782 matches
-
hiuni de către Attila. Năvălirile duc la distrugera centrelor urbane de către huni, afectând legăturile economice și spirituale dintre Dacia carpatica și lumea română, viața urbană primind lovitură decisivă în arhitectură și în funcțiile ei umane cotidiene. Mișcările de populații antrenate de năvălirile hunice au produs modificări esențiale în organizarea și funcționarea așezărilor umane. Își fac apariția slavii în ținuturile de la Dunăre și Carpați, rămânând impresionați de zidurile vechilor orașe și cetăți române, numindu-le Grădiște, Jidova și Balgrad. Limba română reprezintă un
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
legat cu Milano și de „autostrada lacurilor” și de „Ferovia Nord”. Cercetările arheologice au scos la lumină rămășițile unei localități celtice la 4 km sud de actualul oraș Como, lângă Grandate: la acest așezământ uman se raportează istoria orașului. În timpul năvălirilor Rezilor orașul a suferit pagube mari, romanii însă - în 196 î.e.c. - l-au reconstruit aproape de lac, repopulându-l cu o colonie și numindu-l Novo Comun. Cneo Pompeio Strabon a ridicat orașil la rangul de municipiu; Scipio și Cezar
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
a doua jumătate a sec. VII. O parte dintre bulgarii nord-pontici au migrat în Balcani în mijlocul slavilor suddunăreni. Bulgarii fiind mai puțin numeroși au fost desnaționalizați de slavi și contopiți cu ei. Primul Țarat Bulgar a început "de facto", după năvălirea lui Asparuch și a bulgarilor lui. Hanatul bulgar a fost ridicat la rangul de țarat de către Simon. Țaratul a decăzut după moartea țarului. Sub Țarul Samuel Bulgaria cade și e cucerită de bizantinii din Imperiul Roman de Est. Urmașul lui
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
al VI-lea („savromatis”: "ochi de șopârlă" în grecește, poporul său apărând sub porecla de sarmați). Acest echilibru de lungă durată a dispărut datorată perturbării climei din secolele IV-XIII, care a înfometat popoarele din nordul Europei și al Asiei, provocând năvălirile barbare: regatul Tauridei, zis și „Bosforan” sau „Regatul Bosforului” fiind distrus de goți, apoi de huni. Prezența grecească, totuși, a continuat în sudul Crimeei (vezi Istoria Crimeii), care rămâne bizantin sub denumirile de „Thema Hersonezului”, „Goția” sau „Thema Theodoros”, elenizând
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Marea Schismă din 1054 în două ramuri: Catolicismul în vest condus de Papalitatea de la Roma și Ortodoxismul în est condus de Patriarhia de la Constantinopol. Creștinii practicau pelerinajele cu mari dificultăți în orașele ocupate de musulmani, declarate sfinte(ca Ierusalim) după năvălirea turcilor selgiucizi în Orientul Apropiat. Evreii din Ierusalim revendicau Ierusalimul ca pe capitala lor antică, musulmanii ca locul unde Mahomed a comunicat cu Allah și a urcat pe scara cerului, iar creștinii ca locul unde a provăduit și a murit
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Anonymus" - notar la curtea regelui Béla al IV-lea al Ungariei - lucrare definitivată între anii 1200 și 1230. Zalăul există ca așezare omenească încă din jurul anului 900, dar prima atestare documentară apare la 1220 sub numele de "villa Ziloc". După năvălirile tătare și pustiirea orașului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea și este menținut sub această administrație până în anul 1542, când intră în componența Principatului Transilvaniei. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
vreunei case, nici vreun izvod din care să se poată afla cu siguranță de cine a fost zidită. N-au mai rămas în picioare decât ziduri de pământ; bănuiesc că au fost ridicate odinioară de către locuitorii țării pentru a stăvili năvălirile tătărăști”. Reformele administrative introduse în secolul al XVII-lea de Constantin Mavrocordat a împărțit ținuturile în ocoale, numind în fruntea lor un pârcălab și un ispravnic. Pârcălabul avea atribuții administrative și fiscale, în timp ce ispravnicii aveau atribuții judecătorești și polițienești. Numărul
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
1367 ""Mykus"", în 1461 ""Villa Mike"s", în 1523 ""Mikews"", în 1733 ""Mikus"", iar în anul 1854 ""Mikes"" sau ""Micuș"". În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate a Banului Mikud, unde locuitorii se adăposteau în timpul năvălirilor tătare. Satele învecinate Micești și Săliște au avut, multă vreme, un singur stăpân. În secolele XV-XVI, aceste sate, ca și altele, și-au schimbat des stăpânii. În anul 1600 Mihai Viteazul face cadou cele două sate lui Napraghi Demeter, pentru
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]
-
