369 matches
-
de relatare a poveștilor vieții. Este, în orice caz, recomandabil să ținem seama de faptul că gândirea eficientă nu acoperă întreaga arie a capacității cognitive și, astfel, concluziile mele privind funcțiile cognitive nu pot fi generalizate pentru toate procesele cognitive. Nararea unei poveștii a vieții subliniază mai cu seamă acele aspecte ale gândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului și încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Opunându-se „gândirii eficiente” (1981
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
limbajul incoștientului. În plus, transformarea în imagini participă la procesul de elaborare a visului, adică la criptarea conținutului ascuns. Caracterul vizual și senzorial al visului îl face, într-o anumită măsură, imposibil de povestit. Cu atât mai mult cu cât nararea se face în stare de veghe, adică sub controlul conștientului, care, la rândul său, provine din reprezentarea de cuvinte. Trecerea de la un mod de reprezentare la altul este periculoasă. În vis, există puține cuvinte sau chiar deloc. Niciodată, în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
aceasta instinctiv - un vis povestindu-l partenerului, unui prieten, unui coleg de serviciu etc. Dar nu am ajuns încă la capătul dificultăților, deoarece, din cauza absurdității sale, visul se dovedește adesea imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor delicată, ca să nu spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții, adică din elemente a căror verbalizare și raționalizare este dificilă. Povestirea visului este dezlânată și confuză
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Petronelei sau Florianei, mama care empatizează până la autoidentificare cu «Frosa» pentru necazurile căreia lăcrimează și face tot ceea ce îi stă în putere ca să o ajute. Întruchiparea „icoană” a ceea ce este și trebuie să fie mama nu se restrânge doar la nararea unor amintiri despre propria mamă, ci merge mai departe prin zugrăvirea altor mame precum doamna Mladinescu din «Costică»: „Doamna Mladinescu iubea copiii și se ocupa cu mare drag, atât de elevele de la școală, cât și de propria fiică. Ce mai
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Ieși, fă, la poartă, că-ți veniră neamurile!”, dar și atmosfera spațiului geografic al Olteniei din care provine autorul, sesizându-se la acesta o intenție de a zugrăvi imaginea monografică a societății românești din zona Craiovei imediat după naționalizare, prin nararea poveștilor unor personaje din diverse categorii sociale, atât din mediul rural cât și din cel urban. Autorul nu ne ține departe nici de amintirile primilor fiori de iubire și gingășia acestor momente. Astfel amintirea codanei Maria din «Pământul făgăduinței» a
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
a-și mărturisi umilința de a fi greșit sau de a se fi înșelat, de a recunoaște că poate au fost păcăliți, la rându-le păcălind pe alții. Nu știu, mai ales, să tacă. Nu au blândețea poveștilor, liniștea simplei narări. Scriu din uitare și minciună. Falsificând a doua oară o realitate denaturată. Cei care într-adevăr au suferit sunt iertători, au tonul acesta firesc al povestirii pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plecarea Marianei și a musafirilor bucureșteni. Partea narativă avansează mai rapid și chiar cursiv. Corectez textul realizat consemnând următoarele: Paginile realizate astăzi au o deosebită încărcătură emoțională și aproape că n-am avut nimic de corectat. Cred că e o narare ce va fi bine receptată de cititori... De-ar merge tot așa!.. Am ajuns la 10 ianuarie 2010. Au trecut 535 ani de la memorabila bătălie de la Podul Înalt de lângă Vaslui, cu aceeași ceață densă reliefată de Sadoveanu în opera sa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
poate fi transpus în cuvinte, el este inexprimabil, este sublim și atât, nu-l poți demonta, așa cum ai face cu o carcasă oarecare... În cazul de față, însă, totul este cât se poate de clar, nimic nu se poate sustrage narării, totul poate fi turnat în cuvinte... Oare, să nu fi visat? Și să nu fi dormit mai deloc? Hm! Și câtă nevoie am de acest somn aducător de calm, de luciditate și de cumpătare! ...tic-tac,tic-tac, tic-tac... ... Fără el, nu știu cum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Socotind că realitatea este devenire și nu înlănțuire mecanică de cauze, el consideră că scriitorul trebuie să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale, a unei experiențe individuale. Procedeul literar potrivit este jurnalul, confesiunea realizată prin tehnica "fluxului conștiinței". Prin nararea la persoana I se păstrează perspectiva punctului unic al evenimentelor, care complică însă prin relativizare, în sensul că, asupra aceluiași eveniment, acționează două sau mai multe puncte de vedere. Particularitatea romanului este structura compozițională. Scrierea de tip clasic, bazată pe
