1,013 matches
-
vede, spunând curtenitor: -Și-n acest an dau ochii de chipul dumitale? Citește mai mult ...Și omul de zăpadă, în ziua, s-a topit;Acuma plâng în soare și țurțurii la casa,Minuscule izvoare au cursul șerpuit,Și-n plin șuvoi năvalnic, înspre parau se lasa.Se micsoreaza-n crânguri nămeții de zăpadă,Pamantu-si schimba haină și față verde-si pune,Iar sufletul aleargă, ca a dorit să vadaA nu știu câta oară, reală lui minune:E ghiocelul care răsare,-nvingator,De sub
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Autorului - După pornirea motorului, până să te ridici de la sol, ce simțeai? - Simțeam mirosul zborului cu fiecare inspirație și expirație ce-mi zvâcnea din trup în ritm alert. Degetele mele lunecau în cascadă peste butoanele din bord simțind impulsul lor năvalnic prin toată mâna dornică de a iniția un nou zbor spre glorie, spre aventura altor clipe din clepsidra timpului meu. Avionul este precum un cal sălbatic, simte dacă ești nesigur și te atenționează. Îți cere precizie, iar mișcările tale aceasta
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Interviu_cu_un_aviator_marian_cornelia_viju_1364963353.html [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
n-ai să vii, departe ești, Te caut des în nopți senine, Călătorind pe cai cerești, Visez mereu dorită clipă Când vei veni pe inserat, Plutind pe-a gândului aripa, Să-ți spun, ce mult te-am aștept! Ce dor năvalnic port în mine, Cât te ador, suflet iubit! Tiptil, iar primăvară vine Și florile au înflorit. Am adunat azi un buchet, De-albastre flori-,,nu ma uită-“ Le-am dichisit așa, cochet, Sperând că vii, iubita mea. . . Au fost culese
VIN AMINTIRILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Vin_amintirile_ionel_davidiuc_1341755059.html [Corola-blog/BlogPost/358120_a_359449]
-
al celor mai sincere sentimente, ale tale, ale mele, să îmi aducă inspirația pe care o căutam în neștire în lungi momente de disperare. Pe aripile unui porumbel, care mă vizitează timid, nedorind parcă să-mi tulbure aparenta liniște, vin năvalnice gândurile mele pe care le aștern cu repeziciune pe coala de hârtie. Simt că aceasta ființă nevinovată a fost trimisă de însuși Creatorul Universului să vadă dacă spiritul meu mai există și nu s-a pierdut în neant. Ermit, cu
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/mioara_timofte_1456175326.html [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
pierzi în 20 de ani pe mare încercând să te reîntorci la ea-Penelopa ta!? Citește-l pe Homer cel orb el doar și-a imaginat iubirea pe când tu ai iubit orbește. Marea e ca inima unui om îndrăgostit. E nesfârșită, năvalnică și tare ... Citește mai mult De ce ne place marea!? Fiindcă seamănă cu o inimă de om! E nesfârșită și se unește cu cerul la fel de albastru. Pe nisipul ei se desenează o inimă de om. La țărmul ei castele de nisip
RADU LIVIU DAN by http://confluente.ro/articole/radu_liviu_dan/canal [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
pierzi în 20 de ani pe mare încercând să te reîntorci la ea-Penelopa ta!? Citește-l pe Homer cel orb el doar și-a imaginat iubirea pe când tu ai iubit orbește. Marea e ca inima unui om îndrăgostit. E nesfârșită, năvalnică și tare ... XX. AL TUTUROR, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1648 din 06 iulie 2015. când eram liceean vroiam să întalnesc și oameni care să-mi spună că vor să creeze prin poezie mai mult decât niște
RADU LIVIU DAN by http://confluente.ro/articole/radu_liviu_dan/canal [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
din 02 mai 2017 Toate Articolele Autorului cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdut în perna caldă-n așternut, am zis: -un vis,ca alte vise! cu ochii largi cuprinzând cerul, prin așternut, în perna caldă, se furișă năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsă am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am lamentat
C-AN VIS... de DORISDORIA STĂNESCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 by http://confluente.ro/dorisdoria_stanescu_1493710744.html [Corola-blog/BlogPost/374613_a_375942]
-
Mă întreb cine-o fi oare? N-am pe nimeni, sunt orfan, Trag de lanț, mânerul cade și privesc două fântâni Negre ca păcatul. Doamne,Te rog eu să mai amâni, Că nu vreau să m-apuc iarăși să aprind năvalnic foc, N-aș putea,crede-mă, nu pot deloc! Geme neputința-n mine, vreau, dar nu mă mișc,nu pot Nu scăpai bine de una ce m-aduse-n sărăcie Și mi-a luat tot ce-am avut, inima cu trup cu
NU,DELOC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Nu_deloc_florentina_craciun_1335693489.html [Corola-blog/BlogPost/362039_a_363368]
-
