334 matches
-
va trebui să practici virtutea cuvân- tului. Ceea ce gândești trebuie să fie ceea ce spui, iar ceea ce spui trebuie să fie ceea ce faci. În rest, fie ca iubirea și lumina Domnului să te călĂuzească. Am ieșit din biroul lui Père Joseph năucită. Am sunat la serviciu ca să spun că sunt bolnavă. Și eram Într-adevăr. m-am Întins În pat. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să Îmi Întrerup studiile și să mă Întorc imediat În românia. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pierde capetele și acești oameni. Katsuie, ai terminat? — Le-am legat, stăpâne. — Mulțumesc. Nobunaga se Îndepărtă de cei trei, Încă Îngenuncheați, merse ocolit din coridorul central până la intrare și plecă. Katsuie, Sado și Mimasaka se uitară unii la alții, palizi, năuciți. Dar, când Își reveniră, o luară la fugă ca nebunii după Nobunaga și, Încă o dată, se aruncară la pământ, lângă ieșire. Însă Nobunaga nu se mai vedea. Se auzea doar ropotul copitelor pe panta care cobora spre poarta principală. Vasalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se citea nici cea mai mică emoție. Apoi, cam de la vreo douăzeci de pași mai În spate, se apropie Shibata Katsuie, cu o mână albă ținându-se de umărul armurii lui. Mâna Îi aparținea lui Oichi, care era pe jumătate năucită. — Doamnă Oichi, spuse Katsuie, fratele dumneavoastră e aici. Și o conduse, grăbit, spre Nobunaga. Când Oichi Își reveni complet În fire, nu mai putu decât să plângă. O clipă, suspinele femeii acoperiră toate celelalte sunete din tabără. Sfâșeau până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hideyoshi În hăurile disperării. La urma urmei, era pe un câmp de luptă, unde, În fiecare zi, cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar Întinderea suferinței lui era atât de mare, Încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când, În sfârșit, Își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, Îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i, ca și cum Încă ar mai fi fost În viață: — Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Am fost crescut ca samurai; am moștenit sângele mai multor generații de războinici. Crezi c-am de gând să-mi sfârșesc zilele ascultând ordinele lui? Nu poți vedea că Nobunaga e un om rău, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi Întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de Încredere. Trăgând adânc aer În piept, Mitsuhide Înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, Înțeleg. Mă Întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi Împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și piardă calmul cu acel bătrân, când avea În față presiunile treburilor din ziua În curs și probabilitatea de a nu se putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine Însuși, Katsuie simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât Înainte, cuprinzând Întreaga regiune a castelului. Deasupra Începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și Începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu În grija unui vasal, apoi ceru Înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi Îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi În anul acesta În care să nu mă fi gândit la dorința de a vă Întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit să văd că o duceți bine cu sănătatea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
integumentul 254 Cu gíngaș borangic, din propriile măruntaie tras cu o lasciva desfătare, 210 Cu cîntec dulce cadențat pentru vîrtelnița și fusul ce se-nvîrt, Alinind spectrele morților ce plîng, Înveșmîntîndu-le mădularele Cu daruri și cu aur din Eden. Uimite, de-încîntare năucite, Groazele-și pun dulcile acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul spațiului pentru o vreme, pînă cînd 215 Somnu-ngrozitor al lui Ulro trecut-a. Însă Satan, Og și Sihon Construiesc Mori de roți irezistibile ca să deșire gíngașele fire și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
celălalt, la ceilalți. Un exercițiu, într-o zi, ne-a convins că au înțeles ce vroia regizorul. I-a rugat, pe cei o sută de tineri, să-l privească cu ură timp de cinci minute. La sfîrșit, ne-am prăvălit năuciți, istoviți, anihilați de forța energiei lor. Ura, ca și iubirea, are neînchipuit de multe fețe. Asta vroia Purcărete să se vadă într-o mare de chipuri. Ochii urii fiecăruia dintre ei. Uniformizîndu-i, punîndu-i să poarte aceleași costume multiplicate parcă la
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
belșug. Singur n-am cum să mă simt, de vreme ce-mi place singurătatea. Nefericit nu mai sunt, dar am fost. De ce n-a ieșit mare lucru din nefericirea asta? Probabil că de vină e singurătatea. Absența ei. În loc să zăcem, năuciți, fiecare singur în frigul nefericirii lui, ne-am adunat în turme, încălzindu-ne reciproc.
