619 matches
-
copil. Mai rămâne atunci a treia sursă: idealizarea sinelui prin sine însuși. În adolescență se observă în mod efectiv aceste tipuri de oscilații în idealizarea sinelui: adolescentul trece uneori prea repede prin perioade de mulțumire de sine, un fel de narcisism exacerbat, apoi prin faze de profundă repliere, de subestimare, de neliniște amplificate adesea. Linia de demarcație dintre devalorizarea celuilalt, mai ales a părinților și devalorizarea propriei persoane este întotdeauna clară. Această pierdere a stimei de sine este însoțită, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihopatologia oricărei depresii se regăsesc în perioada acestui travaliu psihic caracteristic adolescenței. Întâlnim atunci într-adevăr: - axa pierderilor, fie ele reale sau imaginare, fie că acestea implică obiectul sau relația cu obiectul; - axa agresivității și culpabilității generată de aceasta; - axa narcisismului și a revenirii asupra sistemului ideal de valori. Aceste tensiuni psihologice comune travaliului psihic al adolescenței și psihopatologiei depresiei explică, după părerea noastră, frecventa colorare timică a manifestărilor suferințelor psihice la această vârstă. Într-adevăr, în mod obișnuit, acest travaliu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
face simțită. Imaturitatea sexuală protejează copilul și face inofensivă posibila investire oedipiană a părinților săi: acesta recuperează investițiile narcisiace care se sprijină pe investițiile în obiectele primare. Atunci când primele relații cu obiectele primare au fost defectuoase, provocând sincope în continuitatea narcisismului, investiția oedipiană în aceleași obiecte este capabilă să mascheze și să compenseze aceste defecte primare: acesta este motivul pentru care la copil, după faza oedipiană, patologiile precoce legate de deficiențele interacțiunilor precoce au tendința de a se ameliora, chiar de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
reprezintă caricaturi ale acestor tendințe. Blos vorbea despre „foamea de obiecte” din perioada adolescenței: adolescentul are într-adevăr nevoie să absoarbă obiecte, adică să găsească identificări, să stabilească relații de dorință, să interiorizeze investiții multiple. Atunci când identificările primare au oferit narcisismului un fundament suficient de puternic, această securitate primară obținută astfel permite adolescentului să se depărteze de obiectele oedipiene fără să se simtă amenințat sau sărăcit. El poate, de asemenea, să se apropie de alte obiecte, să aștepte plăcere și emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pornirea pe această cale a cuceririi nu trebuie să fie presărată cu prea multe obstacole și nici să reprezinte o amenințare de pierdere imediată. Astfel, în ceea ce privește reprezentările de sine și ale obiectului, adolescentul trebuie să suporte distanțarea dintre planul păstrării narcisismului, care se sprijină pe obiectul primar încorporat, și planul dorinței obiectuale care vizează obiectul oedipian de identificare, alt mijloc de formulare a mizelor conflictului narcisiaco-obiectual. Acest lucru nu este posibil decât printr-un travaliu psihic de diferențiere între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe obiectul primar și, mai mult, dacă nu există confuzie între cele două obiecte. În schimb, atunci când fundamentul narcisiac a fost fragilizat, sau invers, atunci când obiectul oedipian a fost prea satisfăcător, adolescentul poate refuza acest travaliu de diferențiere între planul narcisismului garant al satisfacerii trebuințelor și planul investiției obiectuale care promite satisfacerea dorinței. Adolescentul amenință atunci să se fixeze la unul dintre acești poli, fixare pe obiectul iubirii infantile, repliere violentă spre păstrarea integrității narcisiace; această fixare conține germenii evoluției depresive
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
împlini (deoarece totul alunecă sau dispare pe măsură ce apare: sunt incapabil să stăpânesc sau să rețin ceva...)”. În plan semiologic, forma tipică de manifestare a acestei trăiri este depresia de abandon (vezi capitolul 1) și în plan psihodinamic patologiile carenței și narcisismului sunt la originea acesteia. În afara defectelor de gândire care se întâlnesc în aceste depresii, ele se mai caracterizează prin intoleranță la frustrații, impulsivitate și tendință de a acționa pentru a lupta împotriva sentimentului amenințător de vid și abandon. În termenii
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
