805 matches
-
caracterizate în acest mod". Jauss afirmă că procedeul artistic folosit de Flaubert în acest scop "cu virtuozitate și cu o perspectivă consecventă" este stilul indirect liber 312. Acest lucru este corect ca rezumat al raționamentului apărării, însă imprecis după criteriile naratologiei. Atunci cînd o formă de stil indirect liber este încastrată în stilul narativ auctorial, de regulă aceasta îmbină perspectiva internă cu aceea externă. Roy Pascal a definit de asemenea fenomenul respectiv în acest fel în cartea sa The Dual Voice
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
între narațiunile "propriu-zise" (eigentliche) și "scenice" (szenische)335 formează baza pentru termenii sugerați în Situațiile narative, și anume "relatare" (berichtende Erzählung) și "prezentare scenică" (szenische Darstellung), care par a fi general acceptați de teoria narațiunii conturate în Germania 336. În naratologia engleză și americană sînt folosiți de asemenea termenii de "narațiune simplă" și "prezentare scenică" sau "scenă" (Lubbock), sau "telling" și "showing" (Friedman)337. Distincția lui Anderegg între un "model de relatare" și un "model narativ" a oferit de curînd acestei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
criteriile credibilității atît personajelor-narator, cît și personajelor-reflector. Acest amestec rezultă din faptul că el nu distinge, de regulă, între narator și reflector, ci mai degrabă include ambii agenți în sensul în care folosește el termenul "narator"353. Cîțiva teoreticieni și naratologi englezi și americani folosesc, de asemenea, termenul "narator" în acest sens larg, așa cum a făcut Henry James în Prefețele sale. Booth de asemenea urmează exemplul lui James cînd distinge ocazional între "naratori", "reflectori" sau "reflectori la persoana a treia" și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
familia Bundren din Pe patul de moarte al lui Faulkner, și într-un caz extrem, debilul mintal Benjy din romanul Zgomotul și furia. 6.2. Opoziția "mod" și "zonele de indeterminare" (R. Ingarden) Lucrările lui Roman Ingarden au stimulat puternic naratologia și i-au oferit acesteia cîteva concepte importante. Dintre acestea, conceptul de "zone de indeterminare"356, care a fost preluat de estetica receptării 357, este deosebit de relevant în contextul nostru, deoarece personajele-narator generează zone de indeterminare de diferite tipuri și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
uimitor că o introducere ca aceasta, care îi cere cititorului să se situeze în poziția personajului despre care nu știe nimic altceva decît de ce sex este, nu-i cauzează nici o dificultate cititorului modern. Este de asemenea surprinzător că pînă acum naratologia abia dacă a sesizat acest fenomen; la urma urmei, acest obicei este o trăsătură a narațiunii ficționale, de neconceput într-un text non-ficțional (sau cel puțin de neconceput fără ajutorul unui tip de indiciu extralingvistic care ar furniza pronumelor antecedentul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dacă a sesizat acest fenomen; la urma urmei, acest obicei este o trăsătură a narațiunii ficționale, de neconceput într-un text non-ficțional (sau cel puțin de neconceput fără ajutorul unui tip de indiciu extralingvistic care ar furniza pronumelor antecedentul necesar). Naratologia poate aborda acest fenomen prin intermediul unei distincții între un personaj-narator și un personaj-reflector și prin diferența între modul de transmitere pe care această opoziție îl reprezintă. În cazul unei narațiuni care începe cu un personaj-narator, povestirea este prezentată cititorului prin
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Harweg, "nedeterminarea referențială" a unui început cum este acesta îi produce cititorului un anume "disconfort", care ar putea fi contracarat dacă ar fi precedat de o explicație precum "A fost odată ca niciodată un om...". Din punctul de vedere al naratologiei, nu se poate admite opinia lui Harweg conform căreia un astfel de început narativ îi produce un disconfort cititorului, nici nu se poate vorbi despre "ofensa" gramaticală a unui astfel de început 390. Se poate vorbi probabil despre disconfort în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
recompensator să examinăm această conjunctură pe baza unui material textual mai extins, în special cu ajutorul primelor schițe din caiet și al revizuirilor textelor narative. 6.4.4. Situația narativă din Tristan de Thomas Mann din perspectiva lingvisticii textuale și a naratologiei Descrierea de către Harweg a situației narative din povestirea Tristan a lui Thomas Mann potrivit lingvisticii textuale pornește de la următoarea observație: Situația comunicativă în care este inclus un text ficțional e mai complicată decît cea în care este inclus un text
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
