1,096 matches
-
unei adresări ce transcende reglementările ritualului ortodox, dar se situează în universul spiritual al acestuia. Se poate vorbi de un mare spectacol muzicaldramatic. Acela al sacrificiului și al salvării, al salvării umanității, al unei umanități întremate, eliberate de păcatul trecutului. Narate într-o logică a semnificațiilor, spre deosebire de celebrele modele bachiene, „Patimile” culminează firesc, realmente exploziv, cu marele moment al resurexiei, al iluminării, drept devenire firească pe „Drumul crucii”. Materialul muzical vechi, de tradiție medievală bizantină, cunoaște prin Paul Constantinescu o organică
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
scriitoarea, frații ei, Leo și Michael, precum și Sarah, soția ultimului -, americani trăind în mijlocul tumultului artistic parizian, au avut un rol primordial în însăși evoluția artei occidentale din anii premergători Primului Război Mondial. Pasionanta istorie a „aventurilor” acestor iubitori de artă, așa cum este narată de o nouă expoziție - „Familia Stein colecționează: Matisse, Picasso și avangarda pariziană” - începe în 1902. După o perioadă petrecută studiind arta Toscanei, Leo se stabilește la Paris. Gertrude îl urmează după câteva luni și cei doi împart un apartament pe
Colecționari americani și avangarda europeană by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4532_a_5857]
-
forma unui jurnal ținut de un tânăr, un fel de Bildungsroman al poetului, ce începe cu intrarea în gruparea poeților care vor să impună un nou curent - realism visceralis, între ele se află partea cea mai întinsă a cărții ce narează prin scurte narațiuni momente ale vieții celor doi poeți, Arturo Beleno și Ulises Lima, creatorii noului curent poetic. Jurnalul formează o ramă narativă, cu unic narator - Juan García Madero. Acțiunea primei părți - „Mexicani pierduți în Mexic” din 1975 ocupă 160
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
mai profundă inimă a fiecărui cititor este atinsă și adusă la suprafață și, printr-un miracol pe care numai lectura unei cărți îl produce, sentimentele și trăirile adânc îngropate răbufnesc făcând ca inima cititorului să trăiască la unison cu viețile narate de povestirea pe care o citește, dându-i astfel iluzia trăirii. Literatura ne amintește cine suntem, ne reamintește de noi înșine, ne învață despre noi înșine. N-o poate face decât luândune de mână și purtându-ne prin labirintul ei
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
a generațiilor mai tinere cu un Blaga diferit de cel din manuale, cât și o încercare de relectură critică. Deoarece acum, după ce s-a tipărit romanul de sertar Luntrea lui Caron, putem pune în paralel aceste două opere prozastice, care narează, fiecare în felul ei, câte o etapă dramatică din existența autorului. Reeditarea Hronicului... mai era necesară și pentru că, exceptând unele apariții-pirat din anii ’90, textul nu mai fusese tipărit, dacă nu mă înșel, din anii ’80. Se impunea, deci, o
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
din Ardeal („Vremea”, nr. 677, 6. dec.1942, p. 9). Referinduse la experiența de ziarist-responsabil de redacție la „Vremea”, Ivașcu va sublinia posibilitățile sporite „...de a înrâuri asupra componenței, ținutei...” revistei. Articolele despre război din ultimele luni ale anului 1942 narează operațiunile militare din spațiul sovietic și din insulele și apele Pacificului, exprimând convingerea fermă că „al doilea front în Europa... se lasă încă așteptat... ” Între timp, sovieticii pierd „spații imense, iar germanii și aliații lor înaintează spre Caucaz”, spre bazinul
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
ca reflectându-se unul în altul, fiindcă ambele abordează aceleași teme - inițierea, iubirea de natură și mirajul lumii civilizate, prețul libertății și forța răului. Enigmatica sosire de V.S. Naipaul (traducere din limba engleză și note de Virgil Stanciu, 480 pag.) narează traseul parcurs de un tânăr indian din colonia britanică Trinidad până într-o Anglie ce a lăsat în urmă epoca ei colonială, și periplul interior de la o stare la alta, procesul devenirii sale ca scriitor. Preluând titlul unui tablou al
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
dat Mircea Nedelciu cu romanul său nefinalizat, Zodia scafandrului, un roman care privește din perspectiva libertății de după Revoluția din 1989, ultimii ani ai comunismului ceaușist în România. A urmat penultimul roman al lui Gheorghe Crăciun, Pupa Russa care, și el, narează dubla experiență a lui înainte și după 1989. Același model istoric există și în ultimul roman al autorului, rămas și el neterminat ca Zodia scafandrului, Femei albastre, roman apărut cu puțin timp în urmă, în 2013. Pe același teritoriu se