un jude regal, amintit pentru prima dată în anul 1367, în persoana unui oarecare Cristian. În secolele XIV-XV Orăștia a oscilat între statutul de oraș si cel de târg. Ea s-a dezvoltat ca centru politico-administrativ scăunal, dar din pricina numeroaselor năvăliri turcești, a războaielor interne, molimelor, va decădea în starea de târg, cum este consemnată la sfârșitul secolului al XV-lea. Se înregistrează acum abia 159 gospodării față de 334, câte erau în anul 1334. În aceeași perioadă, în funcția de juzi
Orăștie () [Corola-website/Science/296883_a_298212]
-
a lui Nicolae Iorga) și deci al etnogenezei românilor, se afla atât în nordul cât și în sudul Dunării (într-o zonă cuprinzând Dacia și Moesia, la nord de linia Jirecek) în timp ce Dacii liberi au migrat spre Balcani alungați de năvălirile goților, hunilor și slavilor, constituind în definitiv poporul albanez, și explicând astfel cuvintele comune dintre limba albaneză și cea română. Tot năvălirile slavilor și cruntul război al bizantinilor împotriva bulgarilor în timpul domniei împăratului Vasile al II-lea Bulgarohtonul, au despărțit
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
cuprinzând Dacia și Moesia, la nord de linia Jirecek) în timp ce Dacii liberi au migrat spre Balcani alungați de năvălirile goților, hunilor și slavilor, constituind în definitiv poporul albanez, și explicând astfel cuvintele comune dintre limba albaneză și cea română. Tot năvălirile slavilor și cruntul război al bizantinilor împotriva bulgarilor în timpul domniei împăratului Vasile al II-lea Bulgarohtonul, au despărțit definitiv românii din nordul Dunării de aromânii din sud, care au părăsit Moesia pentru a se refugia în Munții Pindului și în
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
impins o parte din români (vlahi) la nord de Nistru, suprapunându-se peste slavi și formând o populație numită bolohoveni, așezată între Halici și Kiev, despre care sunt date în secolele XII-XIII. Toponimia de origine slavă, care amintește de perioada năvălirii slavilor în teritoriile românilor este explicată în felul următor: slavii păgâni i-au alungat pe protoromâni din șesuri și văi și aceștia s-au retras în zonele împădurite și spre munți dar, după creștinarea slavilor, românii au revenit în locurile
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
carte la Rădășeni și apoi, după urcarea sa pe tronul Moldovei, ar fi făcut Rădășenii sat domnesc. După tradiție, ar mai fi existat o biserică la locul numit Siliștea, unde ar fi fost prima așezare a satului, dar probabil că năvălirea tătarilor (1241) ar fi silit pe locuitori să se mute în partea de sud-est, Fundoaia, sub dealul Cetățuia. În locul numit Siliștea a fost descoperit un valoros material cucutenian, precum și ceramică aparținând culturii Nova, cultură de la sfârșitul epocii bronzului (sec. 14-12
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]
-
a fost fondatorul dinastiei Iustiniene. Iustin s-a născut în jurul anului 450, într-un cătun din districtul Bederiana, fiind fiul unui țăran daco-trac. Satul său natal făcea parte din provincia Dacia Aureliană, o parte a imperiului care suferise mult din cauza năvălirilor hunilor și, mai apoi, a ostrogoților. Pe când era doar adolescent, a părăsit acea zonă de frontieră, în timpul unei invazii barbare și s-a refugiat la Constantinopol, unde a intrat în armată. El a sosit la Constantinopol chiar în perioada în
Iustin I (împărat) () [Corola-website/Science/306612_a_307941]
-
au păstrat date și nu se poate dovedi documentar perioada de timp când a trăit. Mai multe surse istorice amintesc despre partea de miazăzi a dealului Cotoșmanului, ce are o înălțime de 467 metri și denumită astăzi Râpa Cărămizii. Pe timpul năvălirilor barbare, iar după unele menționări istorice chiar pe timpul dacilor, aici ar fi existat un fort cu rol de apărare, care dădea de veste prin focuri mari altor forturi vecine, precum cel de la Grădiștea Vâlcea, despre iminența năvălirii dușmanilor în regiune
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
Râpa Cărămizii. Pe timpul năvălirilor barbare, iar după unele menționări istorice chiar pe timpul dacilor, aici ar fi existat un fort cu rol de apărare, care dădea de veste prin focuri mari altor forturi vecine, precum cel de la Grădiștea Vâlcea, despre iminența năvălirii dușmanilor în regiune. Căpitanul care a condus vremelnic acest loc fortificat a fost Roescu, având sub supraveghere toate satele din împrejurimi. Către sfârșitul secolului XIX, respectiv în anul 1886, localitatea se numea încă "Roesci". Înainte de Primul Război Mondial în comuna
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
Cetatea țărăneasca situată în mijlocul satului este declarată monument istoric și este cea mai veche construcție existența în localitate, edificiul fiind datat din secolul al XIII-lea. Așezarea a aparținut de Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