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4056_a_5381]
-
ale paginii culturale, următorul titlu-bombă: "Uniunea Scriitorilor de Turnătorii". Și cine semnează articolul astfel intitulat? Aici e aici! îl semnează Cristian Teodorescu și încă cineva, pentru că e scris în colaborare. Dar poate se aduc probe în articol, și-a spus năucitul Cronicar, despre "turnătoriile" cu care se îndeletnicesc scriitorii, căci altfel cum? A citit și răscitit și a văzut că nu se aduc probe. Niciuna. Se vorbește acolo doar de faptul că la USR membrii Consiliului au hotărât să-și ceară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10128_a_11453]
-
Micii simfoniete“ cum e supranumită Simfonia a 6-a în Do major de Schubert, cu care s-a încheiat seara, a relevat o dată în plus, calitatea deosebită a acestei orchestre, atât de dotată emoțional și tehnic, moral și artistic. Plecând năucită de la acest concert, mă gândeam la cât de bine i-ar sta Filarmonicii din Sibiu pe scena Ateneului român, la cât de potrivită ar fi ea într-un Festival de anvergură ca tocmai încheiatul „George Enescu” și la câtă bucurie
Concert de Oscar la Sibiu by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/84307_a_85632]
-
și la figurat, într-o altă vârstă a vieții sale mature, o etapă complet diferită de cele anterioare și care amână să își precizeze profilul, să se contureze mai exact, să se lase deslușită. Avem în fața ochilor un personaj complet năucit: nu altul decât autorul cărții, care încearcă din răsputeri să se adapteze la noua lume, păstrându-și totodată reflexele și motivațiile de scriitor. La un prim nivel de lectură și înțelegere, story-ul se reduce la tribulațiile protagonistului în căutarea unui
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
obișnuința normalității. În tot ce facem suntem fie abuzivi, fie indiferenți, fie nefericit plasați în raport cu obiectul de referință. Ce te șochează în comportamentul românului e un fel de familiaritate agresivă, abordarea ex abrupto, directețea, de nimic pregătită, a atacului verbal. Năucit, nici n-apuci să răspunzi primului șuvoi de fraze (de regulă, acuzații aiuritoare, ce n-au nici în clin, nici în mânecă cu gândurile, intențiile și actele tale) și cazi secerat valului următor de incriminări. "România scrâșnetului din dinți, a
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum mă vezi acum. 24 din 24. Program non-stop. Ce zici? Ești în stare? Batem palma?” Tăcere. De data asta, Andrew era complet năucit, incapabil să facă vreo mișcare. “Nu vii, iubitul meu, spuse deodată blonda cu un glas de vis, care ar fi putut să-l scoale din mormânt chiar și pe răposatul Richard Inimă de Leu. Mă cheamă Petricia, continuă ea. Nu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
o seară din 1956 când nu știu ce întâmplare care dăduse peste ea o derutase, iar Paul mi-a zis: " Dacă ar fi citit aceeași situație într-un roman, ar fi decriptat-o până la ultima nuanță, dar acum c-o trăiește, e năucită." Firește, Dina Georgescu, care avea o bună cunoaștere de sine, era conștientă de această inaptitudine în fața realului și o răscumpăra mutându-se în cărți. Mai ales că în universul lor își putea exercita un gust artistic fără greș, un sigur
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
sonore, coborâte din neant, erau parte din numele lui și picături de viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și ea asista la același spectacol, năucită și înfiorată de sunetele subțiri care păreau că dansează pe covorul pufos. Zgomotul se sfârșise, dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu nu mai aveam nevoie de nimic. Absolut nimic. Ca și cum, din ceața unei vieți întregi, m-aș fi trezit pentru prima dată singur în fața soarelui. Cu totul orbit. Năucit. Și, poate educația mea nu tocmai laică, poate altceva, ideea secretă a apropierii de revelația supremă - cum credeau cei vechi și cum măcar câteodată mai credem și noi -, mă făcea să simt nevoia imperioasă a prosternării. Și, numai pentru că nu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