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ce-i revine prin condiția umană, el conturându-se în autenticitatea sa structurală, aceasta fiind motivația deplină a demersului camilpetrescian, așa după cum crede Alexandru Paleologu: <ref id="17">17 Paleologu, Alexandru, op. cit., p. 142. </ref> În cele două romane, prin nararea la persoana I și folosirea timpului subiectiv, se duc în prezent gînduri, îndoieli și fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare, romanul însemnând experiență interioară. Tehnica narativă pe care o aplică scriitorul modifică într-o oarecare măsură, conceptul de personaj
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
compoziției au suferit o radicală transformare. (...) Camil Petrescu socotește că realitatea este devenire, că scriitorul trebuie să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale a unei experiențe individuale. Procedeul literar potrivit este jurnalul, confesiunea realizată prin tehnica "fluxului conștiinței". Prin nararea la persoana I se păstrează perspectiva punctului unic asupra evenimentelor, care se complică însă prin relativizare, în sensul că asupra aceluiași eveniment acționează două sau mai multe puncte de vedere. Fiecare spune ceea ce știe, din unghiul său de înțelegere. Adevărul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
clepsidră, fiecare reprezentând un eseu sau cronică de carte, recunoștința în urma binefacerii, momente pline de conotații relaționale ori amintiri care emană printre rânduri frumoase pilde ori scrise pentru neuitare. Alternanța lor, marcată de trecerea zilelor din calendar, nu segmentează firul narării, conceptual, volumul fiind bine realizat asigurându-i o continuitate perceptibilă de cititor, autorul demonstrând încă o dată că nu trebuie pierdută îndeletnicirea fundamentală de a mânui condeiul. „în luptă cu timpul” este o provocare la adresa clipelor care se scurg, autorul nedându
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin construirea unui scenariu narativ. A povesti devine Într-adevăr o „funcție biologică“ pentru subiectul uman, chiar Într-o perspectivă necesar ontologică. Dar, În cazul de față, mi se pare că lucrul cel mai important este să inversăm termenii; operația narării (a povestirii) nu ar avea șanse să subziste dacă nu ar fi intrinsecă genului romanesc, chiar romanescului În sine, luat În sens categorial. Se poate observa că preocuparea esențială a romancierului Eco este tocmai această „salvare“ a „narativei“ prin asumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și un răspuns luminos. Nararea pură este esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează În jurul câtorva nuclee dure, pe care actantul-narator Încearcă perpetuu să le fixeze În expresie. Atunci Belbo nu mai e autoironic, ci foarte Încordat, plin de o gravitate extremă, ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează În jurul câtorva nuclee dure, pe care actantul-narator Încearcă perpetuu să le fixeze În expresie. Atunci Belbo nu mai e autoironic, ci foarte Încordat, plin de o gravitate extremă, ceea ce face din actul narării orale o Îndeletnicire complexă, cea mai solemnă În ordinea existenței imediate. În mai multe contexte, ironizându-i pe purtătorii de manuscrise, personajul Își afirmă incapacitatea de a scrie; aceasta ar fi complexul lacanian cel mai profund introdus În roman cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, “a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară “era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, “erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în “illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp “odată” și cu indicele localizării acțiunii “într-un sat”, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că „spațiul, alături de timp, este o categorie
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
anchetă. Numai că vecinul Capotă ia În considerare predicția auzită și Începe să numere zilele pe care Pazi avea să le trăiască În celula aceea din arestul Siguranței clujene. Îl vom lăsa pe Capotă să continue numărătoarea ca să vedem, În nararea autoarei, cum era mâncarea la arestul Siguranței din Cluj. „La prânz, se servea «masa», care consta Într-o zeamă chioară, sărată și piperată, În care pluteau câteva frunze de varză tocate ca pentru rațe. Nimic altceva și asta doar o dată
