339 matches
-
zise, că o să facă hai de mine. Mai ales Zamfirescu, abia așteaptă să se răzbune pentru ce i-am făcut. Se duse la huiduma din holul de la intrare și-i spuse scurt: mă duci imediat acasă! --Gata, șefu’! se execută namila. Dați-mi, vă rog, cheile! -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAGIRUL SIRENEI-9 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
Tilburg. Soare, verdeață proaspătă, aveai cu ce să-ți bucuri privirea. Eram veseli și senzația de claustrare, ce ne chinuia între gardurile de sârmă ghimpată ale bazei, rămăsese îndărătul porții închise de santinele în urma noastră. Îmi venea să ies din namila blindată și să mă dau de-a berbeleacul prin iarba crudă de la marginea drumului. Iar Martin mă privea zâmbind cu înțelegere, intuia cu siguranță ce tentații trebuia să îmi reprim, afurisitul! Ce-i păsa lui! Știam cu toții că în curând
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
se rugă de Negru-Cioară să-l scoată și pe Norocel, îngropat alături de el. -Care, mă, sfrijitul ăsta? întrebă un Vânt Lățos. -Da, spuse Mărțișor, este fratele meu.. dacă mă luați prizonier, nu mă despărțiți de el. -Ha, ha, ha, râseră namilele, să luăm și pipernicitul! - Legați-i! urlă Negru-Cioară. Matahalele se năpustiră asupra lui Mărțișor, care-l ținea îmbrățișat sub el pe Norocel. Răpus de cei care s-au repezit asupra lui, se dădu prins și legat cu frânghii de gheață
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
raporteze cum s-au luptat și cum au învins. La palat, în fața intrării la sala tronului, generalul îi aștepta crăcănat și cu biciușca în mână. Cum îi văzu, le strigă de departe: - Gata, vitejilor? Ați învins? Aveți prizonieri? Grupul de namile înaintă în formație compactă cu prizonierii la mijloc, toți cu capul în jos, făcându-se că nu văd și nu aud. Când observă cum înaintează, cu capul în jos, Prăpădenie răcni: - Hei, orbeților, cu voi vorbesc! Capul sus că vă
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
formație compactă cu prizonierii la mijloc, toți cu capul în jos, făcându-se că nu văd și nu aud. Când observă cum înaintează, cu capul în jos, Prăpădenie răcni: - Hei, orbeților, cu voi vorbesc! Capul sus că vă plesnesc! Dar namilele, în frunte cu Viscorilă, se repeziră în el ca berbecii, îmbrâncindu-l și trântindu-l într-o parte. Intrară buzna în sala tronului unde împărăteasa sta la bârfă cu Baba Cloanța Cotoroanța și încă două babe. - Huo, sălbaticilor! Așa se
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
Cotoroanța și încă două babe. - Huo, sălbaticilor! Așa se intră în sala tronului? urlă împărăteasa înfuriată, punând măna pe harapnic. Negru-Cioară făcu o plecăciune: - Majestate, am învins! Fiți mândră de vitejii voștri! Am adus și prizonieri, așa cum ne-ați poruncit. Namilele îi aruncară pe Mărțișor și Norocel în fața împărătesei. Aceasta îi examină curioasă fiind deosebit de impresionată de înfățișarea lui Mărțișor. Negru-Cioară se simți dator să facă precizările: - Acesta e tâlharul terorist, haiducul Mărțișor, și ăsta sfrijitu’, frate-său Norocel. - Și vrăjitoarea
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
față cu străinii ăștia. Totuși, mânia din ea se revărsă și se repezi la general începând să-i smulgă decorațiile, aruncându-le în grupul matahalelor. - Dobitoc ești tu! Pe deasupra și laș! La fiecare vorbă smulgea câte o decorație pe care namilele o prindeau din zbor și se băteau pe ea ca un grup de cerșetori în care arunci cu monede. Chihoteau pe înfundate și tot pe înfundate își cărau pumni. - Eu te-am crezut viteazul vitejilor, continuă împărăteasa, iar tu nu
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