-ul auctorial-personal și reflectorizarea personajului-narator Tranziția de la situația narativă auctorială la cea personală poate fi, de asemenea, luată în considerare sub aspectul transformării graduale a unui narator auctorial într-un mediu personal anonim. Acest proces, pe care cercetarea din sfera naratologiei l-a ignorat pînă acum, a fost descris mai sus drept unul de reflectorizare a personajului-narator460. Trebuie să definim acum acest proces în funcție de poziția lui în continuum-ul formal al cercului tipologic. Tendința de a înlocui naratorul auctorial din narațiune
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
monolog interior, 21, 119, 169, 201, 225, 299, 242, 255, 258, 269, 310, 329, 330, 337 și camera eye, 339 monolog interior direct/indirect, 329; v. și monolog interior montaj, 184, 261, 264 motivarea narațiunii, 231, 239, 289-290 multiperspectivism, 184 naratologie, 17, 22-24, 27, 32-33, 38-40, 45-46, 52, 72, 86, 90-91, 97, 109, 134, 137, 157, 174, 186, 197, 202, 207, 220, 233, 243, 249, 256, 268, 278, 292, 340-341; v. și structuralism narator auctorial, 33, 39, 89, 119, 147, 152
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
273, 292, 294-295 orizont perceptiv, limitare, 122, 145 panta auctorial-personal, 127 parteneriat neprevăzut, 306-307 percepție, auctorială, 209 personală, 76, 209, 225 reducere a percepției realității, 187 trăită, 34, 192 persoană (opoziție), 131-175 și perspectivă, 177-183 perspectiva lingvisticii textuale și perspectiva naratologiei, 22, 131, 250, 268-274; v. și mod perspectivă (opoziție), 19, 26, 89-94, 177-218, 290 fixare, 188, 236 și mod, 112 și persoană, 112, 177-183 și prezentare a spațiului, 183-193 perspectivă dublă, 33, 283, 323, 327-328 v. și Dual Voice perspectivă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prelude (Preludiu), 307 Worringer, Wilhelm, 221 Würzbach, Natascha, 310 Yates, F.A., 316 Yeats, William Butler, Leda ans the Swan (Leda și lebăda), 83 Young, E., și S. Richardson, 328 Zach, Wolfgang, 77 Zeltner-Neukomm, Gerda, 341 Au mai apărut: • Dicționar de naratologie, Gerald A. Prince • Discursul literar, Dominique Maingueneau • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Pragmatica discursului, Jacques Moeschler LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str.
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
310 Yates, F.A., 316 Yeats, William Butler, Leda ans the Swan (Leda și lebăda), 83 Young, E., și S. Richardson, 328 Zach, Wolfgang, 77 Zeltner-Neukomm, Gerda, 341 Au mai apărut: • Dicționar de naratologie, Gerald A. Prince • Discursul literar, Dominique Maingueneau • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Pragmatica discursului, Jacques Moeschler LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al intrigii, al cadrului și al personajelor. Vezi Pfister, Das Drama. Theorie und Analyse, München, 1977, mai ales pp. 221 ș.u. 6 Käte Friedemann, Die Rolle des Erzählers in der Epik (1910), Darmstadt, 1965, 26. 7 O excepție este naratologia, abordare care a derivat din opera lui Vladimir Propp, Morfologia basmului (Austin, 1968) și din cea a lui Claude Lévi-Strauss, Gîndirea sălbatică (Chicago, 1966). Această abordare tratează în primul rînd structura de profunzime a narațiunii. Faptul că, de pildă, în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
că, de pildă, în analiza naratologică pe care William O. Hendrick o face povestirii lui A. Bierce "Untură de cîine" singura referire la situația narativă a acestei povești e transferată într-o notă de subsol este caracteristic pentru "neglijarea [de către naratologie] a structurii de suprafață a textului" (Elisabeth Gülich). Vezi Wiliam O. Hendricks, "Studiul structural al narațiunii: model de analiză" ("The Structural Study of Narration: Sample Analysis"), în Poetics 3 (1972), 112 și Elisabeth Gülich, "Erzähltextanalyse (Narrativik)", Linguistik und Didaktik 15
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
publicate abia recent, în articolul "Zur Konstituierung der typischen Erzählsituationen", în: Zur Struktur des Romans, Darmstadt, 1978, 558-576. 124 Dinamizarea situațiilor narative, adică adaptarea conceptelor teoretice la caracterul procesual al textului narativ, este într-un fel diametral opusă procedeului din naratologia lingvistică și structuralistă, care, prin "rescriere" (J. Ihwe) sau "normalizare" (W.O. Hendriks), se străduiește să formalizeze textul narativ, adică să-l adapteze la modelul conceptual de analiză. Vezi Jens Ihwe, "On the Foundations of a General Theory of Narrative
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
