986 matches
-
au Înțeles ca ea să-l ademenească pe bărbat la masă, mă rog, iar cînd va fi Înăuntru, să apese doar cu dege tul ca să Închidă contactul la baterii. Beculețul urma să se aprindă deasupra hornului, iar trupa să dea năvală. Trebuia să fie prins viu. Dar Blidaru a Înțeles că se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat de lucru pe neașteptate În Încăperea de alături, așa că a sărit pe fereastră și a tras el primul. Atunci, l-au retezat cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sau s-o ia În altă direcție. Într-o bună zi, s-a ridicat din scaunul frizerului cu un obraz ras și altul plin de clăbuci, a plătit la repezeală și s-a făcut nevăzut. La cinci minute, miliția dădea năvală În frizerie scotocind peste tot. Bine că a tăiat-o el după parașutare spre nord, cedînd poate, după cum umbla vorba, dorului de neostoit după Flo rica Rogoz, ibovnica lui din Huta, o femeie al cărei chip, din fotografiile păstrate și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În minte din poveștile ei bucureștene: iarna atît de grea, Încît Îngheață și crapă pompa de apă din curte; lampa care se leagănă În plafon cînd Începe să se cutremure pămîntul; dulăul fugărit de hingheri, atît de mare, Încît, dînd năvală prin tarabele de pe Calea Moșilor, răstoarnă toate gălețile cu bragă; tramvaiul tras de patru cai zdraveni, versurile și melodia cu „Un’ te duci tu, mielule? Recomandat de arhitectul său, Pomean, cu englezeasca lui, a lucrat o vreme pentru o societate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
timp, au ajuns În fața jupânesei, care i a Întâmpinat cu vorbe calde: ― Când e să te bucuri cu adevărat, n-ai decât să-ți poftești prietenii... Bine ați venit, dragii noștri. Intrați și așezați-vă după rânduiala știută. Au dat năvală, fiecare ocupându-și locul cunoscut. În acea clipă, Petrică a ridicat o mână, făcându-i atenți pe comeseni, ca În cercetășie: ― N-am apucat să vă spun că În astă seară Îl avem musafir pe tatăl lui Nicu. Și unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru faptul că nu-i mai dăduse nici un semn de viață și pentru a putea reînnoda, de astă dată mai serios, relația dintre ei. Când profesorul părăsi sala de curs și în urma lui, pe ușa larg deschisă, începură să dea năvală afară studenții, inima îi zvâcni în piept, cu emoție și cu teamă. Dar surpriză și dezamăgire: nici urmă de Felicia printre studenții care ieșeau din sală. Zadarnic o așteptă, sperând s-o vadă totuși apărând mai târziu. Nici în amfiteatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la Ștefan-slăvitul acest pământ n-a mai avut hodină și nici stăpân! Numai de ne-ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și meșter la năvală neprevăzută în locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
urmașul său de drept, în toate... Într-o zi am crezut însă că a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și violente, care dau năvală în sufletul omului și îl copleșesc pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai există scindare, ci doar o unică lume în care totul coexistă și confluează, lumea noastră, de aici, această lume caldă de început de octombrie, când cele șapte dealuri respiră domol în jur, iar în cuptor focul își ascute năvala? Și mai aveam oare eu dreptul să trag linia care separă scaunele adevărate de scaunele povestite? Mai era oare această distincție valabilă sau vechile noastre categorii filosofice își scuturaseră sensul ca pe un polen prea copt pentru a mai sluji
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fericire Silindu-mi gândirea să controleze temeiurile credinței și trecând peste efemerele interese ale prezentului, descopăr insuficiența atâtor și atâtor lucruri care, pentru majoritatea oamenilor, alcătuiesc singura fericire. Ce greșită concepție au oamenii despre fericire și totuși ce iureș, ce năvală nu se dă spre a căpăta iluzia de o clipă și adânc zguduitoare a beției simțurilor, care deformează sensul vieții și face din om neom!... Antitezele de cugetare sunt singurul izvor al tragediei omenești. Omul, în loc să meargă pe linia dreaptă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
