1,005 matches
-
omenesc și cu trufie trâmbițează pretutindeni, că sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu însă este Lumina neapusă, foc mistuitor, eterna nemurire; este Însuși Adevărul pe Care-L caută toți aceia cari fac voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Isus, schimbă pe de-a-ntregul cugetarea omenească și deschise sufletelor un orizont nemărginit de milă și bunătate; de caritate și credință; de dragoste și speranță. Ca să dea pildă de înălțimea morală la care trebuie să se ridice tot insul ce năzuiește cârmuirea sufletească a altora sau pe cea pământească, El își pecetlui viața cu cele // mai desăvârșite virtuți, între care umilința fu piatra unghiulară a întregului Său edificiu moral. "Cel ce vrea să fie mai mare, să fie sluga tuturor", zise
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care nu se mai investește în marile operații ale artei sau în cele ale vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și ce devine în această situație cultura? Ea subzistă în aceeași calitate de neobosită venire în sine a vieții, de rostire a acesteia care nu tace de fapt niciodată. Însă ea rămâne într-un soi de incognito. Schimbul la care năzuiește nu se mai produce în lumina Cetății, prin mijlocirea monumentelor sale, a picturii sale, a muzicii sale, a învățământului său al mijloacelor sale de comunicare. Acest schimb a intrat și el în clandestinitate: fraze scurte, lămuriri grăbite, câteva referiri pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lor. Mă Îndoiesc că vor fi lăsați măcar o clipă singuri, nici ca să zică un „Ave Maria“, darămite să-și șoptească vorbe dulci... Întorcându-mă acasă, mi s-a năzărit Începutul unui sonet: Veni Wales, pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și prudent, ferindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Istoria filologiei române, spre exemplu, fiind deopotrivă utilă etnografilor, folcloriștilor, literaților. Cea mai mare popularitate printre cititori i-a adus-o Dicționarul universal al limbii române, pe care l-a destinat "uzului contemporan", cu deosebire școlii și în care a năzuit să cuprindă "limba națională în toate manifestările vieții moderne: literatură, știință, artă, meserii, industrie, comerț", "tezaurul de vorbe populare", "stratul cuvintelor istorice", termeni cărora, de la ediția a doua, le dă și etimologia. I. L. Caragiale, care vedea în Șăineanu "unul dintre
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
fel ca și mai ieri, în vremea țarilor, cu singura deosebire că țarii agitau knutul pe o scară ceva mai limitată. Moscalii de azi - erijându-se în dascăli monopoliști - agită, în numele lui Lenin, knutul lor pe spații mult mai întinse, năzuind să-l aplice pe spinările încovoiate ale tuturor popoarelor lumii." "Securitatea din Iași - scrie dl. Ciubotaru - i-a interceptat scrisoarea și l-a chemat să dea explicații pentru atitudinea sa, iar nummele lui Iordan Datcu a fost trimis la București
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
este deformatoare - cum apreciază el însuși în prologul cărții - prin libertatea dobândită Ťsă intervii activ în textul cititť. Lectura devine pentru el, ca și pentru colegul său din Cercul Literar de la Sibiu, Radu Stanca, din studiul Problema cititului, una creatoare, năzuind Ťspre producerea unor forme noiť." (pag. 41) Cât din cartea lui Dumitru Chioaru respectă sugestiile de aici? Iată o nouă problemă. Nu neapărat una a cititului, cât mai degrabă una care stă de-a curmezișul lecturii. Nu o dată, autorul acestor
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
alteritate nu are cum diminua valoarea unor opere sau entuziasmul unor poziții. Sigur că, pe tot parcursul volumului, în pledoaria sa, absolut legitimă, pentru o gândire socială corectă, eseistul manifestă și un strop de autoiluzionare, fiindcă literatura autentică, oricât am năzui să fie altfel, se hrănește și din visceral și ambiguitate, ceea ce S. Damian știe prea bine (a se vedea p. 229). Asta nu înseamnă însă a îngurgita nemestecate tezele false strecurate sub pulpana literarului. Detașarea, desprinderea sunt mai grele decât
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