ce mi-a pus în suflet dor. Sunt pom cu două ramuri groase Și rădăcini puternice-n pământ , Eu sevă-mi trag din vorbele frumoase, Cred doar în omul bun și de cuvânt. Sunt ca o apă limpede și rece, Năvalnică prea iute uneori Și peste mine nu se poate trece Decât pe podul construit ,din flori. Sunt carte ce-i mereu deschisă Și gândurile mi le poți citi , Trăiesc iubirea ce mi-a fost prezisă Până la moarte sper,ne vom
RENASC de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1459073039.html [Corola-blog/BlogPost/384648_a_385977]
-
DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Tempora E mult de-atunci, se-nvolburară anii ... Nostalgic fremătară lung platanii, Trecu un secol, ori poate mai mult Cu iureșul năvalnic și tumult? Strigam de se-auzea la șapte case, Când soneria nu se inventase. În geamuri aruncam cu pietricele - Clipeau pe cer puzderie de stele. Și s-au ascuns adânc în amintire Frumoșii ani cei plini de strălucire. Erau frumoși
TEMPORA, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Tempora_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/355450_a_356779]
-
și strigături. Fetele mândre care strâng, În buchețele tămâioare. Pleacă cântând voios din crâng, Se duc la marea șezătoare. În zi de Dragobete ,azi, Când păsările ciripesc. Și ochii noștri sunt mai calzi, Căci de iubire strălucesc. Zici Dragobete,zici Năvalnic, La fel sunt de noi cunoscuți. Și amândoi pornesc zburdalnic, Cutreierând păduri și munți. În Pantheon e locul lor, Ca mistică reprezentare. În anotimpul florilor, Ei sunt a dragostei chemare. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DRAGOBETELE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN
DRAGOBETELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1424814558.html [Corola-blog/BlogPost/382581_a_383910]
-
singur gând : Mihai va fi din nou al ei ! Maica superioară îi mai acordase câteva șanse ,o mai trimisese de două ori în oraș , dar ce văsuse îi tulburase ființa până la ultimul firicel de sănge. Iar acesta i se urcase năvalnic către cap. Iubitul ei,cel care i se cuvenea de drept, se săruta pe faleză cu nenorocita aia de starletă. Ar fi acționat pe loc ,dar erau destul de mulți turiști. Ar fi fost arestată și tot castelul ei de vise
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1457166262.html [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
chipurile albe de flori, din așternuturi, să iasă la lumină și să privească cerul. Era pe când din cioburile vieții speranțele au prins să zboare încântate și-au împletit suave mărțișoare tinereții simțind că iarna sufletelor e acum departe. Cu clocotul năvalnic în venele-nghețate, cu soarele în iriși și vântul cald cântând, îmbrățișasem pomii cu trupuri parfumate, simțind cum primăvara mi se strecoară-n gând! Referință Bibliografică: GÂND DE PRIMĂVARĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul
GÂND DE PRIMĂVARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423539317.html [Corola-blog/BlogPost/382328_a_383657]
-
visele sale cu iubire :” din geana cerului albastră/ cununi de vise-mi dăruiești/ și flori cu frunze gălbejite/ și versuri fragmentate/ uitarea ta cea consonantă/ pe dorul meu fără de pată/ îmi spui să-mi cercetez iubirea/ din pictura viselor-/ tristeți năvalnice-mi dărui,/ gonindu-mă, la grindina zărilor”. (Din geana cerului) Poeta se cuibărește în brațele reveriei și simte înstrăinarea oamenilor îmbrăcați în tăcere care au uitat de lucrurile fundamentale ale acestei vieți:” privesc cum oamenii/ se rotesc în tăcere/ mistuiti
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1460294223.html [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
adâncuri de mine, nu de mare. I-am întins apoi mării o cursă, Pentru despicarea apei prea scursă Prin mii de fante de false carene, Împotmolite în nisipuri eterne. Și marea s-a făcut că mă crede, Și la mine năvalnic nu se repede, Cu alge încercă însă a prinde Toate năzuințele mele avide. La târguiala aceasta ciudată Fu martor o sticlă cu eticheta pătată De roșu și-azur în tonuri de sepie beată Și-un șir de cuvinte adunate în
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1455723133.html [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i haina ce-o adun, Izvor în pustietăți ascete, Torcând din ani, năvalnic, sur, Un chip în sute de portrete, Liman de zbor viteaz și pur. Mai cântă marea-n valuri line, Ecoul zguduie abisul, Umplând de necuprins atinsul, Far în lumina care vine, Rupând zăgazuri și hotare. Urzită-i calea mea cu
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1455723133.html [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
în slăvi, spre soare. Trecut-a mări și munți, putere făr' motor, Pe-a aripa lui venit-a cea dintâi înfiorare. Am mângâiat cu gândul seninul de aproape, El semiluna nopții tainic mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri, Răcoarea lor mi-aduse pe-a clocotului sânge... Gându-mi spațiul măsoară fiindu-i drept măsuri El timpul îl oprește
