883 matches
-
sângeroase nu erau decât arareori penalizate când era vorba de o bătaie la ieșirea dintr-un cabaret popular, în timp ce furtul săvârșit de un servitor în dauna stăpânului era aspru condamnat și aproape asimilat unui paricid în reprezentarea paternalistă a dreptului napoleonian. O definiție largă? Să ne mărginim, cum sugerează câțiva autori francezi (Pain, 1994; Prairat, 2001), la o definiție limitată a violenței, "destul de bine reperată de categoriile Codului penal", înseamnă mai ales să ignorăm o parte a fenomenului. Desigur, delincvența cu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a devenit deopotrivă celebru și contestat, Morgenthau a arătat că balanța puterii nu este mecanică, ci emană dintr-un "număr de elemente de natură intelectuală și morală": "Pentru lipsa de vigoare și indecizia disputelor politice, din 1648 pînă la războaiele napoleoniene și apoi din 1815 pînă în 1914, balanța puterii nu a fost atît o cauză, cît o expresie metaforică și simbolică sau, în cel mai bun caz, o tehnică de realizare. Înainte ca balanța puterii să-și poată impune constrîngerile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și să accepte sistemul balanței puterii ca un cadru comun al strădaniilor lor [...] Acolo unde un astfel de consens nu mai există sau a devenit prea slab și nesigur, așa cum s-a întîmplat în perioada dintre împărțirea Poloniei și războaiele napoleoniene, balanța puterii este incapabilă să își îndeplinească funcția sa de a asigura stabilitatea internațională și independența națională." (1948:163-5) În tragicul secol în care trăim, acest cod de conduită este atacat permanent de forțele incompatibile și nemiloase ale universalismului naționalist
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca teorie. Producția prafului de pușcă, precum și dezvoltarea armatelor profesioniste depindeau de sistemul comercial (pentru a asigura furnizarea prafului de pușcă) și de bogăție (pentru a plăti armatele). De cealaltă parte, suveranul asigura drepturile de proprietate. Victoria britanică în războaiele napoleoniene, revoluția industrială și noile mijloace de comunicare au constituit deopotrivă condițiile necesare pentru crearea unei lumi interdependente. Balanța puterii din secolul al XIX-lea (balanță pentru continent și putere pentru britanici) a permis liderului competitiv să administreze economia internațională, din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de asemenea, să accentuăm faptul că există o abordare specific franceză a cerințelor majore. Acest lucru prezintă interes pentru numărul mare de state care au adoptat modelul francez al statului-națiune când au devenit independente, ceea ce este numit uneori și statul "napoleonian". Acestea se întind din nord, Finlanda, Olanda și Belgia, către țările din sudul Europei, Spania, Portugalia, Italia și Grecia. Modelul francez al statului-națiune a influențat și câteva din țările Europei Centrale și de Est Polonia, România, Moldova, Albania, etc. Țările
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
felul în care au abordat acest model. Spania, de exemplu, este aproape o țară federală care e destul de departe de ceea ce Napoleon sau iacobinii francezi tradiționali ar accepta. Același lucru s-ar putea spune și despre Olanda (care, în ciuda formei napoleoniene se află mult mai aproape de tradiția statului german) și Belgia, care reprezintă un exemplu fascinant de trecere de la un stat francez unitar clasic la o federație bine descentralizată în care statul federal abia își face simțită prezența. Dar țările din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
țările din estul și centrul Europei încă se luptă pentru a-și adapta sistemele la realitățile politice contemporane, în special în domeniul democrației regionale și locale.2 Așa cum aceste țări au fost inspirate de Franța în adoptarea statului de tip "napoleonian", tot astfel și experiența franceză a descentralizării și regionalizării ar trebui să ajute aceste națiuni să adopte reforme similare în țările lor. Dar, înainte de a ne avânta în analiza experienței franceze a guvernului național, ar fi necesar să descriem amplul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
istoria Franței Politica și societatea franceză au fost dintotdeauna dominate de două direcții contradictorii. Pe de o parte, mai vechea tendință de centralizare care domină încă din vremea monarhilor francezi și care a culminat cu Revoluția Franceză și Primul Imperiu Napoleonian; iar pe de altă parte, după cum au arătat istorici precum Fernand Braudel, se află marea diversitate a Franței cu multitudinea ei de climate, peisaje, bucătării regionale și, din punct de vedere istoric, de sisteme: politic, social și economic 1 Chiar dacă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
aceste evenimente în detaliu, pentru acest lucru, cititorul este îndrumat către volumul mare de literatură de specialitate pe această temă.16 Ce ne interesează aici în această scurtă cercetare istorică, este impactul pe care l-au avut Revoluția și Imperiul Napoleonian care i-a urmat, asupra organizării teritoriale a Franței. E îndeajuns să afirmăm faptul că monarhia franceză, condusă de Ludovic al XVI-lea, avea probleme serioase datorită unor războaie costisitoare și dezastruoase purtate în Europa și peste Ocean, era în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