urmată în 1892 de Păcat..., iar în 1898 de în vreme de război. Aceluiași interval îi aparține drama Năpasta (1890). Scriitorul care, în opera sa comică, surprinsese pasiunile umane sub aspectul lor derizoriu și efemer pășește acum pe calea opusă, năzuind a înfățișa ura tenace și răzbunarea implacabilă, împletite cu disperarea, cu nebunia și moartea. Surpriza contemporanilor a fost mare, dar nu mai puțin scontată de autor. "Trebuie să-ți ții publicul cu răsuflarea reținută", "să-l duci din emoție în
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
profundă, exprimînd un adevăr general uman, îmbrăcat într-un limbaj pe cît de simplu, pe atît de percutant: "Era forfotă mare/ de steaguri și de lozinci./.../ Trebuia cucernic să le sărutăm poala roșie/ ca pe odăjdia preoțească./ Nu eram liberi. Năzuiam numai spre slobozenie,/ tainic cîntînd: Libertate, vei fi partea mea de Hristos..." L-am întîlnit pentru prima oara în 1986, în perioada perestroikăi, la Moscova, unde am fost într-o delegație a Uniunii Scriitorilor. Hălăduisem vreme de trei zile avînd
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
elevație iubiții își trăgeau noblețea. Și astfel, cei care se împreunau nu o făceau atît pentru plăcerea lor, ci avînd în minte înmulțirea neamului lui Dumnezeu, și chiar dacă totul se reducea pînă la urmă la o copulație biologică, cele care năzuiau, înaintea trupurilor, să se contopească, erau sufletele lor. Fără dorința sufletelor de a se împerechea, coitul trupurilor era de prisos. Așadar, indiferent de temă și context, indiferent că era vorba de justiție, de politică, de menajul cotidian sau de relații
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
desemna tocmai incapacitatea unui individ de a termina orice proiect pe care și-l propunea. Însă Leonardo nu vroia să termine cu orice preț, ci el plătea orice preț numai ca să termine, respectiv să realizeze opera magică perfectă la care năzuia, indiferent cît ar fi durat acesta. Uneori trebuia să accepte că pentru acest nobil scop unele lucrări erau linii moarte - de ce ar mai fi avut vreun interes pentru ele? Leonardo mai scrie că perfecțiunea nu se obține prin concentrare obsedantă
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
secime mortuară. Dacă trecem peste amănuntul exclusivist că nimeni nu poate ajunge sfînt fiindcă vrea, ci fiindcă așa i-a fost dat prin grație obscură, atunci ajungem la ecuația intimă a celui atins de hierofanie: stă în firea sfîntului ca, năzuind spre unirea cu divinul, să nu poată atinge această stare decît pe calea mistificării. Căci, în măsura în care cineva e mistic, în aceeași măsură trăirea și-o căpătă grație unei mistificări perpetue, cu observația obligatorie că numai o propagandă tenace de o
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
în „Secolul 20”, în 1971, admirației uimite a cititorilor; sub semnul unui curaj liniștit, pe cît de radical, făptura vulnerabilă a combatantului, carcasa lui fragilizată, Mircea Spătaru le proiectase abrupt, la amplitudini pe care doar un spectru milenar le poate năzui. Bornă de neclintit între tărîmuri metafizice, își proteguie enunțul vertical printr-o dublă, stîncoasă pavăză, ce zidește fatidic pasul figurii străbătînd veacurile. O pelerină astfel hieratică, rigidă ca un platou pentru emergențe de neuitat, poartă un creștet răscolitor, portretul omului
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
cazul trei, cu mine sau fără mine, revistele ar fi fost aceleași - cu ele sau fără, și eu aș fi fost același. Dacă te cheamă Manolescu, sigur ai „rol” decisiv în „devenirea” revistei; dacă nu te cheamă așa, mai poți năzui la un rol mic, de echipă. Important e însă un critic - importantă e critica - pentru profilul ca atare al revistei. Revistele sînt instituții de critici în primul rînd (profitînd, desigur, de ajutorul creatorilor propriu-ziși). Se vede numaidecît dacă o revistă
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
valori”, drept care întâmpinaseră și „cam aceleași ostilități din partea cenzurii ideologice”. După 1989 s-a produs însă ruptura. Unii din gruparea de la România literară au încercat să se plaseze pe poziția strictă a autonomiei esteticului, după ce ani de zile toți au năzuit să o facă, alții, cărora „teoria esteticului le acaparase tot spiritul critic”, au văzut altfel rostul criticii, crezând că prioritar, pentru moment, devine politicul, civicul. Între primii s-a aflat Eugen Simion, între ceilalți, Mircea Iorgulescu. Eugen Simion are puterea
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
