617 matches
-
părinților și bunicilor, fără să fie întotdeauna capabilă să-și creeze propriile tradiții, preferând să maimuțărească pe alții sau să trăiască printre simulacre și nonvalori. Flaviu Predescu sesizează imensele riscuri ale unei libertăți prost înțelese, ale ignoranței și autosuficienței, ale narcisismului generaționist. Deplânge dărâmarea grăbită a idolilor sau jubilarea naivă a celor ce dinamitează valorile create de înaintași. Ca și un alt exeget al iubirii, tânărul poet constată, pe cont propriu, că iubirea modernă e nu numai un „imens faliment al
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
conferindu-i o viziune mai largă despre sine și Celălalt. Puntea între cuvânt și afectele primare pare a funcționa ca premisa unei afirmări fericite a posibilității Eului de a exista așa cum este și nu așa cum ar trebui să fie (așa cum narcisismul său deseori de împrumut, ar vrea să fie). Frumoasa carte a Ninei Ivanciu, intitulată sugestiv Dorință și Lege. Convergențe culturale, se citește pe nerăsuflate, într-atât de personal par să ni se adreseze cele zece eseuri ce compun lucrarea. Lumea
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
rezultatul încercărilor individul de a trece dincolo de sine pentru a se topi într-o comunitate mai largă. Prin jocul subtil al cufundării în anonimat, la intersecția cu universalul, acesta cîștigă o nouă dimensiune, din plin satisfăcătoare prin variate forme de narcisism colectiv. Iar atunci când exacerbează trecutul istoric, însușindu-și momentele de eroism practicate de alții, nu face altceva decât să compenseze propria lipsă de glorie și să-și salveze o existență banală de la acuzația de ratare și lipsă de strălucire. Al
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
sau numai edulcorat. Iar primul pas este ieșirea din rezervație, sfărîmarea ghetoului și dezafectarea cazărmii în care muzica românească și-a îngropat propria-i istorie recentă, dar care, ca în orice tip de recluziune, și-a exersat și un anume narcisism, un fel de amor fati în chip de reacție la ostilitatea dimprejur. Că n-am reușit, a mărturisit-o însuși festivalul "Enescu" din această toamnă. De ce n-am reușit? Probabil din nepricepere, din lehamite, dar poate că și din acea
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
pp. 253-256, 258. 6 Sigmund Freud, "Formulări despre cele două principii ale activității psihice", în Opere. Psihologia inconștientului, 3, Editura Trei, București, 2000, p. 19. 7 Idem, Dincolo de principiul plăcerii, în op. cît., p. 194. 8 Idem, Pentru a introduce narcisismul, în op. cît., p. 48. 9 Alfred Adler, Sensul vieții, Editura IRI, București, 1995, pp. 73-75. 10 Charles Maurras, Mes idées politiques, Arthème Fayard et Cie, Éditeurs, Paris, 193›, pp. 21, 118. 11 Carl Schmitt, Morală statului și statul pluralistic
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Bănulescu cere o lectură mai complexă. Ea ne arată atât modul de constituire a imaginarului, de instituire a unei lumi, cât și modul în care această lume ar trebui interpretată. Ștefan Bănulescu pune o oglindă în fața crepusculului bizantin al Metopolisului. Narcisismul creației este dublat de narcisismul interpretării incluse în textul întemeietor. Act de multiplicare vicioasă a unei estetici decadente, dar și de salvare a unei lumi ce - altfel - ar fi pierit iremediabil.
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
complexă. Ea ne arată atât modul de constituire a imaginarului, de instituire a unei lumi, cât și modul în care această lume ar trebui interpretată. Ștefan Bănulescu pune o oglindă în fața crepusculului bizantin al Metopolisului. Narcisismul creației este dublat de narcisismul interpretării incluse în textul întemeietor. Act de multiplicare vicioasă a unei estetici decadente, dar și de salvare a unei lumi ce - altfel - ar fi pierit iremediabil.
