378 matches
-
aristocrației sudice, în timp ce teza ar putea fi regretul legat de declinul ei. ¶Beardsley 1958; Chatman 1983; Suleiman 1983. timp [time]. 1. Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
time]. 1. Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
preteritul, dar și imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, în opoziție cu prezentul, perfectul prezent și viitorul). ¶Benveniste 1971 [2000a]; Bronzwaer 1970; K. Bühler 1934; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Genette 1980; Todorov 1966 [1972a]; Weinrich 1964. Vezi și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de reprezentarea situațiilor și evenimentelor (în opoziție cu TIMPUL POVESTIT). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. tip [type]. Un personaj static ale cărui însușiri
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
asuma un personaj (într-un basm), după Propp. Trimițătorul (analog cu REMITENTUL lui Greimas și BALANȚA lui Souriau) trimite EROUL în căutare. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. triplare [triplication/ trebling]. Repetarea dublă, la nivelul NARATULUI, a unui eveniment (secvență de evenimente), sau mai multor evenimente (secvențe de evenimente). Un personaj, bunăoară, încalcă trei interdicții, sau îndeplinește trei sarcini dificile. Triplarea apare des în literatura populară. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și DUBLARE. turnură [turning point]. ACTUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
folosirea prezentului, a prezent-perfectului și a viitorului. În categoria universului comentat opusă categoriei UNIVERS NARAT DESTINATORUL și DESTINATARUL sînt legați direct de ceea ce se descrie și, firește, sînt implicați în aceasta. Distincția operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se înrudește cu distincția făcută de Hamburger între POVESTIRE FACTUALĂ și POVESTIRE FICȚIONALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se înrudește cu distincția făcută de Hamburger între POVESTIRE FACTUALĂ și POVESTIRE FICȚIONALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și se leagă de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP GRAMATICAL. univers narativ [narrative world]. Setul sau colecția
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ceea ce se întîmplă în realitate și la ceea ce o tradiție generică anumită îi conferă statutul de adecvat sau previzibil. ¶Culler 1975; Genette 1968 [1978]; Todorov 1981. Vezi și MOTIVAȚIE, NATURALIZARE, COD REFERENȚIAL. verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și ANIZOCRONIA, DURATA, RITMUL. viziune [vision]. Punctul sau PUNCTELE DE VEDERE în funcție de care sînt prezentate situațiile și evenimentele narate. Pouillon a conceput o categorizare tripartită: (1) viziune "dindărăt" (vision par derrière, analoagă FOCALIZĂRII ZERO sau PUNCTULUI DE VEDERE OMNISCIENT; naratorul spune mai mult decît știe fiecare personaj în parte: Tess D' Urberville); (2) viziune "împreună cu" (vision avec, analoagă FOCALIZĂRII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și ASPECT. viziune dublă [double vision]. Vezi FOCALIZARE DUBLĂ. ¶Rogers 1965. voce [voice]. Setul de semne care îl caracterizează pe NARATOR și, mai general, INSTANȚA POVESTITOARE și care guvernează relațiile dintre NARARE și textul narativ, ca și între narare și NARAT. Vocea are o mai mare extensiune decît PERSOANA și, cu toate că este adesea confundată sau amestecată cu PUNCTUL DE VEDERE, ar trebui diferențiată de acesta: cel de-al doilea oferă informații despre cine "vede", cine "percepe", al cui punct de vedere
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
larg. În multe povestiri cu animale, acestea au puteri ieșite din comun. În legende și cântece epice, spațiul și timpul sunt prezentate ca esențial diferite de cele ale lumii contingente. În ultimă instanță, seriile de opoziții construite pe baza conținuturilor narate sunt validate doar pentru termenii de la capetele unui continuum alcătuit din forme culturale diverse (legenda, epopeea, cântecul epic, povestirea cu animale): mitul, pe de o parte, și basmul, de cealaltă. Aceste „genuri” au conținuturi și moduri de prezentare aproape antitetice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
printr-o oprire mitică a timpului și prin enunțarea unei contopiri simbolice dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sălbatici reprezentând forța primordială, nealterată de deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996
CONSTANTINESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
adolescenți de a pătrunde misterele oamenilor maturi. Dacă Azorică este un simplu spectator al dramelor ascunse, mai mult bănuite ce au avut loc sub ochii lui, Nunu, din cel de-al doilea roman, participă efectiv, fiind deseori implicat în evenimentele narate. Cu toate acestea, și unuia, și celuilalt (dar, ceea ce e mai grav, și cititorului) le rămân neclare rosturile întâmplărilor petrecute. Drama mezalianței din Sfârșit de spectacol, consumată între Tăntica, artistă subtilă, apariție eterică, de o sensibilitate aproape maladivă, și frumosul