englez; iar a doua zi În zori, când știrea se răspândise și consilierii regelui, stăpânul nostru, cu contele de Olivares În frunte, dădeau din colț În colț Încercând să găsească o ieșire din asemenea Încurcătură diplomatică, locuitorii Madridului au dat năvală cu mic cu mare În fața Casei cu Șapte Hornuri ca să-l ovaționeze pe Îndrăznețul călător. Charles Stuart era tânăr, Înflăcărat și optimist; Împlinise douăzeci și doi de ani și, cu siguranța aceea Înnăscută a tinerilor, era tot atât de convins de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
meleagurile și locul unde m-am stabilit acum definitiv, tot așa cum marele poet german Erwin Strittmatter, descriind satul lui din Brandenburg, l-a „spus“, dimpreună cu ținutul și țara sa. Aș fi pregătit să spun asta ore în șir. Ce năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între râul Vindel și râul Skellefteå, între Rökåberg, Storklinten sau Röjnoret! Dar atunci m-aș îndepărta prea mult de la subiectul Gustave Doré și de la Biblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făgăduit, la insistența mulțimii, că vor reveni a doua zi. Vroiau să mai urce scara sute de târgoveți. Mii. Și cei din localitățile învecinate, și valurile de pelerini de aiurea, ce tot veneau; toți vagabonzii. Târfele ce vor da iarăși năvală. Tot un du-te-vino, luni de zile. Poate ani. Vreme în care gardurile ar fi puțit iar a pișat și căcatul s-ar fi întins pe după toate colțurile. Câinii ar fi lătrat turbați, după care, obosiți și prostiți, nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
producea asupra noastră un efect fascinant. Paralizant, mai degrabă, fiindcă în fața claviaturilor ne trezeam speriați, țepeni, niște momâi. Ce mai, ne dădeam în vânt după muzică, tot așa cum unii se dau după filmele de groază. Tremură, plâng, țipă, dar dau năvală. Ascultam și nu pricepeam nimic; actul nostru era pur organic. Afoni perfecți. Nimic spiritual. Totuși, firile noastre voluntare și biciul nevăzut al tatălui - padre padrone - ne-au antrenat într-o muncă aproape neomenească. Exersam fiecare câte zece ore pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență "vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de năvala percepțiilor, "mărită, exacerbată de fiece amănunt ce-mi lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii", deambula de unul singur prin Iași, "în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
din gură, nemuritoarea melodie "As Time Goes By". La vremea aceea, cu un asemenea film magnetic, cinematografele de pe Broadway erau literalmente asaltate și plasatorii barau cu frânghii coridoarele dintre rândurile de scaune, pentru a-i împiedica pe spectatori să dea năvală pe locuri înainte de a fi plasați. La început, misiunea mea era să păzesc intrarea unuia dintre aceste coridoare; dar într-o seară, o cucoană extrem de grasă a dat buzna, rupând cordonul de catifea, și a țîșnit pe coridor, gata parcă
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
lac a apărut în ultimele zile într-un deșert, iar oamenii locului sunt convinși că apariția apei reprezintă un dar de la divinitate. Autoritățile locale avertizează însă că miracolul ar putea reprezenta un blestem. Locuitorii orașului Gafsa din Tunisia au dat năvală să se răcorească în apa lacului a cărui adâncime atinge aproape 20 de metri în unele zone. Lacul a apărut peste noapte, la 25 de kilometri depărtare de orașul Gafsa, în condițiile în care în ultimele săptămâni temperaturile au depășit
După gaura din Siberia, o altă minune a apărut în deșert by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/79108_a_80433]
-