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
optează naratorul. La cealaltă extremă a spectrului, anumite lecturi ignoră conținutul poveștii vieții, referindu-se în exclusivitate la forma sa: structura intrigii, secvențializarea evenimentelor, relația lor cu axa temporală, complexitatea și coerența lor, sentimentele evocate de povestea în cauză, stilul narării, alegerea metaforelor sau a cuvintelor (diateza pasivă versus diateza activă, de exemplu) și așa mai departe. Deși conținutul se impune ca evidență imediată, cercetătorii ar putea prefera studierea formei poveștii deoarece, se pare, ea păstrează legături ceva mai directe cu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în detaliu. Alți membri ai familiei (de exemplu, o mătușă) intră și ei în rețeaua plină de grijă care o susține și o protejează pe Sara. De-a lungul întregii sale vieți, Sara tinde să vadă (ori să construiască prin narare) și alte unități sociale cu care a intrat în contact ca fiind similare familiei. Acest lucru se întâmplă atunci când oamenii care nu îi sunt rude apar totuși ca atașați familiei sau când grupuri care nu au legătură cu familia sunt
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Capitolul debutează cu un exemplu detaliat care demonstrează maniera în care abilitățile cognitive s-ar putea reflecta în povestirea orală. Un al doilea exemplu de analiză a categoriilor formei, mult mai concis, va arăta felul în care emoțiile suntreflectate în nararea evenimentelor semnificative din viața povestitorului. Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative (Tamar Zilber)tc " Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative (Tamar Zilber)" În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen din perspectiva abilităților
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
relatare a poveștilor vieții. Este, în orice caz, recomandabil să ținem seama de faptul că gândirea eficientă nu acoperă întreaga arie a capacităților cognitive și, astfel, concluziile mele privind funcțiile cognitive nu pot fi generalizate pentru toate procesele de cunoaștere. Nararea unei poveștii a vieții subliniază mai cu seamă acele aspecte alegândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului, au încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Frankenstein (1981) a specificat patru tipuri
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
se mai plasează încă sub egida „acelorași vechi principii modernist-baudelairiene, care văd în poezie o artă a deformării sensului și a proliferării de imagini, fie acestea și din sfera esteticii urâtului”309, și în ce măsură anticipează gustul mai nou pentru oralitate, nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Lectura unui fragment ar putea fi utilă în elucidarea acestor chestiuni: Iuțindu-și caii către sat Un țăran venea întârziat. Vânduse, pesemne, Niște lemne. Tam-nisam, din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se suie-n patul gol? Femeia îl învelea bine, să nu răcească, Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-o măsură considerabilă, gustul mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor triviale sau pitorești. Mai mult chiar, întrezărim în spatele acestei reveniri la poezia „faptelor de viață” o reacție față de închiderea versului în propria sa solitudine și de celebrarea neobosită a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
luna castă salută „amorul conjugal”. Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești pătrund, cum s-a putut vedea, aromele pămîntului. Nararea păcatului biblic, alungarea din paradis și trecerea omului În evul de cremene capătă tot mai mult aspectul unui discurs ideologic și imoral. Fantezia aceea nebună pe care o pune Heliade În a glorifica ordinea adamiană dispare. Doar bocetul final al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
printr-o notă nouă. Gavrilcea însă a zis (după ce a întrebat cum mă cheamă): "Camaradul Ioanide (așa m-a numit poate intenționat, poate din obișnuință) a spus un lucru extrem de important, cu toată aparența de rămânere pe loc. Istoria, adică nararea de fapte omenești, se ocupă numai cu "faptele istorice", deci rămâne să ne lămurim ce este un fapt istoric". Atmosfera era încordată, ședeam cam nedumeriți, și unul a afirmat că sunt istorice faptele mai importante. "Ce înseamnă important? a replicat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]