Scaunul Nocrich pe toată durata existemței acestuia. Ca urmare a năvălirilor tătarilor din anii 1241 și 1242, sătenii din Chirpăr și cei din Veseud au construit o cetate defensivă la limita hotarelor lor. Cetatea a fost folosită și cu prilejul năvălirilor cumanilor și pecenegilor. În perioada 1687 - 1695 ca urmare a unui ordin emis de Scaunul din Nocrich, se stabilesc impozite imense pentru împiedicarea depopulării așezării prin emigrarea localnicilor în alte zone din Transilvania. Că și contrapondere a acestui fenomen de
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
și în preajma carierei romane de calcar. În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate ("Párdé" la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și "Kovácsteluk" la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241. În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit ca materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul calcarului la Turda, cu câțiva ani înaintea primului război mondial, s-a construit o linie ferată îngustă
Comuna Săndulești, Cluj () [Corola-website/Science/300351_a_301680]
-
Lacul Fundeni, Mănăstirea Mărcuța, cu trei rânduri de porți, cu fortificații care după renovările din 1632-1654 permiteau și utilizarea armelor de foc, ea reprezenta un loc perfect pentru mai marii vremii să se poată retrage la adăpost în cazul unei năvăliri dușmane. Ea, împreună cu Mănăstirea Văcărești și Mănăstirea Plumbuita constituiau un lanț strategic al Capitalei, de locuri fortificate folositor pentru retragerea familiilor bogate în cazul unor năvăliri sau răzmerite. Un vast ansamblu de tuneluri ajutau celor asediați sa se refugieze către
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
perfect pentru mai marii vremii să se poată retrage la adăpost în cazul unei năvăliri dușmane. Ea, împreună cu Mănăstirea Văcărești și Mănăstirea Plumbuita constituiau un lanț strategic al Capitalei, de locuri fortificate folositor pentru retragerea familiilor bogate în cazul unor năvăliri sau răzmerite. Un vast ansamblu de tuneluri ajutau celor asediați sa se refugieze către zonele ferite și de acolo către moșii sa se pună la adăpost. Mănăstirea Mărcuța a găzduit în cadrul clădirilor din complexul său un lazaret în perioada epidemiei
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]
-
multe discuții în istoriografia noastră. Teoria lui Cantemir despre originea clasei boierești din Moldova din suita de fruntași militari ai lui Dragoș, descălecătorul Moldovei, pe care acesta și domnii următori i-ar fi împroprietărit în satele din Moldova, pustiite de năvălirile tătarilor, nu este exactă. Țara nu a fost niciodată pustie, aproape întreg teritoriul era locuit. Pentru unele regiuni (Vrancea, orașele Baia, Siret etc.) există atestări documentare anterioare venirii lui Dragoș din Maramureș, în aceste locuri. "Partea a III-a" despre
Descriptio Moldaviae () [Corola-website/Science/304324_a_305653]
-
secolele XI-XIII). Cetatea a parcurs două faze, prima când se înconjoară de un val de pământ, cea de-a doua când se ridică și ziduri de piatră fasonată. Viața cetății înceteză la scurt timp după distrugerile produse de tătari, la năvălirea din 1241. De la vechea biserică de lemn -radical modificată- provin două frumoase icoane împărătești, aflate în colecția Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Cluj-Napoca. Pictate în stil tradițional brâncovenesc, aceste icoane sunt operele lui David Zugravul, artist ce își are obârșia la
Biserica de lemn din Moldovenești, Cluj () [Corola-website/Science/315217_a_316546]
-
în lungul Șiretului pe o lungime de 2km. Pânzele de apă captivă a constituit principala sursă de alimentare cu apă potabilă. Din cele mai vechi timpuri oamenii au trebuit să-și aleagă vatra de locuire în funcție de locurile favorabile. Astfel deșele năvăliri ale popoarelor migratoare iar mai tarziu ale puterilor din centrul și sud estul Europei au făcut ca vetrele așezărilor omenești să se retragă din fața căilor de acces, de exemplu actualul DN 25. Toate satele care compun Iveștiul (administrativ Ivești și
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Deține depozite minerale de cărbune și lignit. În secolul XIII este menționat pentru prima dată Vulcanul, care a evoluat ulterior către o comunitate bine închegată, în ciuda năvălirilor, bătăliilor, epidemiilor, emigrărilor (1907 în SUA), victimelor de război, ori deportărilor (1945 în URSS). Următoarea mențiune datează din 1377. De la 42 de proprietari de pământuri în 1510 satul a continuat să aibă din ce în ce mai mulți locuitori. Biserica în stil romanic datează
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]