12,372 matches
-
privind caracterul determinant al receptării (o imagine oferă doar indicii narative; lectura tabloului le poate utiliza sau nu) și cea a gradualității. Volumul oferă exemple convingătoare de narativitate maximă a unei imagini (Moartea lui Sardanapal, de Delacroix: prototip al tabloului narativ prin reprezentarea acțiunii, trimiterea la o poveste, marcarea procesuală a fizionomiilor, orientarea compoziției spațiale spre exprimarea mișcării), dar și de imagini cu un minimum narativ actualizabil (un element perturbator, în măsură să declanșeze în privitor o poveste). Capitolul despre ilustrație
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
convingătoare de narativitate maximă a unei imagini (Moartea lui Sardanapal, de Delacroix: prototip al tabloului narativ prin reprezentarea acțiunii, trimiterea la o poveste, marcarea procesuală a fizionomiilor, orientarea compoziției spațiale spre exprimarea mișcării), dar și de imagini cu un minimum narativ actualizabil (un element perturbator, în măsură să declanșeze în privitor o poveste). Capitolul despre ilustrație - al cărei rol poate fi ornamental, explicativ sau interpretativ - evocă unele cazuri din literatura română (colaborarea dintre Dimov și Pucă pentru volumul Eleusis, ilustrațiile infantile
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
rolului limbii în stabilirea gradului de narativitate a imaginii: tipologia titlurilor de picturi, în relație cu imaginea; încercările de a transpune în imagine nonsensul, jocul de cuvinte; implicarea în imagine a textului (dialog, onomatopee) în special banda desenată - considerată „artă narativă prin excelență”. Clar, elegant, articulat inteligent, discursul despre relația dintre imagine și literatură e și o mărturie indirectă a fascinației resimțite față de imagine de către cei care se ocupă de cuvinte.
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
căderii regimului comunist, în condițiile în care metaforismul modernist își trăise traiul, Mircea Cărtărescu vedea pentru poezia din anii următori două soluții, ambele mimetice. Scrie poetul, în anul 1990: Prima va merge pe un mimesis al prozei, va fi biografie narativă, ostentativ «sinceră», «nesofisticată», va alege amănuntul aleatoriu, va produce sens din lipsa aparentă de sens și lirism din cenzurarea oricărui lirism. Va fi hiperrealistă, antiintelectualistă, antiestetică. Dimpotrivă, un mimesis al poeziei ( s.a.) înseși și prin aceasta al culturii este a
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
devenit o problemă, altfel nu i-am acorda nici o atenție. Desigur, există imagini descriptive la scriitori de la începutul secolului al XIX-lea, la Goethe și la Kleist, dar acestea au tendința de a fi reduse și absorbite ușor de structură narativa. Să-l faci pe cititor să vadă poate fi un aspect relevant, poate chiar de dorit, dar nu aceasta este ținta prima. Lucrurile se schimbă o dată cu realismul. Un nou concept-cheie apare în vocabularul criticii: "reproducerea exactă a vieții, lipsită de
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
Mai am și acum idile de lectură când descopăr un autor nou ori mă vrăjește o carte, chiar una cunoscută deja (nu demult am petrecut o lună în Spania citind cele O sută de sonete ale lui Neruda și poemele narative mai lungi de Țvetaeva, ambele în ediții bilingve). Poeții pe care îi recitesc ades sunt Rilke și urmașul lui, Tranströmer; Milosz; Carver; Bonnefoy; Murray; și un întreg grup de poete nord-americane: Clampitt, Glück, Carson și Graham. Lista e mult mai
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
de el dorite, dinainte trasate, fără a se lăsa prins (cum singur afirmă) în mrejele psihologiei. Aluziile mitologice, observațiile asupra prezentului, reflecțiile pe marginea istoriei sunt numai cîteva din mijloacele de care uzează pentru a conferi savoare și vitalitate schemei narative, destul de artificioase, a romanului său. Cartea poate fi însă citită și ca un tratat al exilului. Și tocmai de aceea, această ultimă scriere a lui Milan Kundera nu-i poate lăsa indiferenți pe cei care au traversat experiența emigrației. Dincolo de