religii deistice. Aceste schimbări nu au supraviețuit sosirii lui Napoleon I dar schimbările din instituțiile politice s-au dovedit a fi mult mai durabile. La nivel național, monarhia absolută a fost abolită și înlocuită de Republică iar apoi de Imperiul Napoleonian. Aceste trei forme de regim vor alterna între ele până la stabilirea definitivă a formei republicane prin înființarea Republicii a Treia în 1870. În acest sens, ar fi suficient doar să enumerăm câteva dintre aceste schimbări pentru a ne putea forma
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
generali, nu va supraviețui reinstaurării domniei lui Napoleon, iar experiența democrației locale va trebui să aștepte până la sfârșitul secolului al XIX-lea cu excepția experiențelor izolate din vremuri de mișcări revoluționare cum au fost cele din 1830 și 1848.24 Sistemul napoleonian: Franța secolelor al XIX-lea și al XX-lea Caracterul centralist decisiv al instituției departamentale a fost dat de Napoleon Bonaparte prin crearea sistemului prefectoral. Prefectul (préfet), era reprezentantul statului central în departament, în fapt un guvernator de stat, care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tendința dominantă a fost mai degrabă spre centralizare decât spre descentralizare, spre unitate și standardizare decât spre recunoașterea diversității, și spre omniprezența statului central decât spre importanța entităților subnaționale. Mai arată, de asemenea, că perioada Revoluției Franceze și a Imperiului Napoleonian a constituit punctul de cotitură crucial în crearea statului francez modern și că instituțiile cheie ale guvernului teritorial au fost înființate atunci. Revoluția și Imperiul au consolidat statul centralizat, care fusese îndelung căutat de monarhie, aducându-l la o concluzie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
suferise schimbări destul de radicale. Aceste schimbări au fost consecința curentelor din trecut și în același timp a introducerii noilor tipuri de aranjamente instituționale. Deci, municipalitățile prerevoluționare au continuat să existe, oficial neschimbate, la fel ca și departamentele revoluționare și prefecții napoleoniani, dar concomitent cu aceste instituții de guvernare teritorială, au fost create noi corpuri: regiunile și noile forme de asociere intermunicipală precum și consiliile de cartier. Rezultatul final al acestor dezvoltări a fost o imagine destul de confuză și dezordonată care avea nevoie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a fost creat pentru prima dată, la Revoluție, departamentul reprezenta un corp democratic cu un consiliu departamental ales (conseil général) care avea același rol și funcție ca și nou-createle municipalități.3 Dar acesta s-a schimbat odată cu introducerea sistemului prefectoral napoleonian, în care membrii consiliului departamental erau numiți de către guvernul central. Tot de către acesta erau numite și consiliile municiplale și primarii orașelor importante (primarii municipalităților mai mici erau numiți de către prefect). Totuși, departamentul a fost democratizat lent de-a lungul secolului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dintre monarhia centralizatoare și feudele puternice aflate în posesia nobilimii. Modelul dominant a înclinat spre centralizare și a fost inițiat de monarhi, continuat de iacobini și completat, cel puțin pe linie politică și administrativă, de Napoleon I. Acestei centralizări, patrimoniul napoleonian și iacobin i-au mai adăugat cel puțin aspirația către standardizarea structurilor politice și administrative dar și culturii și societății. Dacă standardizarea politică și administrativă a devenit realiate până în primii ani ai celei de-a Treia Republici, standardizarea societală și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
locală și regională a fost dezvoltată de organizații precum Consiliul Europei și Comitetul Regiunilor Uniunii Europene 46. În țările scandinave și în Marea Britanie, există o tradiție îndelungată a democrației locale și a guvernării locale, însă în acele țări cu tradiție napoleoniană, incluzându-se, bineînțeles și Franța, noțiunea de democrație locală este mai problematică, cel puțin la nivel teoretic. Cu toate acestea, chiar și într-o țară precum Franța, democrația locală este de fapt destul de activă, și aceasta este una dintre explicațiile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
discutate deja în capitolele precedente. Legea descria rolul prefecților care urmau să conducă fiecare departament, și al subalternilor acestora, subprefecții, care răspundeau de cantoane. În cele din urmă a punctat legătura dintre prefecți și primarii numiți ai municipalităților. În sistemul napoleonian, legăturile dintre prefecți, subprefecți și primari erau strict ierarhice. Jean-Antoine Chaptal, ministrul de interne al lui Napoleon în 1801 și responsabil cu administrarea teritorială, a fost și om de știință 2 și a descris aceste legături astfel: "Prefectul... transmite ordine
