314 matches
-
fericit. : - ( înseamnă nefericit. ; - ) înseamnă că faci cu ochiul, dar asta se mai face și cu <w>, <g> înseamnă surâs, <s> înseamnă zâmbet și ROFL înseamnă că te tăvălești pe jos de râs. — Mersi, tastează Geraldine. ; - ) ― Doamne, e uimitor. Sunt complet năucită. ― E un cu totul alt limbaj. Pot să încerc și eu? Geraldine îmi dă mouse-ul, iar eu îmi mișc mâinile rapid peste tastatură. — Și ți-ai găsit deja tipa visurilor tale din California? — Dap, vorbesc cu ea chiar acum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nervoasă, chiar știa totul despre mine? Și dacă așa era, de unde aflase? ― Da, exact. Cel mai superb exemplar masculin pe care l-am văzut vreodată. La naiba, felicitări! ― Nu pricep de unde știi tu toate astea. Tot mă simțeam un pic năucită. ― A, stai liniștită, spuse Lauren degajată. Nu e nimic ciudat în asta. Eu merg la B-Fit, am fost acolo în fiecare zi de când am venit aici, și la un moment dat, ajungi să cunoști lumea. Nu că l-aș cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
case și stârnește răzmerițe? Să fie vorba despre o răscoală? Așa o asuprire... nici măcar indienii cei supuși n-au mai putut suporta. Velasco nu le spusese nimic. Era prima oară când auzeau despre aceste lucruri. Samuraiul se uită la chipul năucit al lui Nishi și îl apucă strâns de mâna asudată. Chiar și după ce plecaseră din Mexico, Velasco de pe calul său le vorbise mereu plin de încredere ca întotdeauna și le arătase zâmbetul lui trufaș. Adevărat? — Toată lumea știe. Tribul Huaxteca folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coborâră povârnișul prin livada de mandarini, ajunseră în satul Ōmura. De-o parte și de alta a drumului se înșirau case cu acoperișuri de stuf. Oameni cu coșuri în spate și femei cu copii în brațe se uitau la ei năuciți. Velasco îl încuraja pe Luis Sasada care din când în când se izbea de el clătinându-se pe picioare: — În curând... în curând totul se va sfârși. Domnul ne așteaptă. Șirul de curioși se întindea până unde se terminau casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai mari onoruri, spuse. Era un războinic minunat și era și... — Un mare prieten, completă cu tristețe Balamber, ridicându-se. — E ciudat, totuși, observă scutierul. Balamber se întoarse spre el. Privirea sa era ca de plumb. — Ce anume? întrebă ca năucit. E mort, Mandzuk. Ce e așa de ciudat? — Războinicul care l-a ucis: avea voce de femeie. — Cum... ce spui? — Da, se indignă Odolgan. Khaba, ucis de o femeie? Ești nebun! Continuând să-l privească pe Balamber, scutierul întări: — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al bâlci. Ofițerul israelian cedă. Le făcu să se bage În gropile arse. Apoi tot ce mai puteai vedea din ele erau capetele și umerii. Nu suficient de Înfricoșate cât să uite de supărare, dar pe cale să devină. Cumva deja năucite, vopsite În culorile amorului, una din ele Începând să se vaiete puțin, cealaltă să respire greu și să se Înroșească. Transformându-se Într-o femeie Între două vârste - o femeie de serviciu. Franjuri de-un negru lucios Înălțându-se În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța pe care i-o dădeau nu numai meseria, ci și nebunia. Era ceva nemărginit, nesfârșit În felul În care luă atitudine, Își cântări adversarul din ochi, o anumită răutate Îndârjită. Puse totul În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în imaginația ta nu te pregătesc niciodată pentru realitate. Pregătirea mea mentală pentru această întâlnire de prânz - filmul în alb-negru care se derulase în mintea mea toată săptămâna - nu făcuse decât și mai copleșitoare realitatea dinaintea mea. M-am trezit năucită și ușor consternată de prezența corporală a lui Bangs. Purta puloverul lui roșu în V și o jachetă cam ca acelea pe care e poartă jucătorii americani de baseball. Fața și spatele erau făcute dintr-un material gros, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să vorbim un pic. Era incredibil să ai un străin în propria casă care țipa și dădea ordine. Richard se uita acum și el la ea, cu fața lui palidă lângă a femeii. Sheba își dădea seama din expresia lui năucită că nu înțelesese încă despre ce era vorba. Încă se simțea partener cu soția lui împotriva unei piticanii care le ieșise în cale. Mai am doar câteva minute din vechea mea viață, își amintește că s-a gândit în timp ce cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și mai frumos ca în ceruri. Și m-am uitat, ne-am uitat cu toții. Rățuștele și gâștele s-au retras în vale și și-au ascuns capul sub aripă. Zorelele s-au strâns, regina-nopții s-a deschis, floarea-soarelui se rotea, năucită. Găinile și-au adunat puii și s-au retras la culcare. În afară de ai mei și de vecini, toți erau în casă, dându-se cu capul de pământ la icoane sau privind cu ochii dilatați la televizor. Când treptele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a fi mâncat niște perișoare din carne pe care ni le trimisese gazda noastră. Încă din zori am fost treziți de țipete și de înghesuială. Zeci de oameni care vociferau, femei înfășurate în văluri albe sau negre, copii scâncind sau năuciți luau cu toții cu asalt tartana noastră. A trebuit să ne ținem încleștați de bagaje ca să nu fim dați la o parte. Sau chiar azvârliți peste bord. Când vasul a început să