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1447499562.html [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
și un punct culminant demn de benzile desenate ale anilor ‘80. Tradiția Dragobetelor Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubareț nevoie mare. Nu blând ca Sf. Valentin, ci năvalnic el era la daci zeul care, ca un "naș cosmic", oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiție s-a extins și la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea
sărbătoarea iubirii la români by http://www.zilesinopti.ro/articole/8383/dragobetele-sarbatoarea-iubirii-la-romani [Corola-blog/BlogPost/96743_a_98035]
-
tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să se contopească... dar, de cele mai multe ori , face popas în preajma „cascadei Niagara” și gândurile se revarsă năvalnic, antrenând în rostogolirea lor preaplinul inimi ce se vrea descătușat, eliberat, dăruit lumii. Multe versuri nu au o idee, sunt ca o furtună ivită pe neașteptate, ce angrenează în dezlănțuirea ei înfinitele stări sufletești, scânteile atâtor vise care sunt gata
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
alarmat de glasul interior al ființei: “ cad învins pe muchia Timpului,/ghemuindu-mă-n tine - alpinist îmbătrânit,/cățărându-mă pe pereții abruți ai sufletului,/ îți deschid cărări în inima mea/amurgind tăcut în tine...”( amurgind tăcut în tine...) După o năvalnică explozie de trăiri, dezlănțuiri prinse în “simfonia iubirii” - poetul simte nevoia unui moment de “respiro” prelung, ca un ecou cufundat “într-un început de noapte”. Sufletul își caută clipa de liniște, cuvintele sunt lăsate să curgă nestânjenite pe albul hârtiei
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
și pe lacrimă.\ Erai Tu,\ Îndrăgostit...” („Cel din inimă"). Dar când iubirea însăși e un cântec, muzicalitatea pare a curge de la sine: „Să îmi dăltuiești în noapte sărutări pe sâni, în șoapte, să-mi fii prinț și unic mire în năvalnică iubire” („Ochi în ochi") sau : „Îmi curg în suflet ploile din tine,/ Stropi dulci, închiși într-un sărut/ Cuvintele-ți m-ating cu șoapte fine, Fior de rouă ce îl credeam pierdut." („Punct”) Deși Olguța Luncașu Trifan este la începuturile
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1449855812.html [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adăst iubire, rătăcită în flori de salcâm galben, răsărit în căușul palmelor tale. Liră pitită sub sprânceana nopții, cântă-i pietrei ce rămâne, sub unduirea cristalină care trece năvalnică, purtându-mi povestea în mici cascade, învăluind-o-n uitare! Soarbe-mă-n setea-ți de viață, măsoară infinitul în cuvintele ce îți mângâie timpul, fragmente fără sfârșit înfășurat în trei silabe: iu-bi-re! Tăcerea îmi fuge, desculță, căutând al tău
AŞTEPTARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1429382143.html [Corola-blog/BlogPost/353979_a_355308]
-
Ediția nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Allegro Dispersând în asfințit umede arome purpurii, Un ostrov de lumină se zbate-ntemnițat. Strigă prins cu ghearele de zăbrele.... Inutil! Norii de tăciune, guralivi, Își întețesc jocul, Într-o mișcare năvalnică, Cu brațele sprijinite Pe cingătoarea vegetalului. Își lovesc ritmic carâmbul cizmelor, Când șuvoaiele -asmuțite Frâmântă cu nesaț țărâna. Tropotesc fuioare de frunze În hlamida cerului Ce-ncepe a melița tumultos Șiroind printre orele zgribulite. Pe colnic, se ițesc Casele cu
ALLEGRO de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Allegro_mihaela_oancea_1389359837.html [Corola-blog/BlogPost/353758_a_355087]
-
-ți plac fermecătorii ochi, ochii mei căprui Privindu-i des te arde scânteia parfumată Ce-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să prețuim trăirea Din dorul cel aprins, când mi-ai furat iubirea, Gustând năvalnic fraga, a buzelor dulceață, Lăsându-mi doar sărutul ce înflorea pe față. Citește mai mult Punct i-am pus iubirii, prea devreme...Azi ai încerca chiar să desprinzi o steaSă mi-o oferi cu drag, dar nu o pot aveaA
PAULA DIANA HANDRA by http://confluente.ro/articole/paula_diana_handra/canal [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
să îmi spuiCă-ți plac fermecătorii ochi, ochii mei căpruiPrivindu-i des te arde scânteia parfumatăCe-i doar azi o iluzie, poveste-ndepărtată. Iar dacă-am fi știut să prețuim trăireaDin dorul cel aprins, când mi-ai furat iubirea,Gustând năvalnic fraga, a buzelor dulceață,Lăsându-mi doar sărutul ce înflorea pe față.... XIX. LADA CU ZESTRE, de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015. Lada cu zestre Adeseori pe drumul vieții Conduși suntem de o
PAULA DIANA HANDRA by http://confluente.ro/articole/paula_diana_handra/canal [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]