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
a atras atenția asupra faptului că punctul de vedere a fost folosit în mod inconsecvent de la Henry James și Percy Lubbock pînă astăzi, face distincția între "cel care rostește cuvintele narative", în terminologia mea personajul-narator, și "cel care cunoaște povestea narată", adică mediul actorial sau personajul-reflector21. Dificultatea concretă vine din faptul că cele două funcții ale punctului de vedere se pot suprapune. Asta se întîmplă deosebit de frecvent acolo unde elementele auctoriale și actoriale ale situației narative dintr-un roman apar în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Der Erwählte (Alesul), unde dă în mod intenționat un răspuns ambiguu la o întrebare pusă de el însuși în legătură cu identitatea celui care povestește în acel roman. Potrivit lui Mann, este vorba despre un spirit al narațiunii din care se naște povestea narată: El este eteric, imaterial, omniprezent, nesubordonat deosebirii dintre aici și acolo. Spiritul acesta este atît de spiritual și de abstract, încît despre el nu se poate vorbi corect gramatical decît la persoana a treia [...]. Și totuși, el se poate condensa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
definit naratorul personalizat sînt, în ansamblu, doar niște "pseudodescrieri metaforice uneori mai adecvate, alteori mai puțin adecvate"43. Hamburger îl înlocuiește pe naratorul personalizat prin conceptul de "funcție narativă": "Actul narației [...] este o funcție prin care persoanele, lucrurile, întîmplările etc. narate sînt create, funcția narativă [...]. Poetul narativ nu este un subiect enunțiativ, el nu narează despre persoane și lucruri, ci, mai degrabă, narează aceste persoane și lucruri [...]. Între cel care narează și materialul narat nu există o relație de tip subiect-obiect
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
funcție prin care persoanele, lucrurile, întîmplările etc. narate sînt create, funcția narativă [...]. Poetul narativ nu este un subiect enunțiativ, el nu narează despre persoane și lucruri, ci, mai degrabă, narează aceste persoane și lucruri [...]. Între cel care narează și materialul narat nu există o relație de tip subiect-obiect, adică o relație declarativă, ci, mai degrabă, o corespondență funcțională"44. Pentru Hamburger, spiritul narațiunii despre care vorbea Thomas Mann devine astfel un fel de alegorie a funcției narative, adică a actului producerii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
una generalizatoare și pare să fie asemănător celui folosit în afirmații precum "emoțiile sînt periculoase" sau "bărbații au obiceiul de a se îndrăgosti" etc."76. Ar trebui să adaug că astfel de afirmații cu valoare universală nu pot fi niciodată "narate", însă într-o narațiune ele pot deveni subiectul discursului direct al unui narator sau al unui personaj, probabil într-un comentariu generalizator sau gnomic. În vorbirea directă, acestea nu aparțin în sens strict materialului narat, ci părții mimetice a unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
universală nu pot fi niciodată "narate", însă într-o narațiune ele pot deveni subiectul discursului direct al unui narator sau al unui personaj, probabil într-un comentariu generalizator sau gnomic. În vorbirea directă, acestea nu aparțin în sens strict materialului narat, ci părții mimetice a unui text. Dacă sînt reproduse în vorbirea indirectă sau în stilul indirect liber, acestea își pierd imediat pretenția la valoare universală și devin nici mai mult, nici mai puțin decît opinia subiectivă a unui personaj ficțional
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
text. Dacă sînt reproduse în vorbirea indirectă sau în stilul indirect liber, acestea își pierd imediat pretenția la valoare universală și devin nici mai mult, nici mai puțin decît opinia subiectivă a unui personaj ficțional. O asemenea opinie poate fi "narată", ceea ce înseamnă că ea nu va mai fi exprimată la timpul prezent, ci la trecut: El știa că emoțiile sînt periculoase", " Ea a acceptat situația ca atare: bărbații au obiceiul de a se îndrăgosti". Acest lucru atrage atenția asupra unei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la trecut: El știa că emoțiile sînt periculoase", " Ea a acceptat situația ca atare: bărbații au obiceiul de a se îndrăgosti". Acest lucru atrage atenția asupra unei diferențe importante dintre o afirmație care este prezentată rezumativ și una care este narată, în sensul strict al acestui cuvînt. Deși abordează problema dintr-o altă direcție, Harald Weinrich surprinde această diferență atunci cînd pune în legătură prezentul rezumativ mai degrabă cu timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu cele din "lumea narată" (erzählte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]