de pază la răscruce. Erau teribili acești căpcăuni. De la ei aflară că aceste coridoare nesfârșite sunt într-o țesătură de labirint prin care te poți rătăci cu ușurință. La fiecare răscruce era de pază câte un căpcăun “Cap Pătrat”, niște namile păroase, cu capul cubic, cu patru fețe pătrate, iar pe fiecare față un ochi bulbucat cu sprânceană în unghi ascuțit, nas borcănat, gură mare cu dinți rari și ascuțiți ca niște colți și cu fălci ca niște foale. Erau rași
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
Sfatul Țării! Toți demnitarii alergară îngroziți la palat, neștiind despre ce este vorba și de ce este supărat împăratul. Sosiră marii conducători de oști, dintre care trebuie să-i menționăm pe vajnicii generali: RAZĂ FIRBINTE,comandantul luptătorilor cu raze ucigătoare, o namilă în armură roșie, lucitoare, cu orificii pe brațe, piept și picioare, mascate cu solzi portocalii, orificii prin care, pe timp de luptă, țâșneau raze fierbinți.Pe cap purta un coif auriu, cu un minitun în vârf, mascat de false panașuri
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
discuția într-o ceartă generală. Când văzu Soare-Împărat că hărmălaia se amplifică, le-o reteză: - Destul! Numai de asta sunteți în stare! Cine are ceva de spus, să spună! Se liniștiră, începură să tușească, pregătindu-și fiecare cuvântarea. - Majestate, tună namila de Uragan de Foc, chestiunea nu pare așa de complicată. Pe cei doi îi aruncăm într-un cuptor și terminăm povestea. Moftulețul prințesei se rezolvă cu câteva vergi la popou. Mă iertați! Și gata cu marea dramă. Apoi, poftiți prințesă
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
acestui minunat aparat viu de fotografiat! Ascult mai departe cu interes, cuvintele lui... - Și cum vă spuneam, intră soția mea în baie, se duce iar în dormitor și iar în bucătărie. Aici rămâne pentru câteva secunde fără grai, în fața unei namile de bărbat. Nenorocitul își dezlega, tocmai atunci, o funie cu care era încins peste mijloc. Funia venea de undeva de pe acoperișul blocului, deasupra apartamentului nostru. Nici nu știu ce-ar fi putut fura de la noi, că n-am strâns cine știe ce
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
comite un abuz (de putere). Cu atît mai puțin prezența lui în sala Filarmonicii, incinta în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vijelios, spre a se vărsa în Dunăre împreună cu puhoiul de pești învălmășiți cu stelele cerului răsturnat în vâlvătaia acvatică. Romanul Zahei orbul, mai curând o povestire mai întinsă, e odiseea picarescă a unui Samson valah. Pierzându-și vederea, Zahei, o namilă de om, ajunge învârtitor de roată la bâlci, grădinar, ocnaș, purtător în spate al unui preot moșneag și infirm. Mediile traversate de nefericit sunt descrise cu mijloacele celui mai necruțător realism, apogeul viziunii tragic-grotești a degradării ființei umane fiind atins
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cumplită lăcomie vulturească a lumii, de care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza în cei ce se-apropie de el. Cînd namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce ascunde stolurile de păsări, dar lasă totuși să se vadă nămetul care plutește în razele soarelui și spulberul de spumă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Învață pe copii să-i recunoască și să-i urască pe asupritorii celor ce muncesc și le arată totodată importanța luptei unite a celor mulți Împotriva exploatării. Cu satul Întreg pornește Nică Împotriva burtăverzilor, cu norodul Întreg Îl doboară pe Namila și redă lumii soarele. (Ă). Pe de altă parte, Nina Cassian depășește uneori limitele permise de real, lucru pe care copiii, În experiențele pe care le-am Întreprins cu câțiva dintre ei, cu ajutorul acestei cărți, l-au observat deîndată. Astfel
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