unei amenințări cu separarea. Este evident că, subiacent acestei direcții conflictuale situată în zona relației obiectuale, acesta se găsește imediat confruntat cu multiplele diminuări ale imaginii de sine și ale investiției sale sau, altfel spus, cu multiplele diminuări ale elaborării narcisismului. Nici un afect depresiv nu este tolerat, nici o separare nu este luată în considerare deoarece fragilitatea narcisiacă face ca adolescentul să se teamă de o prăbușire, de o dispariție. Așa cum formulează Ladame (1981), obiectivul este „păstrarea controlului situației și păstrarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de un exces de legături care se organizează adesea în jurul unui Ideal al Eului cu aspect grandios și inaccesibil. Celelalte exprimă deteriorările funcționării psihice, incapabile de a controla excitația puberă nouă și redirecționează adolescentul spre deficiențele limitelor sinelui și ale narcisismului precoce. Orice ar fi, atunci când un adolescent comite o tentativă de suicid, aceasta se întâmplă aproape întotdeauna deoarece acesta vrea să trăiască... dar altfel, încercând să se separe de o copilărie sau să anuleze o excitație, ambele invadatoare. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o asemenea pretenție naște tentația verificărilor: dacă faceți pe deștepții, ia să vedem cât anume puteți descurca ițele înainte de-a exaspera! Cât vă puteți îndoi de voi înșivă până vă rupeți? Aș zice că se folosesc foarte abil de narcisismul nostru intelectual provocator, căruia îi testează sistematic limitele. Ian rupse o bucată mică de pâine dintr-o felie și, înainte de a-i face loc între dinți, o ușură mai întâi de înțeles în aerul din ce în ce mai serios al conversației: − Omul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imperativul vocii interioare, divizată în simplu demonism și în activitate înfăptuitoare superior daimonică. Acestea sunt și principalele direcții în care s-a orientat și foarte bogata eseistică a lui D.: raportul creatorului cu limbajul și cu poemul, autocontemplarea în poem, narcisismul theist / demonic al creatorului. Între o afirmație de început, dar emblematică: „Aceasta e aventura poeziei: o aventură a spiritului care luptă cu sine însuși, după cum spune Croce. O aventură a cărei șansă se consumă pe măsură ce se consumă aventura limbajului”, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
fi, au o mare importanță teoretică și practică. Răspunzănd exigențelor de raționalitate clasificatoare, ele permit, identificarea, denumirea, și localizarea fluxului indefinit de acte comportamentale, dănd în felul acesta, sentimentul Ăiluzoriu sau nu) înțelegerii multiplicității și varietății individuale. Totodată, tipologiile satisfac narcisismul celui care are acces la ele, deoarece îi permit să se cunoască și să se localizeze printre cei din jurul său. În fine, ele pot fi luate ca punct de reper și introduse în programele de formare sau ameliorare a diferitelor
Leadershipul în unitățile de învățământ preuniversitar by Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1615_a_3090]
-
de anxietate și teamă. Boala este resimțită de către omul bolnav ca o limitare a libertății sale actuale, prevestire a morții, rupturi afective cu mediul, separarea, îndepărtarea de o ambianță dragă, frustrări privind plăcerile sau datoriile vieții, este o atingerea a narcisismului (ceea ce explică reîntărirea acestuia, manifestată prin egocentrism) I (P. B. Schneider, 1963). La toate acestea se mai adaugă: teama de medic (caracteristic copilului mic); teama de manevrele exploratorii sau terapeutice (sondaje, injecții); teama de rezultatul analizelor de laborator; teama de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
avânt al secularizării, are tendința de a demola și a reclădi opțiuni și atitudini fondate pe principii noi, bazate În mod deosebit, dacă nu exclusiv, pe individuație și autonomie. Aceste noi principii conduc pe nesimțite la Înstituirea acelui egoism și narcisism care ajunge să se manifeste ostentativ la nivel individual, devine contestatar și refractar la tot ceea ce poate să Însemne; cutumă socială, principiu moral, interes obștesc, obiectiv comunitar, bine comun etc., poate și ca un reflex al totalitarismelor pe care istoria
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Colegiul Internațional de Filosofie 5. Acest autor propune, completînd cărțile lui Bernard Stiegler 6, o viziune critică a producției culturale și a dereglării morale și reprezentaționale a societăților liberale. Liberalismul ar favoriza o "anomie distructivă", prin emergența unei forme de narcisism fetișizant, determinînd satisfacția pulsională prin scînteierea obiectelor de consum și a imaginilor publicitare sofisticate și primare care îl lasă pe cetățean deposedat de el însuși și golit de capacitatea sa cognitivă de a face proiecte consistente și, prin urmare (menționez
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
transferul psihanalitic dinspre actori spre spectatorii (psiho)dramei, fapt ce facilitează terapia cathartică a întregului grup. Așadar, prin conexiunile subterane cu inconștientul colectiv, structura afectivă a melodramei s-ar apropia și de experiența onirică (mai exact, de formele elementare ale narcisismului infantil)59, ceea ce impune ca tocmai dimensiunea psihologică (și, implicit, impuritatea estetică) să asigure trăinicia genului, transformându-l într-un fenomen socio-cultural complex, cu rezonanțe adânci în mentalul colectiv, și, la nivel social, în practica vieții curente. Produs prin excelență
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
