165 matches
-
de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și ospătară, alunecând printre oameni și mese, ca o naiadă zburdalnică prin câmpurile cu flori. Atunci, am început să învăț singură, cu acea furie care apare când nu ai alternative. Am luat premiul întâi în fiecare an . După mulți ani am aflat că tovarășul devenise primarul comunei. A făcut niște
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
spini și-o noapte lungă, fără zori... Zile și nopți, cum scrie Crainic, lumini și umbre, cum spun alții; cât e de trainic acest tainic verde al brazilor înalții... Coboară cerul să ne scape cu-adâncul lui greu de nțeles; naiadele, ce ies din ape țes vulturi, cerbi și visuri țes. E-o feerie peste toate - ncercările acestei vieți; destinul din adâncuri scoate atâtea zâne și poeți. Iubirile de mult trecute, inelele din legământ și ndemnul care-mi spune nu te
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nisip, s-a întins Collette. Colette e fragilă și vaporoasă, piciorul ei mititel abia atinge pământul, vorba ei sună ca cristalul lovit încetișor cu un cuțitaș de argint. A ieșit abia din mare, apa scânteie pe dânsa și pare o naiadă obosită. Respiră ușurel, ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene. Cu brațele pe solduri, pare un vas grecesc în care sunt închise mirodenii. Acum, când se încolătăcește în jurul trupului
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și tu, spuse cu blândețe Corodan. Ochii mari, frumoși, saturnieni ai secretarei se întoarseră spre director. — Multzumesc, spuse ea cu simplitate. Corodan continua s-o privească, admirându-i profilul palid, perfect desenat, pieptul plin, specific rasei ei, talia îngustă, de naiadă, linia fin curbată a șoldurilor. „Păcat că n-are picioare”, medită el dând cu ochii de locul unde trupul lui Noemi și al tuturor colegelor ei se termina inevitabil. — Introdu-mi, te rog, șefii de resoarte, spuse Corodan. Secretara dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spate. Sunt foarte proaste, cred. Nu mă pricep deloc la poezie. — Pot să le citesc? — Sigur că da. Probabil ți se pare caraghios să-mi scrie cineva mie poezii. Janet Pardoe se uită În oglindă. Myatt Întoarse fotografia și citit: Naiadă zveltă, rece, Născută-n râu, Alergând spre mare, Mai suportă un an Iazul strâmt, sărat, stâncos. — Nu rimează, așa-i? Sau rimează? Întrebă Myatt. Totuși, ce vrea să Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un Întuneric atît de lung istoria un coșmar din care tot Încerc să mă trezesc și paradisul aerul Începe să vibreze copacii sînt parcă locuiți de naiade ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
le arunca, iată, pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi uita niciodată ziua În care a sosit kitul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atâția ani petrecuți într-o sinistră însingurare sexuală, avea în sfârșit "să dea lovitura". Căci Leslie, după toate aparențele, pare în stare de orice, dar nu și de flirt. Nu există nimic echivoc în privirile, în cuvintele, în atitudinea ei. Naiada manifestă un dispreț suveran față de expresiile dulci-acrișoare, față de frazele cu dublu înțeles, față de ocheadele aruncate pe furiș, față de toate acele neînsemnate semne din zilele de glorie ale flirtului inocent practicat în saloanele perioadei Belle Époque. Dacă nesocotește codurile flirtului ușor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de tot sau mare de tot, cum vrei". Mari sau mici de tot sunt: inima, flacăra, cântecul, văpaia, bobul de mei, fructul, elefantul, timpul și haosul, dar mai ales gândul. Poemele de mai scurtă respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai scurtă respirație sunt mai realizate ("Portret", "Orfeu", "Naiade și centauri"). Un suflu senzual învăluit în sonuri suave, în luptă cu vâlvătăile pasiunii se transformă în cântec de iubire: "Un cântec de iubire/ De purpură și aur:/ În mașteră-mplinire/ naiade și centauri." "Baladele singaporene" evocă figuri cunoscute sau mai puțin cunoscute: Paul Mihail, Constant Tonegaru, Eugen Schileru, Florin Pucă, Winkler, Pîcă, etc., într-un cuvânt toată boema bahică, dar și mari poeți și pictori ai lumii: Poe, Villon, Vigny, Hoffman
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la Luperci-Faun sunt destul de frecvente. Dacă ne gândim că Pan Licius se identifică cu Lupercus, numărul acestor crește și mai mult. În Fasti, I, 390-440, apare deja Pan cu tinerii Satiri gata de dragoste, cu bătrânul Silenus, cu Bacchus, cu Naiadele și cu Priap, într-o atmosferă arcadică și pastorală; în Fasti, II, 193-194 (și nota 325) apar Faun-Lupercus; cunoscutul episod al bătăliei Fabiilor pe Crémera (asupra căreia vom reveni) începe cu trimiterea la altarele lui Faun (și aici, se prea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și mai puțin adâncă servea pentru bălăcitul numeroșilor copii ai sultanului. Cea de-a doua era folosită de frumoasele și seducătoarele fete din harem. Urma un foișor cu două nivele de unde sultanul, de multe ori distrat, privea jocul fascinant al naiadelor. Când se hotăra asupra unei fete, arunca o floare de iasomie În piscină. Fericita aleasă, stârnind pizma celorlalte, trecea direct prin ușa foișorului În cea de-a treia piscină, rezervată special sultanului, atentă la satisfacerea capriciilor stăpânului atotputernic. Privesc Îndelung
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Marcel Proust / La bal cu M. Proust, 1928, Jour d'Egypt / Ziua în Egipt, 1929, Pages de Bukovine et de Transylvanie / Pagini despre Bucovina și Transilvania, 1930, Croisade pour l'anemone / Cruciadă pentru anemonă, 1932, Le rire de la Naïade / Râsul Naiadei, 1935, Egalité, 1935, (povestea de dragoste dintre doi tineri de condiție socială diferită), Feuilles de calendries / File de calendar (impresii de călătorie din Spania), 1939, Churchill ou le courage / Churchill sau curajul, 1939, La vie d'une amitié / Viața unei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
1212, 1904, Muzeul Kalinderu). Această figură feminină posedă întreaga ambiguitate virtual punitivă a unei femme fatale, ambiguitate pe care personajul fabulos al folclorului românesc, Zâna sau Știma lacurilor, o întreține. Asemeni Ielelor, Frumoaselor, Vântoaselor, Rusalcelor din folclorul autohton sau a naiadelor, nereidelor sau sirenelor din mitologia greco-latină, Știma sau Zâna lacului dispune de fascinul unui erotism meduzant, fatal. Povestirea lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poartă amprenta simbolismului, Îngerul morții (1910-1911), Quartetul (1900) și Corul de copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]