într-un târziu o privi prin ochelari. Surprinsă, nevasta își lăsă luminile verzi în jos. Avea chipul rotund și îndrăzneț. în tindă se auziră pași. Grăbită, gazda luă cana de faianță și se strecură afară pe sub brațul bărbatului care intra. Namila care apăruse în ușă îi aruncă o privire aspră apoi, cu o față îndulcită și prevenitoare, se apropie de procuror. Deși mult mai în vârstă decât femeia, bărbatul era încă în putere, cu capul gros și fața roșcovană pe care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
paharul violent pe masă, încât acesta se sparse în cioburi mici ce se împrăștiaseră pe toată suprafața mată și pe o parte din podea, se ridică brusc în picioare și se aplecă amenințător peste masă. Crezând că am provocat o namilă de om pe jumătate îmbătată, am vrut să mă retrag, dar ceva nu mi-a permis. Era o voință în interiorul meu care nu-mi dădea voie să mă dau mai în spate, să mă retrag. Ceva adormit începea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ochii mari. — Iar dacă am să mă transfer într-o centurie, voi avea de la bun început gradul de centurion. Pentru asta ar trebui să dobândești mai întâi cetățenia, îi stă pe limbă celuilalt. Dar tot a reușit să-l impresioneze namila asta. Că e lăudăros ca toți puțoii, asta e clar. Totuși s ar putea să aibă relații, și la terminarea stagiului să nu fie trimis înapoi la gra niță. Dar până să ajungă printre cei șaizeci de centurioni care con
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o secure, ca să ofere prinos zeiței sângele lor. Geme înăbușit. Cum să-i considere altfel decât țăcăniți? — Io mi-s ateu de felul meu, hohotește tare un gladiator, așa că m-am pus sub protecția pizdei. Rufus întoarce iute capul spre namila neagră de lângă el. Doar albul dinților contrastează puternic cu pielea întunecată, în rest e tot numai smoală. Privirea îi alunecă în jos spre șira gul de scoici din jurul gâtului. Se stăpânește cu greu să nu su râdă. Despicătura de la mijlocul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și stăpâni. Simbolizând dimensiunea umană a foamei, Flămânzilă își are geneza, aparent,în om, înfățișând caracterul vremelnic și dependent de lumesc al ființei. Conexiunea cu umanul este sugerată și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-a gustat cu placere carnea dulce. Dar ce-i un păstrăv pentru o namilă de urs? Iarăși s-a așezat la pândă și a prins alt pește, și apoi altul, până când cei ce jucau în baltă au prins de veste și au înotat repede în altă parte. Atunci s-a mutat Moș-Martin în alt
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe arme și să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un burduf de hidromel agățat de un mic șnur și îl sprijinea răsturnat pe antebraț; se opri să bea din burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu să fi existat vreun moment în care n-am scris despre el și, dacă mi s-ar pune revolverul în coastă ca să scriu mâine o povestire despre un dinozaur, nu mă îndoiesc că, în mod inadvertent, i-aș atribui namilei câteva trăsături care amintesc de Seymour - un fel cu totul grațios de a mușca vârful unei cucute, să spunem, sau de a da din coada lui lungă de zece metri. Unii - nu dintre prietenii mei apropiați - m-au întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Deci, bâjbâind cu mâinile prin Întuneric, Ippolit răsuci comutatorul. Luna aproape că-l orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie, un șobolan imens, cât un cal, al cărui cap ajungea până la becul din tavan. Ippolit nu era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de cei care abia de au prins câteva ore de somn fugărit și mă gândeam leneș ce-ar fi trebuit să-i fac să-l pot lecui. Ușa de la camera noastră se izbi de perete și pe ea intră o namilă care părea cu zece ani mai mare ca noi toți. De cum l-am zărit printre gene mi-a trecut pofta de răzbunare și mă încerca o teamă nebună ca nu cumva să fi gândit cu voce tare. Era un tip
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]