telefonice și mi-a luat mult timp până am putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială a plânsului are concretețea realului tragic al pierderii iubirii adolescentine: Ce fuse juneția? o umbră ce-și plânge/ Trecutele-i doruri pustii și nătânge 287. Poetul ajunge de foarte tânăr la concluzia unei fatalități conform căreia omul trebuie să-și primească soarta și să o poarte ca atare: Dar așa ne e destinul,/ Vitreg prea adeseori,/ Unui' lumea i-acordează,/ Iar pe altul îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să vezi cum fug animalele din calea mea! Tigrul se învoi. Și amândoi porniră la drum. Într-adevăr, văzu tigrul, ce mergea în spatele vulpii, animalele, mici și mari, fugind care-ncotro, să se adăpostească în vizuinele lor. Iar tigrul cel nătâng, crezând că de vulpe le era frică animalelor, n-a mai îndrăznit să-i facă nimic. S-a lăsat păgubaș și a plecat să caute hrană în altă parte. Yugong, bătrânul care a mutat munții În vremurile de demult, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră să vadă mai bine. Nu, nu era o iluzie. Văzu niște brațe subțiri, pole ite de lumina
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bună! Aș vrea să-mi retrag mâna, în semn de protest, de sub palma mamei, dar palma mamei mă apasă, la fel de catifelat, însă neașteptat de ferm. De abia atunci devin atentă și mă uit la ei, pe rând, cu un zâmbet nătâng. Au privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când o ținuse în brațe. De-abia atunci își aminti cum o ținuse în brațe pe Clara, cum o sărutase și făcuse dragoste cu ea. Uitase acest mic amănunt al scurtei lor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce spuneau, dar În toiul relatării Chiarei a ceva ce se Întâmplase la școală În dimineața aceea, văzu zâmbetul viclean de triumf vesel al lui Viscardi; când Raffi zâmbi la ceva ce spusese mama lui, Brunetti Își aminti doar zâmbetul nătâng, iertător, al lui Ruffolo, În urmă cu doi ani, când luase foarfecele din mâna ridicată a mamei sale și-o rugase să Înțeleagă că domnul comisar nu-și făcea decât datoria. Cadavrul lui Ruffolo, știa, avea să-i fie predat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar o fată s-ar mai fi putut înamora în el. Dacă fusese vreodată pasiune în sufletul acesta și îndoială, ele făcuse loc unei liniști curate și bătrânești și privea c-un fel de superioritate bunomă la rătăcirile unei tinerimi nătânge și pretențioase. El privea cu multă atenție la joc, asculta clevetirile damelor si gogomăniile bărbaților, corigea frazele și da învățături cu multă fineță și rezervă, însă atât de clare, încît ele totdeauna erau ascultate. Orcînd petrecerea ar fi stat pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu aceeași mișcare bățoasă pe spate, către Ulitin. Dar nu spuse nimic. Niciunul nu scoase vreo vorbă vreme îndelungată. Nu preste mult timp, aerul fu umplut de fulgi vijelind, care se învârteau în spirale, însă majoritatea cădeau cu o insistență nătângă și amețitoare. La început, pădurile de pe marginea drumului dispărură cu totul. Apoi, și stâlpii care marcau drumul. Acum Ulitin nu mai vedea, în agitația a viscolului, decât cozile cailor. Nikita trase de hățuri și aceștia se opriră. ă Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lucreze. Acesta îi va adăuga, sunt convins, noi sensuri, noi înțelesuri. Scrierea ei mă transformă continuu, iar lucrarea sper să se producă și în exterior, de aceea am dedicat-o celor cu care împărtășesc un mic destin într-o lume nătîngă și cărora le cer smerit iertare pentru a nu fi văzut de fiecare dată nestemata ce-i locuiește pe fiecare. Nu poți ferici decît cultivînd atributele divine, e o lecție pe care mă tot străduiesc să o învăț, uit și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
face Bufonul după ce golește sticla de De Grâve ridică mîinile în sus cu o mișcare pe care Montresor pretinde că nu o înțelege. Deconcertat de tăcerea rivalului său, Fortunado îl întreabă direct dacă este ori nu mason. Știm cu toții reacția "nătîngă" a lui Montresor de a-și arăta mistria! Masonul (autentic) se enervează pe bună dreptate. Zice "Glumești!" și își continuă, consternat, drumul. Ei bine, aici intervine secvența senzațională, cea care dă fiori reci lectorului atent! Conform lui William Morgan, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
smulge aplauze, dar a doua zi ai fost uitat pentru că tu confuzi Călușul cu Divina Comedie (...). Căci nu e totuna localismul lui Moromete extraodinar pentru că e tipic , cu acela al lui Aschenbach: le desparte oceanul izolării și vai! al mândriei nătânge față de această izolare: cam asta înseamnă ruralism". Gelu Ionescu simte nevoia să-și contureze cât mai exact vocația prieteniei (prieteni români și evrei), profilul etic și politic (centru-stânga, democratic și anticomunist), garant al coerenței unei vieți ce s-a străduit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