Crepusculul bizantin by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10986_a_12311]
-
în fundalul scenei, privește din culisele ei jocul personajelor. Profilul psihologic pe care autorul i-l alcătuiește lui Eliade - credința sa neabătută în existența destinului și înclinația aproape morbidă de a interpreta fiecare întîmplare ca pe un semn premonitoriu, apoi narcisismul lui Eliade și modul în care își convertea umilințele sau înfrîngerile în tot atîtea cauze de imbold personal - toate aceste detalii psihologice dau cărții un aer de verosimilitate și fac din Eliade un personaj viu, credibil, și nu o simplă
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
insomma, lo sguardo che trascende le cose; di converso, îl corpo destinato a perire. La situazione diventa patologica oggi, în un'epoca în cui, nel tentativo di risarcire la scissione più volte richiamata, îl corpo viene eretto a tempio del narcisismo fine a se stesso, come estremo rifugio dall' angoscia di confrontarsi, mortali, con îl 'tempo de-temporalizzato' analizzato da Ubaldo Fadini. În questa dimensione senza coordinate spazio-temporali, îl futuro viene spogliato del proprio ruolo di piano dell'agire. Alla sua quasi
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
E ridicol să mă arăt tot timpul cu degetul: iată-mă, eu sunt autorul, textul nu s-a scris singur, eu sunt cel care trage sforile în culise. Să mă uit în oglindă în timp ce scriu!" (p. 127 în Hotel Europa). Narcisismul autorului nu dispare totuși. Jocul de-a literatura, jucat de un scriitor sceptic în viitorul ei, este cuceritor pentru un cititor experimentat. Trilogia lui D. Țepeneag e un deliciu pentru filologi și, desigur, nu numai pentru ei; în orice caz
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și opinia jurnalistică, senzațional-polițist și insinuant-erotic, romanul lui Dumitru Țepeneag (oricare din cele trei), desfășurat spectaculos pe o vastă pânză epică, navetează dezinvolt între România și Europa. Trilogia lui Dumitru Tepeneag reprezintă turul de
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
Miclovan/Moldovan (Sergiu Nicolaescu), dar și de infatigabili tricksteri precum banditul Lăscărică (Gheorghe Dinică) sau de negativi emblematici precum comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) etc. O mare parte din această galerie de portrete ipostaziază chipul actorului Sergiu Nicolaescu într-un narcisism jubilatoriu. Ambii și-au pus talentul în slujba regimului comunist, devenind stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți. Beneficiile simbolice și nu numai au fost
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
mie de ori de peretele camerei./ însă nu vă arăt. nu arăt nimic nimănui./ sunt un bărbat cum nu vă puteți imagina./ bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat/ rezist acestui râs înăbușit”. În mod neașteptat, narcisismul salvează, așadar, expresionismul. Această „lăudăroșenie” cu privire la intensitatea propriilor angoase e, deocamdată, cea mai autentică experiență a poeziei lui Dan Coman.
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
suferea el, Hameleonul, va fi astfel corijată. Bineînțeles, plin de demnitate, Inorogul refuză. Cu prezumția și naivitatea tinereții, Inorogul își atribuia rolul de reprezentant al binelui absolut. Viziunea Inorogului asupra lui însuși atinge în partea a doua a Istoriei... un narcisism avansat. Arestarea lui pentru cîteva zile ia dimensiunile unui cataclism cosmic. „Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza măslinului cercînd, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
îl plasează în mijlocul unui harem stîrnit de feromoni. Poezia, care nu e decît altă prelungire a unor apeluri subtile la intimitate, pare anume făcută să seducă asistența feminină și să promită fapte glorioase; anume făcută totodată să întrețină un consistent narcisism. Ca un bun stripper, poetul așteaptă să i se desfacă nasturii de la cămașă. E mereu performant și vede dintr-o ochire cîte femei i-ar plăcea din vagonul-restaurant. Flirtează într-un birt cu o țigancă amețită de privirea lui. Deturnează