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Autorul nu crede că acesta e un simplu „joc", ci o nevoie adâncă, dureroasă de a descoperi o lume ideală, poate cea a raiului pierdut și niciodată regăsit aici, pe Pământ. În aproape 500 de pagini, Llosa construiește două planuri narative, ce dezvoltă în 22 de capitole alternative derularea a două vieți: cea a revoluționarei pacifiste Flora Tristán și cea a pictorului culorii Paul Gauguin, cel din urmă fiind chiar nepotul pe linie maternă al celei dintâi. Este o scriitură densă
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
Gauguin, cel din urmă fiind chiar nepotul pe linie maternă al celei dintâi. Este o scriitură densă, în care alternează persoana a doua (Azi începi să schimbi lumea, Florita) cu persoana a treia, a naratorului omniprezent, când relatarea devine flux narativ, curgere. Miza cărții o constituie această imperioasă nevoie de Paradis, și căutarea lui. Personajele ei îl caută în viața de zi cu zi, în societate, în sex, în creație, într-o luptă utopică, în spații primitive, în prietenie, în Biserică
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
9). Prozele din actualul volum fac parte din cea de-a doua categorie. Granița este însă una destul de laxă. Și aceste povestiri preponderent erotice amintesc pe alocuri de scrisul lui Borges, prin atenția cu totul specială acordată de autor modalităților narative în detrimentul conținutului propriu-zis. La fel ca în scrisul lui Borges, la Liviu Antonesei semnificantul ia adesea fața semnificatului. Povestirile erotice sînt un soi de memorii fictive. O combinație de întîmplări trăite sau doar imaginate, un joc la vedere al ambiguităților
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
ia toate măsurile de preacauție. În Prefață el face cîteva considerații de teoria romanului care, fără a fi din cale afară de originale, sînt, în contextul actual, mai mult decît necesare. Pornind de la premisa de bun simț că dincolo de toate trucurile narative experiența de viață a autorului se află în interiorul oricărui text, Liviu Antonesei concede că "nu există decît literatură «realistă», de fapt numai «autobiografică»" ( p. 11). Dar, ține să precizeze autorul, "cu minima condiție de a înțelege că tu, autorul, ești
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
petrecut dar într-un univers paralel cu cel al întîmplării, în sfîrșit, cît de mult, Doamne mi-ar fi plăcut să se petreacă unele dintre cele petrecute pur și simplu doar în fantasmele mele" (p. 11). O dată stabilită această convenție narativă scriitorul face o pledoarie pentru literatura erotică ( "Alt argument decît acela că erosul face parte din viață, mai mult, că este însuși izvorul vieții, nu am găsit" p.11) și pentru utilizarea francă a unor cuvinte și expresii repudiate de
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
și faimosul cerc literar de la Cafeneaua Pombo. Adept al "artei pentru artă", Ramón, cum îl numesc pînă și cele mai sobre dicționare literare spaniole, este adeptul unei formule extrem de personale, amestec de autobiografic, chiar egotism și viziune nihilistă, de extravaganțe narative, fragmentarism și viziune absurd-haotică asupra lumii. Este inițiatorul unei specii literare numite "greguería", definite ca "metaforă plus umor" și ca "esența a tot ce rămîne, tot ce trăiește, tot ce rezistă între decădere, aciditate și coroziune", un paradox care arată
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
mereu, obsesiv adusă în discuție în roman, atât de personaje, în lungile lor deliberări, cât și de autor, ca instanță primă și ultimă a confruntărilor de idei din carte. Este în spiritul prozei lui Breban ca autorul, nepăsător față de regulile narative clasice, să se "amestece" în disputele dintre personaje, să le ia acestora vorba din gură și să le ducă el ideile mai departe, să le impună autoritar perspectiva sa, argumentația sa, pachetul său de referințe culturale. Uneori le impune și
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
mai reacționează la nici un imbold. Noua ruptură de personalitate, noua falie psihică pare să înghită tot ce construise Mârzea cu atâta devoțiune și abilitate. Ce se va întâmpla mai departe vom vedea în volumul următor, al treilea, al impunătorului ciclu narativ, brebanian, aflat în elaborare.