se îndepărteze de coastă, mama m-a strâns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost cel care m-a bătut. A fost Tomás. — Tomás? Prietenul dumitale, inventatorul? Am Încuviințat. — Vei fi făcut dumneata ceva. — Bea a fugit de-acasă... am Început eu. Fermín se Încruntă. — Continuă. — E Însărcinată. Fermín se uita la mine năucit. În sfîrșit, expresia lui era impenetrabilă și severă. Nu mă privi așa, Fermín, pentru Dumnezeu. — Ce vrei să fac? Să Împart țigări de foi? Am Încercat să mă ridic, Însă durerea și mîinile lui Fermín m-au oprit. — Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei dăduse adverasrului o lovitură atât de puternică ,încât acesta a scăpat atât spada cât și frâul calului. Rogero, nevoind să se folosească de ceastă dezarmare a potrivnicului său, s-a oprit locului în vreme ce calul lui Rodomont își purta stăpânul năucit, peste câmp. Bradamanta s-a apropiat de Rogero, prețuindu-l acum și mai mult, la vederea acestei purtări cavalerești. I-a cerut iertare pentru faptul de a-l fi lăsat expus adversarului ei invocând ca motiv datoria fașă de suveranul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pădure și era la o milă depărtare atunci când Sacripant a reușit să se descătărămeze de cal. Așa cum plugarul, uluit de tăsnetul care i-a ucis boii în jug, stă numișcat și-și privește cu jale paguba, tot aastfel stătea Sacripant năucit, zdrobit de umilire că suferise o asemenea înfrângere înaintea Angelicăi. Prințesei i s-a făcut milă de elși l-a mângâiat cum a putut. -Nu te mai căina degeaba, Domnul meu, i-a spus ea, nenorocirea aceasta s-a întâmplat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul, iar Duarte se prăbuși peste el. Danny lovi reflex cu genunchiul în sus. Duarte izbi cu pumnul în jos, rată ținta și se lovi cu pumnul de asfalt. Danny se rostogoli, ajunse în spatele lui și îl prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dispare din ceainărie, clopoțelul deasupra ușii de la intrare vestindu-i ieșirea. El se întreabă dacă nu cumva a făcut ceva rău, dar nu se poate gândi la nimic. Nu i s-a părut supărată. Părea fericită. Se întoarce la colegiu năucit, dar jubilând. Pe la jumătatea drumului, își aduce aminte de jucătorii de crichet și mărește pasul până când ajunge în camera sa. A doua zi, se duce la colegiul lui Star, să-i lase un bilet. Când i-l dă, portarului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Hideyoshi în hăurile disperării. La urma urmei, era pe un câmp de luptă, unde, în fiecare zi, cădeau oameni ca frunzele de pe ramuri. Dar întinderea suferinței lui era atât de mare, încât până și cei ce jeleau alături de el rămaseră năuciți și, când, în sfârșit, își reveni - ca un copil după o criză de isterie - ridică ușurel trupul rece al lui Hanbei și, fără ajutor, îl depuse pe așternutul alb, șoptindu-i, ca și cum încă ar mai fi fost în viață: — Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Am fost crescut ca samurai; am moștenit sângele mai multor generații de războinici. Crezi c-am de gând să-mi sfârșesc zilele ascultând ordinele lui? Nu poți vedea că Nobunaga e un om rău, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și piardă calmul cu acel bătrân, când avea în față presiunile treburilor din ziua în curs și probabilitatea de a nu se putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine însuși, Katsuie simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deodată, detunăturile și strigătele de luptă zguduiră zona și mai puternic decât înainte, cuprinzând întreaga regiune a castelului. Deasupra începea să apară cerul dimineții. Micile prințese văzură fumul ridicându-se dinspre zidurile castelului și începură să țipe și să plângă, năucite. Hideyoshi le dădu în grija unui vasal, apoi ceru înverșunat un cal și porni spre castel. Cele două șanțuri din lungul zidurilor exterioare, alimentate cu apă din râul Kuzuruy, nu le permiteau trupelor atacante să se apropie cu ușurință. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe năucitul Nobuo de mână, spuse: — Stăpâne, n-a fost o zi în anul acesta în care să nu mă fi gândit la dorința de a vă întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit să văd că o duceți bine cu sănătatea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e năucită de-a dreptul. Nui venea să creadă că am îndrăznit. Nimeni nu mai îndrăznise asta până atunci. Întrebarea ei era de complezență. Și așa eram dintre cei de la filologie „care fugeau de matematică”. Colegii mă privesc și mai năuciți... Ea își revine, cu greu, și-mi spune: -Bine o să mai explic o dată, dar te rog să mă urmărești cu mai mare atenție. Sunt așa de zăpăcită de situație, Încât parcă sunt o cârtiță ieșită atunci din pământ. Ce atenție
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pereche de pantaloni la comun! Iar în următoarele zece minute, ne prăpădeam iarăși de râs, iar hohotele ne zguduiau tot trupul, în timp ce lacrimile ni se rostogoleau pe fețele roșii și aprinse. Totul sub privirile tipilor din Mayo care ne urmăreau năuciți. Sau eu spuneam: — Nu poți să intri în gașca lor decât dacă ai picioarele la fel de lungi și aceeași măsură în talie! Și ne puneam iarăși pe râs. De fapt, a fost o seară super! Toți înțepații la modă au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]