282 matches
-
medicul. Cât privește nătărăul din viață, ei bine, În viața de apoi soarta Îi hărăzise o oareșicare fericire.... Piciorul i se lăfăie În praf, dar deasupra creștetului său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
său se află un alt picior, care-i apasă mutra În țărână. Și nătărăul, În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și mătură cu el podeaua, da, e fericit, pur și simplu fericit. Spre deosebire de alții, Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pe ea s-o pui la treabă în gospodărie, ca să nu mai aibă timp de... Iar tu... Tu ai grijă să nu-i lipsească... ― Adică ce să nu-i lipsească, vere? ― Măi Todiriță, nu știu cum să-ți spun eu, da’ mare nătărău poți să fii!!! Adică cum? Tu nu știi ce-i trebuie unei muieri tinere și pe deasupra arzoaie? Ce să-ți spun eu? Te-ai prostit de nu mai știi pe ce lume ești. ― Degeaba îmi spui toate astea, fiindcă capra
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
douăzeci și trei de ani în care a făcut eforturi să se ridice din mlaștina originii sale, i se ridică în gât. Îl fac să se înece văzând figura aceea insolentă, aerul de cerșetor. — Ia-ți labele murdare de pe mine, nătărăule! Băiatul se dă un pas înapoi. Harry se uită la el, speriat. Ceea ce i se pare cumplit este tocmai faptul că au același sânge. Poate că Harry a avut mai mult noroc decât el, cunoscând bine engleza și învățând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fără îndoială, nababul Murad îi va cere aprobarea să adopte un copil, iar el, la rându-i, se va consulta cu specialistul în această problemă. Astfel, puterea de a decide întregul viitor financiar al lui Firoz, rămâne în seama acelui nătărău îngrozitor, Privett-Clampe. În mod normal, n-ar trebui să se îngrijoreze. Toată lumea știe că englezii ar vrea să scape de Murad. Numai că Firoz nu e prea sigur că Privett-Clampe îl agreează. Altercația legată de recenta redecorare a palatului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un prost. Auzi!! Vra dumnealui să schimbe lumea!... Și pentru asta e-n stare să-și piardă și viața. Ptiu! Auzi dumneata! Feciorul lui Berl Aizic să schimbe lumea pe care nici Dumnezeu n-o poate schimba! Și cine-i nătărăul ăsta al meu, spune și mata, domnu’ pictor? Moise? Isus Hristos? I-un catîr puturos la care, cît a dormit de-a curmezișul patului, nu i-am croit destul urechile. Acum încape doar pe lung și bietul tat su nu-i
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fiecărei clase. Directoarei, care-și dădea avizul asupra fiecărui cuvînt, nu-i venea să creadă că pînă atunci întrebuințase o ortografie greșită. Pentru toți chestiunea aceasta apărea ca una minoră. Vorba lui Jugan, îndefinitiv, oricum ar fi fost scrise, orice nătărău înțelegea ce voiau să spună vorbele de pe tablă. Reușisem să mă detașez de colegi. Adîncit în mine, le auzeam doar glasurile care se impuneau agresiv, chipurile deabia dacă le întrezăream. Din cînd în cînd totuși nutream un cu totul omenesc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cucută!” „Mai bine du-te tu, că ai văzut ce și cum...” „Ce, mă, ți-e lene? Bagă-te și ia-l, că ești mai aproape. Ori ți-e frică?” „E, frică, de unde...” Încredințat că nu va găsi nimic, nătărăul Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce ziceai? Ce spuneai, mai adineaori? Ceva despre rezultatele la care am ajuns după atâtea eforturi și că ce zi cu-adevărat fericită e asta, când vedem armata clanului Oda umplând provincia Kai? Cam așa ceva spuneai, nu? — Este... este adevărat. — Nătărăule! Când ai făcut tu eforturi? Ce fel de fapte meritorii ai realizat în invazia din Kai? Am... — Ce? — Deși eram beat, n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte arogante. — Chiar așa. Nu ai nici un motiv să fii arogant. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trupele lui Hideyoshi cu atât mai ușor, fiind obosite după lunga călătorie. Din acest motiv, își declarase hotărârea de a rămâne pe Muntele Oiwa și nu părea dispus să se răzgândească sub nici o formă. Ochii lui Katsuie scăpărau de furie. — Nătărăul! răcni el, aproape ca și cum ar fi scuipat sânge; apoi, cu un geamăt greu care-i zgudui întreaga ființă, mormăi: Genba se poartă scandalos. Și, privind în jur, spre locul în care războinicii așteptau în camera alăturată, țipă cu glas ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și totuși nu pare capabil să înțeleagă că ceea ce se va întâmpla e tocmai opusul a ceea ce ar dori el. — Dar crezi că e cu putință să nutrească asemenea speranțe optimiste? — S-ar putea. Cum poate să judece mintea unui nătărău cocoloșit, la urma urmei? — Fii sigur că, aceleași zvonuri se aud și în Osaka, iar neînțelegerile nu vor face decât să sporească. Ceea ce e foarte ciudat, negreșit, oftă Shonyu. În calitate de generali ai lui Hideyoshi, atât Shonyu, cât și Gamo erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sunt ambițios al dracului! I-am lucrat pe mulți de se mirau că am atâta putere. - Dacă-i așa, marș la iad, că aici vin oameni așezați la minte ca mine, zice Păcală, cu glas de tunet, și nu niște nătărăi”. Indubitabil, Păcală e un adversar dârz și hotărât al comunismului. Pe lângă însușirile specifice ce-i vin din începutul vremurilor conform darului primit de la Creator, prin autorul volumului de față, Păcală primește acel dar al împotrivirii și al luptei continue cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acasă. Dintr-odată, m-am trezit pe marginea prăpastiei. —CE ai făcut? Abia puteam să vorbesc, așa de teamă îmi era. Oare ce-i spuseseră tatei despre mine? — Am vorbit cu cei de la serviciu, a repetat tata pe același ton. —Nătărăule! Am înghițit în sec. Cu cine ai vorbit? Cu un tip Eric, a zis tata. Mi-a spus că e șeful tău. —Dumnezeule! OK, la urma urmei, eram o femeie de douăzeci și șapte de ani, deci n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o paradigmă, deși una complet diferită. Ei însemnau mințile cele mai încuiate, mai insensibile și mai afurisit de plate cu care avea de-a face la cursurile de calificare și, pentru ca lucrurile să stea și mai prost decât stăteau oricum, nătărăii erau convinși că sunt cultivați pentru că erau în stare să citească, iar Voltaire era un idiot, pentru că făcea ca lucrurile să meargă mereu pe dos pentru Candide. Cum veneau după cursurile de la Educatoare și intrau în perioada lui de suplinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îmbrobodit. Mai întâi îl ridicăm pentru interogatoriu, poate chiar îl ținem în arest, iar când am terminat cu asta, ne ducem și dezgropăm o păpușă de plastic. Dacă mergem la tribunal cu o păpușă gonflabilă ca dovadă, o să părem niște nătărăi. O să ajungem de râsul întregii planete. Prin urmare, cazul e respins la tribunal și ce se întâmplă a doua oară, când îl luăm la întrebări în legătură cu adevăratele crime? Ne trezim cu ăia de la Drepturile Omului, care-și înfig dinții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
din întunericul nopții. Simțea nu simțea că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu-i păsa, lu’ dom’ Vancea nu-i păsa de nimic și de nimeni, dar s-ar fi întors, totuși, voiasă se rotească și să-l vadă pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
două ori: „Incredibil”. Tata s-a prefăcut că nu aude. Însă eu știam ce urmează. Din așa ceva se iscau privirile mânioase de la masa din sufragerie. Ce a spus ea pe urmă, când și-a dat drumul, era plin de „incredibil”, „nătărău”, „idiot”, „așa o tâmpenie”, „cum ai putut să faci asta?”, „numai oamenii de nimic se întorc din America”. Într-un târziu, tata s-a săturat și ce a spus el a fost deopotrivă de împănat cu repetiții. După ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
însă eu nu știam ce înseamnă asta și n-am reușit niciodată să-l conving să-mi explice. Domnul Petrea a aruncat sticle de la fereastră în stradă când echipa orașului nostru a câștigat meciul contra „celor din capitală”. „Mă tâmpitule, nătărău impotent, cel mai măgar dintre toți bărbații”, striga cu năduf doamna Petrea. „Eu dorm și tu mă lași să tot dorm, eu dorm și tu uiți de mine. Precis cu intenție, lua-te-ar naiba. Ca să-mi cadă blocul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care o făcuse. "Să nu mă mai gîndesc! își ordonă. Să mă gândesc la altceva!..." Și, totuși, de atâta timp, nu face altceva decât să recite poeme și să-și repovestească cărțile pe care le-a citit. "Am fost un nătărău! M-am speriat degeaba..." Deși, o dată plecase de acasă și, ajuns în stradă, înțelese că nu-și mai amintea unde voia să se ducă... Dar poate a fost doar un accident. Poate eram obosit, deși n-aveam nici un motiv să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vânt, era următorii: Brian, Gabriel, Adam și Zet, Alex și Ruby, George, Tom și Emma, Hattie și Pearl. Alex îl îndemnase pe Tom să-l aducă pe Emma. Tom, căruia îi plăcea excursia, ar fi venit oricum; însă cei doi „nătărăi“, cum îi numea Brian, se bucuraseră să mai scape de obligațiile lor de studiu de la Londra. Gabriel, spre indignarea lui Brian, le invitase pe Hattie și pe Pearl, într-o zi când le întâlnise la Băi. Făcuse acest lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tufelor dimprejur, printre tulpinile subțiri și dese, acolo unde iarba nu ajungea să crească, locul de trecere spre lumea de dincolo... Ce își apăra Antonia strângând caietul la piept în timp ce trecea prin vânt? Gemenii gazelei! Râsese prostește toată banda de nătărăi așezată pe bordura rotunjită a bazinului cu fântână arteziană din dreptul Sfatului Popular, toți în paltoane negre. Dragoș privise în urma ei în timp ce se îndepărta și se gândise că aveau înaintea lor o viață întreagă ca să afle ce avea să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să vadă mai bine la distanță, adică la ce distanță se află cei de la asigurări. Și vin? Nu, că n-are voie vin din motiv de alcolemie. Dumneavoastră de ce ați oprit? Ați făcut semn. Aha. Și opriți la semnul oricărui nătărău? A orică... Domnu... A oricărui individ care ar putea avea intenții negative, morbide, criminale sau chiar mai rău?!... Ce v-a convins să opriți? Uniforma. Daaa? Păi orice tâmpit poate face rost de o uniformă. Mie mi s-a furat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de golf și avea mai mult timp de gîndire. Primele zile de la Întoarcerea dintr-o călătorie sînt Întotdeauna foarte grele. A trebuit să examineze un maldăr de rapoarte primite de la administratori și misiți. Și printre ei erau o mulțime de nătărăi, crede-mă. Fusese nevoit să ia multe hotărîri cu privire la lucruri neglijate În absența lui. Din fericire, totul mergea bine. Au fost de ajuns cîteva indicații, cîteva scrisori, cîteva Întruniri. Totul mergea din nou ca pe roate. Lucrările pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]