scop în sine, ci totdeauna o soluție provizorie, o formă temporară de realizare a unui constant impuls către altceva”. Nu pleacă, ci caută, nu fuge pentru a fugi și atât. Mai ales după prima tentativă de sinucidere „va trăi altfel”, năzuind la o „stabilă instalare în instabilitate, soluție pe care i-o va aduce scrisul. Cel puțin așa se convinsese”. Pornind de la aceste realități ale „cazului”, ținând seama de ele, Mircea Iorgulescu socotește, în cartea despre Istrati, că „metoda sa critică
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
să scriu această carte acum nu atât pentru că mă preocupa reputația post-mortem a Zoei, ci pentru că, în fine, aceste amintiri s-au copt în mine suficient. Apoi, mi-am dat seama că personajul principal din Prins este încă viu și năzuiește să se regăsească. Probabil că romanța mea și a Zoei nu ar fi continuat (exista ideea că Elena Ceaușescu avea planuri să-și căsătorească copiii cu adevărata protipendadă politică internațională; se zice că, la un moment dat, s-ar fi
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
am spune-o - prin aplombul de mare senior care lua serios ceea ce alții bagatelizau, să situeze critica - despre critica română e vorba - la locu-i cuvenit între celelalte arte ale cuvântului, dându-i astfel prestigiu și demnitate". Spre ce altceva a năzuit Cornel Regman în criticile sale, chiar dacă lui, celui născut la Daneș pe Mureș, îi lipsea aplombul de mare senior? Că umoristul acesta lua foarte în serios ceea ce alții bagatelizau apare chiar și dintr-o altă ipostază aparent ludică a scrisului
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
de supt muntele Neamțului, pe care n-o stricaseră, și n-o putuseră măcar amesteca, anii de școală, ucenicia de seminariu, rostul bisericesc și ocupația zilnică și, puțin și silnică, la școala lui primară, iscodește scenele, de humor..." E. Lovinescu năzuia la "definiții" date scriitorilor, G. Călinescu închipuia ficțiuni pe seama lor, iar mai nou N. Manolescu vrea să surprindă "imaginea" unui autor, adică sinteza întregii sale receptări critice. Tehnica de a crea imagini a fost una din pasiunile scrisului artist al
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
L. Lonoff, unde întâlnise o tânără cu numele neverosimil de Amy Belette, prezentată drept o fostă studentă a lui Lonoff, dar pe care Zuckerman o bănuia a fi nici mai mult nici mai puțin decât Anna Frank. Pe atunci, Nathan năzuia să devină biograful retractilului Lonoff (care nu se mai arăta în lume și, după câteva volume de proză scurtă, nu mai fusese în stare să continue romanul început). Porecla „the ghost writer” îl desemna pe Lonoff. La o casă atât
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
acestui proiect monumental. Un album de circa 350 de pagini înțesate de date reface drumul parcurs de la debutul modest la Teatrul muzical din Brașov la cariera fulminantă pe toate marile scene ale lumii, răspunzând gustului actual pentru informația precisă și năzuind să schițeze o imagine obiectivă. In peisajul muzicologic românesc lucrarea este, prin aceasta, un unicat, dar chiar și în plan internațional, compendiile dedicate cântăreților de operă, în afara unor scrieri mai degrabă romanțate, sunt rare. Planul lucrării propune înconjurul subiectului din
Un premiu pentru o carte de excepție by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/6394_a_7719]
-
o reconsiderare masivă și sistematică a opiniei noastre despre locul lui C. Stere în literatura română. Trebuie să precizez că atributul critică îmi aparține. Victor Durnea este mai circumspect (sau prea modest) și preferă să vorbească de o ediție care „năzuiește să satisfacă într-o măsură cât mai mare cerințele pe care le incumbă atributele uneia critice și științifice" (Notă asupra ediției, p. LXXXIX). Și aceasta, deoarece felul în care a fost redactat romanul face aproape imposibilă o ediție critică tale
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
în mitologie, se aseamănă „trandafirului de neatins", chintesență a artei prismatice a lui Borges cel dintotdeauna. Există o pace adâncă și o împăcare, dublate, paradoxal, de neliniște, în arta poetului, ca în jocurile manieriste. Din existența totală, cea spre care năzuiește eul liric, face parte și moartea, instalată calm la ospățul ontologic: „mortul nu e un mort: este moartea./ Precum Dumnezeul misticilor,/ căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,/ mortul pretutindeni străin/ nu este decât pierzania și absența lumii". (Remușcare
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]