apud Guy Rachet, Tragedia greacă, traducere de Cristian Unteanu, Editura Univers, București, 1980, p. 253. 59 Vezi Peter Brooks, The Melodramatic imagination: Balzac, Henry James, Melodrama & the Mode of Excess, Yale University Press, New Haven & Londra, 1976. În opinia autorului, narcisismul infantil e relevat prin autocompătimirea copilărească și exploatarea unui stadiu de dezvoltare mentală în care distincția dintre "vreau" și "pot" nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înainte de criza finală într-un fragment din 1888, emană o strălucire singulară: o lumină care atrage, dar care nu strălucește îndeajuns. Dimpotrivă, sunt cuvinte care, transformate aproape într-o pecete a operei sale, o întunecă prin ecranul nebuniei și al narcisismului. Cine dorește să le pătrundă sensul nu se poate sustrage unui dificil efort de interpretare și de confruntare, altminteri nu ne-ar mai rămâne decât să le suprimăm, punându-le pe seama caracterului insondabil al rătăcirii mintale. Fragmentul următor conform ordinii
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în sistemul penitenciar. Majoritatea sînt recrutate în funcție de dorința și rîvna de a face carieră. Ceea ce contează însă este obediența față de ordinele superiorilor. Privite din afară din această perspectivă, ele par niște aparate perfect ascultătoare și funcționînd mecanic. Există chiar un narcisism în această obediență oarbă, întrucît, reflectîndu-se în puterea care-i dă ordin, el își exaltă propria impunitate."92 Cei care îi recrutează mizează pe lipsa de cultură și de instrucție și pe nivelul social inferior din care provin. Cadrele rasate
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
avînd acea "matrice a desocializării" bine structurată și caracterizată tot după Mucchielli prin: 1. refuzul participării la viața socială normală; 2. refuzul societății și al valorilor sale; 3. marea capacitate de adaptare la realitate și încrederea în sine; 4. un narcisism morbid înțelegînd prin asta o centralizare asupra sinelui, cu satisfacții permanente de sine, admirarea de sine, supraestimarea; 5. intoleranța la frustrare, asociată cu nevoia de putere, de forță; 6. agresivitatea, afirmarea de sine și hipogenialitatea; 7. egocentrismul etic ca sistem
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Capitolul 1 ÎNTREB! Care ți-e rostul, profesore? Pedagogii fac din comportamentul profesional al profesorului o temă favorită a cărților lor și asta nu din narcisism, ci din trebuința de a construi reflexiv un pattern funcționabil. Cum societatea se schimbă amețitor, ei constată că ceea ce era clasic, nu mai e atât de eficient. Sunt necesare inovații. Mijloacele media mai ales au cucerit tânăra generație. Mulți din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
apoi, la vremea tinereții în brațele primului venit pe care-l părăsește așa cum l-a achiziționat, surprinzător, neașteptat, amețitor. Cum să uiți o femeie este calea de la iubire la libertate. O astfel de iubire e incertă, macerată în apele unui narcisism fermecător. Marga e în stare săși îmbălsămeze trupul în unsorile înmiresmate ale cremelor ore întregi, Marga uită de celălalt într-o complicitate cu sine de care Andi e descumpănit. În viața lor de cuplu, pentru Marga, contează Marga, și în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ele, au o mare importanță teoretică și practică. Răspunzând exigențelor de raționalitate clasificatoare, ele permit identificarea, denumirea și localizarea fluxului indefinit de acte comportamentale, dând, în felul acesta, sentimentul (iluzoriu sau nu) înțelegerii multiplicității și varietății individuale. Totodată, tipologiile satisfac narcisismul celui care are acces la ele, deoarece îi permit să se cunoască și să se localizeze printre cei din jurul său. În fine, ele pot fi luate ca punct de reper și introduse în programele de formare sau ameliorare a diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la o idee, la metodele tradiționale pot deveni periculoase în condițiile schimbării pieței, a condițiilor externe. 6.2.3. Stilul isteric/dramatic La stilul isteric, manifestarea propriilor emoții este excesivă; există o preocupare permanentă de a atrage atenția asupra sa; narcisism; dorința de stimulare, de acțiune; oscilații între idealizare și devalorizarea altora; incapacitate de concentrare. Specifice acestui stil sunt tendința de a atrage atenția altora și tendința către grandiozitate. Constelația personațității narcisice este trăsătura-cheie a acestor indivizi, alături de patternuri histrionice și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acută sau cronică, provocată de consumul repetat al unei substanțe psihoactive. Debutul toxicomaniei la unii copii și adolescenți este asociat, de cele mai multe ori, cu problematica crizei existențiale specifice pubertății și adolescenței: opoziția față de adulți, căutarea unei noi identități, crizele de narcisism, momentele depresive, curiozitatea, gustul pentru risc, presiunile din partea prietenilor și grupului din care fac parte. Suicidul nu este propriu-zis o formă de devianță școlară, În sensul că nu există norme școlare care să-l menționeze și să-l interzică explicit
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]