limba mică, îngustă, se ițește printre cele două șiruri de dinți lipsiți de strălucire. Rabbit e speriat. Când nu e perfect lucidă, Janice devine înfricoșătoare. Își mijește ochii în orbitele contractate, și gura micuță îi atârnă deschisă, ca o crăpătură nătângă. Și de când linia părului ei a început să se retragă de pe fruntea lucioasă, el are senzația că e friabilă, mergând drept înainte, cu ochelari de cal, spre riduri tot mai adânci și păr tot mai rar. Se căsătoriseră relativ recent
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
multe fraze, acest cuvânt însemnând în același timp "puțin demodat" (dar numai puțin), puțin chicos (un cuvânt argotic francez adus și el de negustorul nostru), sugerând în două silabe o eleganță stângace, cam bătătoare la ochi, într-un cuvânt cam nătângă, privită însă cu un strop de simpatie, cu bunăvoință, cu amabilitate, o eleganță puțin kitsch, o dorință de a nu greși, de a se purta corect, de a respecta convențiile sociale, buna creștere, bunele maniere. Et caetera. Nu am mai
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
Constantin Țoiu Cu Nică, băiatul nătâng al popii Oșlobanu, popa Duhu nu se are bine. El îl scoate la tablă să facă o socoteală... Dom’ profesor, mă doare capu’ trage de timp Nică, un fel de Bulă. Nu-ș cum se apleacă el, și din sân îi
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
răul spre bine: în clipa de față, publicațiile culturale și editurile par să se fi adaptat mecanismelor pieții libere mai bine decât faimoasele "ctitorii" ale socialismului atotbiruitor. Destui oameni de cultură (nu toți, firește, unii dintre ei trăind cu nostalgia nătângă a statului-biberon) au învățat legile aspre ale concurenței, au dobândit arta obținerii de finanțări, într-un cuvânt, au învățat să stea pe picioare. Am fost, cu toate acestea, uluit să aflu de ușurătatea cu care, în numele unei false idei de
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
cuvintele problematice. De nefolosit, azi, în discursul public (și totuși frecvent folosite), unele poartă cu sine circumstanțe atenuante, de nu chiar pledoarii pro domo sua. Mă gândesc, de pildă, la „idiot”, care n-a însemnat dintotdeauna „cretin” sau „netot” sau „nătâng”. La origine, în greacă, semnifica „persoană privată”, derivând din adjectivul ídios (adică „propriu”, „particular”). Ulise însuși, retrăgându-se, după îndelungatele peripeții maritime, în Itaca, sătul, cum spune Andrei Cornea de statutul de „star al Eladei” (p. 69) aspira la acest
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
ritual în gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
gol: "Melc, melc/ Cotobelc,/ Plouă soare/ Prin fînețuri și răzoare,/ Lujerii te-așteaptă-n crîng,/ Dar n-ai corn/ Nici drept/ Nici stîng:/ Sînt în sîn la moșul Iene/ Din poiene;/ Cornul drept,/ Cornul stîng...// Iarna coarnele se frîng./ Melc nătîng,/ Melc nătîng!" O simplă dojană, care poartă, de fapt, toată povara ireversibilului. Gravitatea lucrurilor mărunte, consecințele faptelor mici sînt teme ale iernii. Nu bilanțurile ei scot la iveală, în spatele marilor pierderi, scăpări de duzină? Nu pornește avalanșa dintr-un bulgăr de zăpadă
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
onorării unui om care a cerut exterminarea alor mei?(...) În Franța, Pound ar fi fost împușcat (...) America s-a purtat cu îndurare cu Pound, recunoscându-i nebunia și cruțându-i viața. Ideia de a-i da drumul este prostească și nătângă. În ochii lumii, ea ar identifica acest program cu Hitler și cu Himmler și cu Mussolini și cu genocidul. Dar nu partea practică a chestiunii mă preocupă. Ceea ce mă descumpă nește este că dumneavoastră și dl. Steinbeck, care v-ați
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
ducînd la diminuarea capacității de abstractizare, la o capotare a intelectului în concret, conform unui dicton cartezian adaptat: non vidi, ergo non est. Reducția reacției raționale duce nu numai la sărăcirea vieții interioare, dar și la pasivitate civică, la o nătîngă sumisiune față de trompele de breaking news, care se substituie cunoașterii. Caracterele sînt expuse corupției prin versatilitate, prin mobilitatea aproape fulgurantă a interpretărilor, ca și prin indiscreția care e unul din mecanismele esențiale ale televiziunii. Sîntem îndemnați la tot pasul a
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]