The Christmas Books, vol. 1, Harmondsworth 1975, 81-82. 329 Ibid., 131. 330 Ibid., 129. 331 Ibid., 131-132. 332 O versiune comprimată a acestui capitol a fost publicată sub forma următoare: "Teller-Characters and Reflector-Characters in Narrative Theory" ("Personaje-narator și personaje-reflector în naratologie"), Poetics Today 2 (1981), 5-15. 333 Vezi Platon, Republica. 334 Vezi N. Friedman, "Point of View in Fiction", 1162-1163, nota 3. 335 Vezi Otto Ludvig, "Formen der Erzählung", 202 ș.u. Este semnificativ faptul că acesta recunoaște și o formă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Stanzel, "Die Personalisierung des Erzählaktes im Ulysses", 284-308. 396 R. Harweg, "Präsuppositionen und Rekonstruktion. Zur Erzählsituation in Thomas Manns Tristan aus textlinguistischer Sicht", în: Textgrammatik, Tübingen, 1975, 166-185. 397 Negarea verbului "a ști" (wissen) este un criteriu distinctiv important în naratologie, în general. Propoziția "El nu știe că..." poate fi spusă doar de un personaj-narator (auctorial) despre un personaj din narațiune; pe de altă parte, un enunț precum "El nu știe dacă/cum..." poate aparține și unui personaj-reflector. Vezi și Karlheinz
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
428 Harweg, "Präsuppositionen", 182-183. 429 Ibid., 184-185. 430 Ibid., 185. 431 Vezi Secțiunea 1.2. 432 Vezi îndeosebi capitolele II și V, pp. 23-144, în care Booth discută nevoia de realism, de obiectivitate, de "Artă pură" și "Rolul încrederii" în naratologie. 433 Pentru o discuție despre expresia "relatare a gîndurilor", vezi Stanzel, Die typischen Erzählsituationen, 146-147. W. Günther numește vorbirea indirectă "vorbire narată". Vezi Günther, Probleme der Rededarstellung, Marburg, 1928, 3, 55 și 81. 434 Vezi John A. Lester, Jr., "Thackeray
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
530 Ibid., 53. 531 În ultima vreme autorii au utilizat și forma scenariului, inclusiv indicațiile pentru cameră etc., drept formă de narațiune literară. Este meritul lui Viswanathan faptul că această încercare interesantă a fost adusă în atenția cercetării din domeniul naratologiei în articolul său intitulat " Le roman-scénario: étude d'une forme romanesque", Journal Canadien de Recherche Sémiotique, 1980, 125-149. Cu ajutoul analizei celor trei exemple ale romanului-scenariu H. Aquin, Neige noire, K. Gangemi, Pilote de Chasse, și William Burroughs, The Last
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exemple ale romanului-scenariu H. Aquin, Neige noire, K. Gangemi, Pilote de Chasse, și William Burroughs, The Last Words of Dutch Scultz (toate publicate în 1975) autoarea ajunge la concluzii care sînt foarte semnificative în implicațiile pe care le au în naratologie, de pildă: "Potrivit clasificării lui Benveniste, care face distincția între histoire și discours în ceea ce privește folosirea timpului și a pronumelor, se poate spune că scenariul respectă sistemul temporal de discours, dar îl adaptează pe cel pronominal de histoire. Putem găsi aceeași
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Al. Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării, istoria mentalităților, stilistică. El nu se oprește asupra unei metodologii anume, fiind de părere că nici una nu poate descifra, singură, sensurile multiple ale textului. Principiul va fi aplicat și în Analogii. Constante ale istoriei literare românești
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
și problematica abordată în această serie anunță tehnici de identificare genologică și de interpretare ce se vor dezvolta ulterior și în spațiul criticii românești. Rămase în bună parte actuale, cărțile se numără printre sursele bibliografice utile pentru incursiunile în domeniul naratologiei, în analiza interferențelor literaturii cu muzica și arta cinematografică sau în studiul legăturilor posibile dintre artă și non-artă. Identificând categorii de scrieri situate la „frontiera literarului cu extraliterarul” („fantasticul științific”, romanul istoric, jurnalul personal), asupra cărora operează criterii ce decurg
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
prozei), seriozitatea și [...] o putere de muncă nu tocmai comună în tânăra generație [...] sunt atuurile sale esențiale”. Spiritul analitic și aplicația la text sunt dublate de un apetit teoretic evidențiat de instrumentarul folosit (din câmpul structuralismului, psihanalizei, tematismului, semioticii și naratologiei) și de efortul personal de conceptualizare sau de nuanțare a conceptelor consacrate. Asemenea calități sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
Salonul refuzaților, Iași, 1993; Poarta lumii. Jurnal în China, Iași, 1999; Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003. Repere bibliografice: Al. Călinescu, Istorie literară, CL, 1983, 8; Paul Georgescu, Rațiune și analiză, RL, 1983, 38; Al. Călinescu, Încercări în naratologie, CL, 1984, 4; Mircea Mihăieș, Critica postuniversitară, O, 1985, 5; Nicolae Manolescu, Marea europeană în monografie, RL, 1985, 36; Marian Papahagi, Implacabila analiză, TR, 1985, 37; Radu G. Țeposu, Criticul I. Holban, TBR, 1987, 343; Mircea Iorgulescu, Analiza și sinteza
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]