10,211 matches
-
oase, oricât de paradoxal ar suna. Dacă ar trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei persoane nu garantează perfecțiunea unui sentiment". Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua. Scheletul poveștii ține de melodramă, dar prestația actorilor ține de tragedie. Ei transfigurează totul, iar mizanscena le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu estetica urâtului, pentru a trece apoi în apartamente de un bun-gust
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și Stahi, profilat pe cozonaci și ouă roșii, puteau fi zăriți prin cîte o vitrină, iar la școală profesorul Bardasare pretindea picturii cît mai multă narațiune. Nemulțumit profund de acest peisaj artistico-academic, Ressu se transferă la atelierul de sculptură al profesorului Gh. Popovici. Întoarcerea lui Octav Băncilă de la München mai înviorează puțin atmosfera și redeșteaptă, cu subiectele sale sociologizante și militante, nostalgiile socialiste ale lui V.G.
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
ori sentimentală, prin urmare o convenție pe care o putem discuta ca atare: "O invenție, un construct determinat în mare măsură de prezent: perspective, interese, capacități de interpretare. Nu un exponat muzeal, confruntînd publicul in praesentia, ci o pluralitate de narațiuni explicative sau meta-narațiuni brodate în jurul unui sfinx închis în enigme". Ne satisface această recunoaștere a unei enigme ce, supunîndu-se unei pluralități de "explicații", se păstrează ca o limită ultimă. Firește, orice sistem teoretic reprezintă o delimitare, o reducție a libertății
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
feminin, ceea ce, în contextul corectitudinii politice, e perfect comprehensibil: dacă s-a scris că Dumnezeu e femeie, de ce n-ar fi și Alexandru una? Aristotel mai adaugă o observație care e necesară dacă vrei să transformi un incident într-o narațiune, adică să impui o finalitate unei viniete: Chiar dacă obiectul imitației ar fi să fie nestatornic și să înfățișeze acest soi de fire, încă trebuie înfățișat statornic în nestatornicia lui". Or, Alexandrul lui Stone nu e nici una, nici alta, tocmai pentru că
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
Dinu Păturică este, bineînțeles, Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu. Conchizând că romanul românesc e prea liric și dominat de învinși, E. Lovinescu nu pomenește de Mara, care i-ar fi oferit exemplul altui tip de personaj și al unei narațiuni obiective, cum o dorea. Nu știu cât de vinovată e această uitare sau, poate, ignoranță. Dar cel mai grav aspect biografic va fi colaboraționismul filogerman al lui Slavici în timpul primului război, un partizanat care îl va expune iremediabil oprobiului public. E. Lovinescu
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
ar fi stricat puțină ambiguitate. Cu 20 de pagini până în final, Cezar oferă cititorului, singur și "nesilit de nimeni", explicația propriei obsesii. Apoi, secvențele diaristice, necesare, semnificative pentru "desenul din covor", cu un rol bine conturat în desfășurarea largă a narațiunii (căci condiționează palierul factologic și accentuează caracterul polifonic) și care oferă avantajul unei varietăți a registrelor stilistice (eseistic sau poetico-oniric), sunt și ele, însă, mult prea dezvoltate. De unde ar fi trebuit să rămână, totuși, un filon secundar, în a doua
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
cele din urmă, o rațiune măcar tangențială în acest roman. Dacă ar fi avut cu aprox. 100 de pagini mai puțin, Petrecere cu mama ar fi câștigat, nu neapărat în coerență, dar în ritm. Romanul are astfel destule "burți". Nu narațiunea trebuia mai bine controlată, ci amploarea construcției, dimensiunea secvențelor din registrul secundar. Dozajul, cu alte cuvinte. Veronica A. Cara este unul dintre scriitorii despre care îți dai seama cu ușurință că scrie cu multă plăcere. Textul se desfășoară bine, nu
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
multă plăcere. Textul se desfășoară bine, nu e fracturat stilistic, în ciuda structurii compozite, și nici la nivelul coerenței, cu tot caracterul de monolog, adesea aluvionar. Petrecere cu mama este o carte curajoasă, cum spuneam, cu o miză peste medie, o narațiune densă, cu multe momente de grație și cu fragmente memorabile, lungită pe ici pe colo, dar cu siguranță una dintre cele mai interesante apariții de până acum ale colecției. În ciuda temei complexului oedipian, rămâne o carte echilibrată între delicat și