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
istorice aflate în continuă schimbare. El distinge trei astfel de perioade (care au constituit și cadrul capitolelor istorice din această carte). În primul rând, lunga perioadă a construirii statului-națiune care a început odată cu centralizarea Vechiului Regim, a continuat în timpul perioadelor napoleoniane și revoluționare și a durat până la înființarea celei de-a Treia Republici în 1871. După această interpretare, prefectul a jucat un rol cheie în crearea unui popor, a unui teritoriu, a unei limbi și a unui stat-națiune unit. Aceasta a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
accentul a fost pus pe "naționalizarea" politicii publice și asigurarea unei anumite uniformizări a administrației și a oferirii de servicii pe întreg teritoriul Franței. Astfel, modelul managementului public nord-american a fost adoptat de Franța în concordanță cu tradițiile iacobine și napoleoniane ale statului. Planul național al lui Jean Monnet este cea mai cunoscută expresie a acestei abordări. Abordarea planificării naționale a însemnat un grad ridicat al coordonării centrale, având absolvenți bine instruiți ai ENA care au preluat controlul puterii administrative. Chiar dacă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
chiar cu 20 de ani mai în urmă. În cele din urmă s-au schimbat și pozițiile actorilor din cadrul sistemului francez de guvernare teritorială. Cea mai izbitoare a fost schimbarea poziției prefecților care cândva au încarnat statul centralizat de tip napoleonian. Poziția prefectului a suferit o serie de schimbări odată cu începerea procesului de descentralizare, de la marginalizarea impresionantă specifică periodei de început, la recâștigarea unui rol mult mai central de-a lungul timpului. Dar, chiar dacă în prezent prefectul deține o poziție centrală
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mutton și nu sheep). Semnificanții sînt deci asociați unor semnificații în virtutea codurilor care țin de instituții. Codurile sînt convenții sociale în conformitate cu care semnificanții sînt utilizați în situații de comunicare (B. Lamizet, 1992: 60). În tradiția europeană, codul (Codex Justinianum, codul napoleonian etc.) evocă o logică juridică în primul rînd, ceea ce ne reamintește faptul că toate codurile, inclusiv cele de semnificare se bazează pe consensul social, pe un contract social. Una din ipotezele semiotice actuale este existența sub fiecare proces de comunicare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu Napoleon Bonaparte. Această asemănare este accentuată de autor, în capitolul "Împăratul Pământului", prin descrierea hainelor pe care le poartă Stalin, apoi cultivată în discursul interior al personajului, care își exprimă admirația pentru împăratul francez autoproclamat. Ducând la extrem aspirațiile napoleoniene de stăpânire, Stalin visează să ajungă Împăratul Pământului și să unifice lumea în urma unui al treilea război mondial, ceea ce înseamnă să instituie comunismul mondial. "Genialul strateg" concepe un plan de control asupra oamenilor (cunoașterea oamenilor este principala sa calitate, ne
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Leipzig, Napoleon a fost înfrânt. Urmarea a fost abdicarea de pe tron și exilul în insula Elba. Cântecul de lebădă l-a constituit domnia celor 100 de zile, din 1815, terminată cu bătălia de la Waterloo. De acesta dată, victoria coaliției anti napoleoniene a fost definitivă. Împăratul învins a fost nevoit să plece în exil departe de casă, în Insula Sf. Elena. Această insulă izolată, având o suprafață de 122 km2, se află în Oceanul Atlantic, la 1.800 km de Africa și 3
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Prutului. II. Cinismul imperial Napoleon își afirma astfel cinismul politic al cuceririlor: Voi cuceri pământuri, că istorici care să dovedească ale cui sunt, avem." Dar dacă în cazul său istoricii măsluitori n-au prea avut de lucru, din pricina efemerității imperiului napoleonian, principiul, chiar neformulat ca atare, a funcționat perfect în cazul cuceririlor rusești, fiind preluat, cu succes, de către Ucraina de după destrămarea Uniunii Sovietice. Ceea ce s-a produs printr-un act fraudulos a devenit garanție a apartenenței "dintotdeauna" a Basarabiei la imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
doar la Basarabia. Amiralul Pavel Vasilievici Cicagov, trimis de țar să încheie pacea cu orice preț, chiar renunțând la orice pretenții teritoriale, a ajuns, se spune, prea târziu, preluând ceea ce realizaseră ceilalți delegați. "Constrângerile" veneau, în speță, de la amenințările invaziei napoleoniene. Rusia, deși gata să renunțe la orice pretenții, s-a folosit, totuși, de presiunile Angliei, care postase în Bosfor o flotă, Poarta fiind silită de a încheia pacea cu Petersburgul. Or, tocmai această ciudată Pace de la București va fi folosită
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]