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Stassi îl alege ca personaj pe Charlie Chaplin bătrân, rememorând episoadele necunoscute ale vieții sale, aventurile care l-au transformat în Charlot. Totuși, două lucruri apropie romanele: legătura dintre părinți și copii și prezența morții ca însoțitoare a vieții. Accabadora narează povestea Mariei Listru, a patra fată a unei văduve sărace, luată „copil de suflet” de Tușa Bonaria Urrai, întâmplările care o fac să-și explice legătura mamei adoptive cu moartea. Ultimul dans al lui Charlot luminează ultimii șase ani ai
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
dintre confrații săi. Epistolele lui Ion Vlasiu expediate unora dintre aceștia, precum Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu, Perpessicius, Camil Baltazar, Ion Clopoțel, Ion Chinezu, Mihai Gafița și Mircea Zaciu, frapează printr-o desăvârșită onestitate, franchețe și un anume mod de a nara întâmplări și fapte din propria-i biografie. Relațiile prozatorului Ion Vlasiu cu istoricul și criticul literar Perpessicius, așa cum reies din misivele trimise în răstimp de câteva decenii, au fost de o perfectă prețuire, cordialitate și recunoștință. Acesta din urmă, singurul
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
unei tinere gravide care s-a aruncat în râu, folosind trupul femeii și creierul fătului pentru a crea o ființă nouă, Bella Baxter, de care se îndrăgostește prietenul său. Creșterea și educația Bellei Baxter, copilăria și maturizarea ei, peripeț iile narate în scrisori creatorului ei formează epica romanului. Copil inocent, Bella Baxter evoluează de la mersul de-a bușilea la jocul cu păpușile, se preschimbă în observator al lumii, fără inhibiții și prejudecăț i. Ea călătorește în jurul lumii ca să capete o instrucție
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
și cele două epistole, ce se publică acum întâia oară, trimise soției sale, Aglaia Crainic, medic, cu studii strălucite la Viena, în care poetul Șesurilor natale evocă oameni și fapte ce se cuvin a fi reținute. Impresionează capacitatea de a nara și a portretiza a lui Nichifor Crainic, căruia nu-i scăpa nici un amănunt în ceea ce privește relatarea unor întâmplări ce au devenit, ulterior, istorie literară. * Sighișoara, 20 august [1]929 Hotel Steaua de Aur Draga mea, E o săptămână de când sunt aici
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
El reconstituie romanul Spectacolul, scris de înaintaș, mai întâi detașat, apoi scufundat până la limita paranoidă în magma textului. Nicolae Stan face ce știe mai bine. Construiește o lume actuală ce poate fi recunoscută, mizând pe ambiguități și paradoxuri. Textul bunicului narează istoria orașului „A”, un epicentru simbolic pentru perioada 1990-2010. Hans ambalează, din ce în ce mai indistinct, note și informații lăsate în afara textului de autorul generic. Mai mult, Hans reorganizează discursul, inserând note de jurnal, diseminează și se folosește de avantajul „capsulelor de memorie
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
Bucur, care a fost citit si cenzurat de oficialii de la Radiodifuziunea Română, în 1971, si care nu a putut fi publicat de către autor în nici o revistă literară. A sosit în sfârșit momentul. Eseistul si rafinatul analist remarcă voluptatea de a nara si puterea de inventivitate lexicală a unui prozator modern care, uzitând cu abilitate parabola, evocă, de fapt, o actualitate terifiantă. ■ * [București], 12 martie 1966 Dragă domnule Bucur, Ți-am primit pachetul cu cărți, ca și scrisoarea atât de substanțial plină
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
în timpul liber, pe falsificat etichete de blugi originali; aflăm, totodată, că falusurile care au penetrat-o depășesc, puse unul lîngă altul, lungimea Ecuato0rului, drept pentru care posedarea ei oferă partenerilor senzații din toate colțurile lumii... Segmentat în capitole scurte și narat în stil miștocărescmetaforic de almanah, romanul alunecă amețitor într-o fantasmagorie absurdistă fără limite. Blocul artistului se înfățișează ca un dispozitiv distopic în care toate particulele componente sînt menite „reeducării” locatarilor insubordonați partidului, iar șobolanul terorizant (mai exact șobolănița) se
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]
-
farmecul evocării, al portretizării și, desigur, prin observații de ordin estetic, moral și filosofic. Peregrinând prin două continente, posedând o bogată cultura umanistă și uzitând necontenit de cunoștințele sale filologice și juridice, Nicolae Țimiraș ne surprinde prin arta de a nara și de a evoca, convingător, realități, sentimente și, mai ales, oameni. Unul dintre prietenii săi, pe care i-a prețuit și stimulat, în ordine spirituală, este poetul, prozatorul și eseistul Mihai Niculescu (1909-1994) căruia i-a scris, de câteva ori
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