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
zece-cincisprezece titluri după 1890, dar o productivitate simțitor mărită peste douăzeci de romane nu avem decât începând cu anul 1920. De o adevărată epocă a romanului nu putem vorbi decât după această dată, când sesizăm diversificarea temelor, a tipurilor de narațiune și a publicului. După aproximativ 30 de volume pe an în 1930-1932, vârful prolificității epice este atins în intervalul 1933-1937, cu un număr în urcare de la 60 la 80-85 de romane (luând de astă dată în seamă numai volumele). Din
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
istoric, de aventuri, de spionaj, SF, politic, de familie, de tip comportamentist, de dragoste, document, memorialistic, de analiză psihologică, parabolic, dar și roman-confesiune, roman-rechizitoriu, roman-experiment, roman-eseu, roman de imaginație sau roman fantezist și ironic. Diversificarea tematicii și a tipurilor de narațiune e, în sine, un spectacol interesant al peisajului epic desfășurat pe pânzele vaste ale istoriei. Autorii articolelor își păstrează, în general, o neutralitate a descrierii, dar sunt și cazuri de implicare flagrantă a unei judecăți superlative. Vestibul de Al. Ivasiuc
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
amnezic ca și cele ale unui adolescent crescut într-un mediu protejat. Cruditățile de limbaj așa cum pot fi ele găsite în scrierile contemporane nu-și aveau deci locul aici. D.J. Dintr-o frază care se pierde cu totul în țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A fost însurat adică cu pro- pria-i soră? Dacă da, găsesc că este extraordinar ca truc romanesc, fiindcă
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
trupului ei, iar Ama Tammaraya se străduia din toate puterile să mă stârnească și să-mi culeagă sămânța. Apoi, sărutându-ne, mi-o trecea în gură, iar eu, deschizând-o iarăși, i-o dăruiam acolo unde îi era locul..." Ritmul narațiunii este amețitor, iar aventurile lui Arańa nu te lasă să respiri o clipă, întinzându-se ca o pânză de păianjen în care te lași prins de bunăvoie. Dar oricât de bogată și de inventivă ar fi imaginația romanicierului Nicolae Strâmbeanu
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
nu e o pastișă a romanului picaresc decât dacă știm numele și originea autorului. Retorica e impecabilă, stilul fără cusur. Nicolae Strâmbeanu știe să scrie. Are umor, e sarcastic, patetic sau, după necesități, poetic, cunoaște artificiile narative, respectă perfect convențiile, narațiunea lui are măsură și ritm în condițiile unui material infernal. Iată clasica tânguire a eroului aflat la ananghie în minunata formulare a timișoreanului: "Slută ești, vreme! Treci peste oameni și lor li se pare că nu-i atingi, dar abia
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
vă va determina să-l vedeți - filmul e disponibil pe casetă video. Lungmetrajul care l-a făcut faimos pe Wong Kar Wai este Chungking Express, care are montajul rapid specific videoclipurilor. O iubire imposibilă e exact contrariul, fiind hiper-lent ca narațiune, cu interludii filmate cu încetinitorul, cu puține fade-uri care să sincopeze "acțiunea". Filmul spune povestea a doi vecini, Su Li Zhen, doamna Chan (Maggie Cheung), și domnul Chow (Tony Leung), care descoperă că soții lor au o aventură. Petrecând
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
coeziune, pare încă neterminat (ca și la prima difuzare la Cannes), are suișuri și coborâșuri emoționale, dar nici un punct culminant. Legătura dintre cele trei planuri ale acțiunii este psihicul lui Chow; racordurile se fac prin diverse obiecte care reapar. Meandrele narațiunii degenerează într-un labirint minoic și nu există nici un fir roșu care să ajute spectatorul să iasă, în ciuda numeroaselor intertitluri care precizează datele sau orele. Prin adăugarea materialului SF, lungmetrajul vrea să ilustreze un paradox temporal: și dacă te îndrepți
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
putea convinge că niște ființe atât de ciudate, care mai aveau atât de puțin în comun cu orice altă ființă, ar fi continuat să împărtășească la nesfârșit o soartă comună cu cea a maimuțelor sau a gândacilor." Fiind o confesiune, narațiunea face un salt temporar uriaș și astfel ajungem într-un viitor destul de apropiat, cca. 2050. Căutând remediul genetic împotriva morții celulare a organismului uman prin perfecționare celulelor de a se reproduce încontinuu, Robert Martin descoperă, ca efect secundar al experiențelor
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