coboare din autobuz din cauza unui ambuteiaj. Viscolește, e o înghesuială infernală, dar "La un moment dat, circulația se deblocă spectaculos [...]. Și vehiculele Regiei de Transport porniră cu avânt, fără să se mai răzgândească din minut în minut. Atunci mulțimea năvăli năucită să le prindă din mers [...]. Geanta cu umerar lung a Ralucăi zbură în aer și fata țipă și se aruncă nesăbuit să o prindă undeva departe. Învălmășeala o surprinse nesigură pe picioare și o trânti, apoi o copleși cu ropotul
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
scârbă, ca față de o reptilă adevărată. Dacă ar mai fi circulat curent electric prin firul acela de tramvai atârnând în gol de la înălțimea cine știe cărui stâlp invizibil, m-aș fi prefăcut instantaneu într-o grămăjoară de cenușă. Am mers mai departe năucit, cu singura idee fixă de a găsi blocul nostru neatins și pe soție cu fetița de nici șase luni în relativă siguranță, așteptându-mă. Așa a fost: la lumina plăpândă a lumânărilor, Ileana o ținea în brațe pe Mona plimbând
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
nu alta - este imaginea ei adevărată... La ce bun mai există scrisorile? Ce-ar mai putea corecta ele? Dimpotrivă, odată revelate, ar avea aerul incongruu al unor mesaje de dincolo de mormînt..." (Am aruncat, tentativ, o privire doamnei S.: părea total năucită! Ce putea să scornească Varnali cu atîta ușurință?!... Dar scrisorile!?...) " Ah, scrisorile, reîncepu el; scrisorile au fost punctul de pornire al neînțelegerii dumneaei" - făcu un gest înspre doamna S. " Aveam nevoie de un pretext pentru a evoca imaginea mătușii mele
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
Tim Burton își construiește filmul raportându-se constant la ideea că nimic nu e ceea ce pare a fi. Aparența și esența, realitatea și imaginația se confundă, însă regizorul are grijă să trimită din când în când niște semnale spectatorului său năucit. În primul cadru al filmului, de pildă, petele roșii ce par a fi picături de sânge se transformă în bucăți de ceară care sigilează un anumit testament foarte important. Personajul principal e departe de a ilustra calitățile așteptate de la un
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
în dueluri oratorice memorabile - au avut loc în Parlamentele României! Și ce mari oratori s-au perindat la tribuna Parlamentului, unele discursuri provocând adevărate ăcutremure parlamentarea! Cei ce s-au trezit la viața politică democratică în perioada postdecembrista sunt uimiți, năuciți sau se indignează de ăobrăzniciaă presei. Le-aș recomandă, ca tratament, lectură presei de odinioară pentru a înțelege cum se cuvine ce a însemnat presă în democrația românească de altădată și ce extraordinar de mari gazetari am avut. Examenul acesta
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
Așa-i, spuse Baltazar. - Atunci nu-i nici o problemă, spuse medicul. Una e o colivie mare pentru turpiales și alta colivia asta. Nu-s dovezi că asta e cea pe care ți-au comandat-o. - E chiar asta, zise Baltazar, năucit. Pentru asta am făcut-o. Medicul schiță un gest de nerăbdare. - Ai putea face alta, spuse Ursula, privindu-și bărbatul. Și apoi, către medic: Dumneavoastră nu vă grăbiți. - I-am promis-o nevestei pentru diseară, zise medicul. - Îmi pare rău
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]