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
proze scurte ascunse în spatele titlului și al unei coperte trăznite merită riscul. Povestirile din Dragostea e un trabant nu vă vor dezamăgi, negînd așteptarea provocată de titlu. Sînt scrise cu personalitate și cu mult umor. În comun au o schemă narativă ce pune alături secvențe din viața unor emigranți australieni de origine română cu secvențe anterioare ale vieții lor, din România comunistă sau imediat postcomunistă, prezentată în trăsături îngroșat-esențializate. Un postcolonialism cu două fețe, aș fi îndrăznit să zic - pentru că România
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
nu cu destinație lingvistică, unele texte-document, oricum modificate și simplificate prin eliminarea unor ezitări sau repetiții ( stenograme, înregistrări telefonice din arhivele Securității etc.), și mai ales corpusurile de memorie orală coordonate de Smaranda Vultur: și acestea, însă, predominant monologice și narative. S-a recurs adesea la analiza pragmatică a dialogurilor din textele literare: procedeul e justificat doar în măsura în care presupune o bază de comparare cu dialogul real. În fine, cine voia să studieze dialoguri reale era obligat să le înregistreze și să
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
neglijată varietate a limbii, tocmai pentru că este nemarcată. Dincolo de unele diferențe în modul de organizare ( tipologia conversațiilor), în sistemul de transcriere și în tipul de texte dominant ( CORV cuprinde mai multe conversații în familie, cu grad mai mare de coerență narativă sau argumentativă, iar Interacțiunea verbală acoperă o mai mare diversitate de situații de comunicare), importante sînt asemănările, explicabile prin formația și mai ales prin interesele convergente ale autoarelor. De altfel, ambele proiecte din care este publicată acum doar o mică
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
cu prezentarea succintă a cărților autoarei și cu o contextualizare a ei în rândul prozei actuale. Gândul următor a fost însă să transgresez, de data aceasta, granițele de acest fel și să încep de la povestea din finalul cărții, un truc narativ foarte bine găsit de autoare, o poveste duioasă care leagă ultratehnologizata Japonie de comodificata Americă și de culturalizata Europă. Citind cartea, mi-aș fi dorit să cunosc mai multe despre Japonia, să pot face o interpretare a romanului în această
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
japoneză, nu aș vrea să mă hazardez pe drumurile străinătății, convinsă fiind că altcineva ar face treaba asta mult mai bine decât mine. Iată încă un motiv în plus care m-a determinat să interpretez romanul plecând de la ultima voce narativă a cărții, "drăgălașul" robot Qrin, antropomorfizatul prin "ochii" căruia (prin componenta de înregistrare video) lumea începe să se vadă cu inocența unui copil care învață din mers să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
subiectivitate (specifică în cazul unei judecăți de gust). Obiectiv vorbind, cartea e bine scrisă, cu ritmuri complementare, cu osaturi simbolice imposibil de a fi epuizate în actul lectural, cu paliere multiple de accesibilitate, cu o curgere plăcută, senzorială, a firelor narative și, implicit, a lecturii înseși. Subiectiv vorbind, romanul a atins în mine niște corzi sensibile, legate de interesul pentru lumea virtualității. Nu întâmplător, amintesc aici că Florina Ilis și-a scris teza de doctorat pe subiectul literaturii virtuale și cyberpunk
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
autoarei (tot unul despre iubire, moarte, informatică, deși și despre religie) și astfel impresia este de deja-văzut. Parcurgând însă restul paginilor și remarcând întrepătrunderea de planuri, originalitatea Florinei Ilis iese încă o dată la iveală. Cum începe însă al cincilea discurs narativ al romanului (nu întâmplător al cincilea, denumit "Ultimul")? Nu altfel decât cu cuvintele lui Qrin însuși, vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane de data aceasta, și capabile să-și asume vulnerabilitățile povestirii la
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Ilis iese încă o dată la iveală. Cum începe însă al cincilea discurs narativ al romanului (nu întâmplător al cincilea, denumit "Ultimul")? Nu altfel decât cu cuvintele lui Qrin însuși, vorbind despre sine la persoana a treia, spre deosebire de celelalte patru instanțe narative, umane de data aceasta, și capabile să-și asume vulnerabilitățile povestirii la persoana întâi. Nu ne dăm însă seama de la început că robotul este cel care filtrează prin "conștiința" sa evenimentele, dimpotrivă, primele rânduri ne lasă să înțelegem că e
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
Pentru o mai bună înțelegere a naturii și a scopului cărții Despre ucenicie, unică pînă acum în literatura noastră de specialitate, unică atît prin intenția de a smulge mărturisiri directe unor personalități pentru care, cu vreo cîteva excepții, nu exprimarea narativă constituie partea lor tare, cît și prin consecința acestei provocări, adică prin profunzimea și acuratețea evocărilor, concepțiilor artistice și judecăților proprii, trebuie amintit faptul că Mihai Sârbulescu, pe lîngă faptul că s-a impus ca unul dintre cei mai consistenți
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
în totalitate corecte. "Consumismul" de produse mass-media (diversitatea de publicații, televiziunea prin cablu, Internetul) a modificat relația cititorului cu cartea. Drumul spre inima mesajului s-a scurtat, lumea e tot mai tentată să meargă direct la conținut fără obligatoriile ocoluri narative și stilistice specifice, specifice viziunii tradiționale despre literatură, în general și despre roman, în special. Lumea este grăbită, nu mai are timp de mofturi estetice, vrea fapte, întâmplări, idei (asta mai rar) clare, spuse limpede, pe înțelesul tuturor. Pentru tot
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]