fi cerut o dezvoltare mai ramificată și mai complicată factologic. Rememorarea rămâne doar o convenție a speculației științifice. Dacă vreți, Bogdan Brătescu e "furat" de subiect, este prizonierul lui, documentarea minuțioasă asupra imunologiei se vede că l-a captivat serios. Narațiunea s-a transformat prea mult într-o demonstrație de logică științifică, fie și în termenii absolut permisibili ai ficțiunii, și a rămas prea puțin un joc, un pretext narativ prin excelență. Cu puțină detașare și o invenție anecdotică mai bogată
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și jurnalelor) trebuie înlocuită cu politica narațiunilor cu semnificații suprapersonale. Altfel literatura română actuală riscă să se complacă în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale de a fi depășită. Unii scriitori și-au ridicat privirea în larg, cu îndrăzneala și speranța de
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
ca paradox și demitizare-șoc, în registru semiserios, ludic, personalizat. Atinse de aripile întrunite ale lui Vergilius, Pindar și Paul Valéry par cele patru poeme din ciclul "Anotimpurile", ceea ce nu diminuează primejdia ca poezia din Tratat să fie uneori eclipsată de narațiunea ei eseistică. Și fiindcă ambiția academică a autorului, chiar dacă formală, este vădită, nu putem trece cu vederea câteva greșeli, neintenționate sau din grabă: Salmon Rushdi, corect Salman Rushdie; oprobiu, corect oprobriu; paianuri, corect peanuri; Versacce, legatto, trovatto, corect fără dublarea
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
relief cea mai apropiată. în măsura în care se poate spune că România comunistă a fost un veritabil "deșert roșu" - afirmație discutabilă -, atunci el apare în romanul lui Daniel Dragomirescu doar sub semnul fatalității, al unei iminente proximități. Parțiala inadecvare dintre titlu și narațiune s-ar putea scuza doar dacă acesta ar fi un element premonitoriu pentru ultima parte a trilogiei, un fel de liant cu ce va urma. Dar până la apariția celui de-al treilea segment, observația rămâne ca o simplă speculație. Pe
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
Materialul faptic al romanului este lipsit de cadență și seamănă cu un preludiu în stare să tot amâne o tragedie originantă care-l organizează și-l anexează permanent. Unele episoade, rezonând coerent cu ansamblul psihologic, au rolul de a furniza narațiunii o tensiune articulată pe mai multe nivele. Există o primă tensiune la nivelul mentalității ființei colective. Sistemului politic comunist din ce în ce mai deformat, crescut ca pântecele unui Moloh însetat de suferință, i se opune speranța eliberării prin intervenția salvatoare a americanilor. Apare
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
soției împreună cu stupoarea perplexă a țăranilor constituie împreună o asistență care urmărește o piesă tragică jucată în spatele cortinei. Cum spuneam, tensiunea psihologică a romanului este un punct forte, dar mai important mi se pare totuși darul de povestitor al autorului. Narațiunea curge nestingherită, nu se împiedică de experimente stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
Deșertul roșu încep să se informeze. Citesc ziare, ascultă posturi de radio serioase, fac speculații cu privire la politica externă anticomunistă a americanilor, încep să se trateze cu cafea și dulceață, fără a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a romanului suferă de o fisură inutilă la un moment dat, când Daniel Dragomirescu introduce un pasaj de literatură fantastică. Un oarecare Părcălici, "omul lui Dumnezeu", pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
ar fi salvat și ar fi dat prozei o altă șansă. Deșertul roșu este un roman soft, susținut în întregime de experiența tragică a lui Stelian Teodorescu din final. în rest, un povestitor talentat nesusținut de un arhitect experimentat al narațiunii și de un stilist fin al personajelor.
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
exprima astfel, asigură, pe de o parte un foarte larg câmp relațional, multiplu sugestiv, de ample reverberații ale sensului, propunând un fel de "cosmos de oglinzi", cum ar zice un poet, dar și sfărâmă cu bună știință coerența liniară a narațiunii. Putem vorbi mai degrabă aici de un act deconstructiv, de dezarticulare și de rearticulări alternative, care ar putea indica depășirea poeticii de factură avangardistă propriu-zisă către ceea ce numim de la o vreme viziune postmodernă. Căci are loc un soi de reciclare
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]