a încercat să traverseze / vinovăția transparenței tale, lăsând pe geam / semnul poate sinucigaș al ființei sale, / semnând cu aripa ei stângă, deschisă, / deaupra ghemului de ceață al izbiturii./ Nu vijelia îi forțase zborul - / biet bolovan de pene. Ce să-nsemne / năvala ei asupră-ne? E oare un semn / ce ne privește, un avertisment? Întârziu la fereastră căutând / unghiul sub care văd mai bine / perfecțiunea aripii zdrobite." Ce să însemne, domnule Ilie Constantin, faptul că asociați - chiar și în planul convenției literare
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
lui Victor Ciutacu: "ONG-urile de media, site-urile dedicate și deontologii de pripas fluierau stângaci și se întorceau cu spatele când colonelul-cântăreț declama pe post, cu intonație, încălcând legea protecției datelor cu caracter personal, adrese private, unde puteau da năvală toți scelerații băsiști. La fel și când ospătarul fraților Păunescu cerea premierului Boc, în direct, arestarea mea. Dar fac pe mironosițele că Badea a zis c-o să le facă rău la băsiști și că Gâdea i-a arătat cum se
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
înserat, el își strânge oastea, o așează pe trei coloane. Erudițianul pretinde că nu citise nicăieri să fi fost trei... În rest, admite că e o istorie adevărată. Muntenii înaintează astfel pe furiș, împresurând poziția turcească, păcălind străjile... Intră cu năvală acoperită În tabăra păgână adormită. Masacru. Fiecare pe unde trece, somnul dulce-l mută-n moarte rece (șecspirian!)... Mândrilă, la faptul că turcii nu puseseră străji, opinează că muntenii, neieșind la bătaie, sentinelele otomane se culcaseră fără griji... părere naivă
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
pe el îl petrec în cuvinte în clipe sfărâmicioase/ pe el îl îngân/ și-l clatin cu mâinile oarbe/ ale unei absențe". Singura salvare este ca unii muritori să mai aibă calitatea de a conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
de ocean deschis./ Oprită-i nava de singurătate./ Văzduhul stă ca-n pleoapa unui vis./ Carne și lemn așteaptă galeș zorii./ Sirenele de nicăieri nu vin./ Adorm pe vâsle lungi navigatorii./ Legat sunt de catarg ca de-un străin." (Catarg); "Năvala nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu./ În brazi ea coborî ca o povară/ dorită și-așteptată de cu vară;/ tot ce mișca încetini treptat.// În nevedere munții s-au mutat,/ de parcă doar în vise umbra lor/ s-ar
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
De ce mai sunt?/ De ce nu m-am întins,/ trunchi negru nins, lăsându-mi întradins,/ ca flacăra din rug cu freamăt larg,/ să se desfoaie sufletul, zbătut/ în vântul nou: o pânză la catarg/ târând spre cer carena mea de lut?" (Năvala nordului); "Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași.// Azi, încremenit te privești/ de parcă ai fi în afara ta/ și în toate părțile:/ ești doar o larvă care alunecă/ pe ghețarul abrupt al luminii.// O îndurare nedemnă implori, și ea
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
anul viitor. Dealerii auto sunt încântați că programul va continua, pentru că este singura lor șansă de supraviețuire. „Vor fi momente în care piața se va bloca, pentru că toată lumea o să aștepte Rabla 2015, apoi, când se va întâmpla, toată lumea o să dea năvală", spune Mihai Strulescu, reprezentantul unei companii auto. În următoarea ediție, Ministerul Mediului vrea să stimuleze vânzarea autoturismelor ecologice. „Este o mașină pus în mișcare de electricitate, doar combină plusurile unui autovehicul electric fără să strice comportamentul de zi cu zi
Programul Rabla. Ce se va întâmpla în 2015 by Alexandra Dinu () [Corola-journal/Journalistic/57289_a_58614]
-
se lasă... Confuzia crește. Afară starostele bate toba. Semn că evenimentul e gata să se petreacă. Steagul se agită puternic, împodobit. Hanuri... funde... clopoței... Bătaia răsună din ce în ce mai poruncitoare... Cei dinăuntru încropesc un fel de apărare. Dar nimic nu poate rezista năvalei. Cei de-afară sunt gata-gata să răzbească. Și răzbesc... Pitită sub masă, mireasa privește speriată scena, știind ce o așteaptă. Tremură de spaimă sau de plăcere, cu ochii ațintiți spre ușă, cu nasul ei cârn scos în afară și cu
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]