o voce diferită, vie stilistic, declamându-și propria poveste, nimic mai mult decât o piesă în acest puzzle de vieți. Puzzle-ul acestor destine lipsite de spectaculos creează o imagine coerentă abia spre final, în episodul înmormântării lui Ernest Blot (narat de ginerele lui, Robert Toscano), un bancher cinic și cam nesuferit, care-i adună la un loc pe toți eroii acestui sitcom literar, legați într-un fel sau altul de biografia lui. Moartea nu e izbăvitoare, nu e nici măcar importantă
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
escrocherie uriașă, salvați sufletește de marea lor prietenie. Surpriza ar fi Povestea lui Hanna Yacub de Rabee Jaber, laureat Booker pentru romanul arab în 2012. Se regăsesc biografismul și autobiografismul înscrise în istoria prezentă și recentă. Limonov de Emmanuel Carrère narează traseul unui personalități controversate, din Ucraina la Moscova, din Manhattan la Paris. Povestea unei fete care a supraviețuit holocaustului este jurnalul ținut de Helga Weissová între 1938 și 1945, mărturia trecerii prin lagărele de la Terezin, Auschwitz, Feriberg și a unei
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
să înțeleagă fie că soția trădează, fie că el trebuie să se vindece în singurătate de propria imaginație, nocivă pentru cei din jur. În cu totul alt registru narativ se derulează Iubiți-mă chiar dacă put. Povestea unui turnător, Floricel Lașcă, narată cu ironia și disprețul ce aduc cu atitudinea narativă din Parfumul lui Süskind. Dacă Grenouille e „căpușă”, o „bacterie”, pe același principiu al naratorului dezgustat de personaj se înscrie și Iubiți-mă... De pildă, Lașcă are „un subconștient zemos, mocirlos
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
ei mari, umezi și răcoroși...”; și încă: „Nisipul fierbinte îmi intrase în vede, circulând odată cu sângele, înlocuindu-l. Ca și cum trupul femeii era însăși deșertul”. Despre voluptate și despărțire e vorba și în Viața într-o rochie de bal. O mamă narează experiența îngrijirii unei fiice infirme, Betina. După ce soțul, Marti, se spânzură, iar fiica moare, ea nu știe ce să facă cu libertatea câștigată prin dubla despărțire. Voluptatea esențială se consumase odată cu boala și grijile. Cu viețile celorlalți. Fără obiectul voluptății
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
zbate acolo, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de autor, omniscient, privește panoramic universul romanului (eliberat, pentru el, de mistere) și se detașează întro obiectivitate sarcastică. Pip „narează” iluzii, în vreme ce Jaggers „studiază” realități. Cred că alegoria structurată de Dickens în Marile Speranțe devine, în acest roman, o veritabilă poetică implicită a epicului european.. La începutul modernității, el scrie despre un paricid literar inevitabil: naratorul (noului roman) îl elimină
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
și chiar gen. Jurnalul secret al lui Adrian Mole de Sue Townsend (trad. Florentina Hojbotă, 240 pag.) se transformă în cronica dezastrelor trăite de un adolescent în Anglia „erei Thatcher”. Miss Peregrine de Ransom Riggs (trad. Gabriella Eftimie, 392 pag.) narează aventura unui adolescent de 16 ani, aruncat în lumea umbrelor - o insulă ciudată, ruinele unui orfelinat abandonat, fotografii stranii ce potențează misterul. Cele trei fețe ale lunii de Sally Gardner (trad. Cristina Elena Gogâță, 232 pag.) cuprinde povestea lui Standish
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
Șeherezada și califul ei ucigaș, Maestrul și Margareta. Cobră a fost cel dintâi povestitor dintre noi doi, fără să fi trebuit să tragem la sorți, incepand cu istoria să favorită: povestea Maestrului și a Margaretei. Firește că spusele noastre, desi narau firul canonic al poveștii respective, sunau, totuși, altfel decât în istoria lor de origine, fiind niște variante îmbogățite sau, dimpotrivă, împuținate, aceasta depinzând de propria noastră pofta de a povesti și de improvizațiile fanteziei binevoitoare sau nu. De pildă, Margareta
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
aceea cu G. Ibrăileanu, datorită căruia Hogaș ajunge să fie cunoscut ca scriitor în "Viața Românească", nu în generația lui, care era a lui Eminescu și Slavici, ci în aceea a lui Sadoveanu și Brătescu-Voinești. Mai ales tinerețea prozatorului e narată cu un viu nerv epic, amintindu-l încă o dată pe G. Călinescu. Istoricul literar comentează variantele operei, inclusiv cea manuscrisă, înregistrează ecoul ei în conștiința unor mari contemporani ca I.L. Caragiale, care-l admira pe călătorul prin Munții Neamțului, deplânge
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Epigramă duioasă) Motto: Nimeni nu avea ca Lolo Sîni cît mingile de polo! Oh, Lolo* s-ar iubi, lin, și cu ochii, Cînd nu-i pot scoate trupul cald din rochii. Oh, Lolo s-ar iubi, blînd, și-ntr-o nară Și în cealaltă, mai ales spre seară. Oh, Lolo s-ar iubi, crud, și-n ureche, Spre a-mi simți-n timpan cîntarea veche. Oh, Lolo s-ar iubi și între ele, Acele moi și albe dulci mamele. Oh, Lolo
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]