Robert cuceritorul by Vasile Popovici () [Corola-journal/Imaginative/10099_a_11424]
-
toate direcțiile...o ikebana a deznădejdii...Această eroina a românului din român îi povestea medicului, asistenței și jurnalului propriu toată viața ei , rememorata după un accident rutier care întâi îi provocase răni fizice, apoi răni sufletești, o amnezie, schizofrenie paranoidă, narcisism, depresie, anxietate...Pe manuscris apărea numele asistenței, scrise deasupre rândului, o încercare de a-l alege pe cel mai potrivit:Viviana, Briana, Gigiana, lILIANA, lIANA, gIANA, rIANA, gEORGIANA, UF, MAJUSCULELE ASTEA MĂ OMOARĂ... Miriam o dusese în parc la pavilionul
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
genere redescoperirea „sinelui” ca însăși centrul universului, individul creindu-l pe Dumnezeu și nu Dumnezeu individul. Jertfa de sine, ascetismul moral și spiritual cultivate și propăvăduite de textul sacru, biblic și de tradiția spirituală creștină sunt înlocuite cu noi forme de narcisism, de fascinația de sine, de mândria luciferică de sine până la auto-idolizare, prin căutarea de experiențe esoterice și gnostice subiective. Se ignoră astfel învățătura teologică și înțelepciunea milenară după care omul nu se poate apropia de Dumnezeu până n-a trecut
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
chiar dacă vorbim de lumea reală sau mediul online, potrivit psihologilor, tulburările de comportament apar atunci când utilizatorii, în special aparținând generației tinere, pun mai mare accent pe promovarea sinelui și mai puțin pe procesul de socializare. Fenomenul selfie poate conduce la narcisism, depresie și anxietate în rândul tinerilor Chiar dacă fotografiile selfie reprezintă un simplu instrument de auto-promovare, acest fenomen poate deveni periculos pentru societate, deoarece formează o generatie de narcisiști, cred psihologii. “În mediul online întotdeauna va fi cineva mai frumos, mai
Ce spun psihologii despre nevoia de “selfie-uri”? [Corola-blog/BlogPost/93038_a_94330]
-
care sa primeasca atenție, iubire și validare. Aceste nevoi și trebuințe, nefiind satisfăcute în viața reală, ei și le satisfac în lumea virtuală”, este de părere psihologul Iuliana Fulas. De asemenea, specialistul consideră fenomenul selfie ca fiind “o formă de narcisism, un strigăt după atenție întemeiat pe singurătate și apare din dorința a fi iubiți, validați de ceilalți, din dorința de a umple un gol din suflet”. Motivul principal pentru care majoritatea tinerilor aleg să-și facă selfie și să posteze
Ce spun psihologii despre nevoia de “selfie-uri”? [Corola-blog/BlogPost/93038_a_94330]
-
devine mult prea banal... - după superbele suburbii lexicale (metaforă mustind de rosturi și tragedii metafizice ale Logos-ului contemporan, dar și de ideatică steiner-iană și guénon-iană)! Ceea ce, însă, determină o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril și delirant, precum fascinatul luciferico-faustic, dar aflat, încă, în zona penibilului exoteric: UCENICUL VRĂJITOR! - ceea ce produce, uneori, și redundanțele sus-menționate!) de eprubetele combinațiilor/hierogamiilor sale de cuvinte, dar... pierzând, cu totul, din vedere, PERSPECTIVELE COSMICE
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
pe om „după chipul și asemănarea Sa”? - Îmi cereți să rezum Într-o frază-două biblioteci Întregi și nu mi-e ușor. Vulgarizând - așa cum facem de la Începutul discuției, de fapt -, aș fi tentat să spun că, probabil, dintr-un impuls de narcisism divin: cel care primește În stăpânire Pământul este mai firesc să semene cu Marele Stăpân, să fie un fel de duplicat al Său decât să se Întrupeze Într-o apariție, Într-o imagine, dacă vreți, substanțial diferită de a Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri de pietre, lătrături ascuțite de cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ne sînt atît de comune Încît nu mai putem vedea În ele ceea ce ne distinge, pe cînd gîndurile, doar ele ne permit acea selecție În care ne putem recunoaște. Să-ți creezi un imperiu din fețele tale. Monstruos și sublim narcisism În căutarea furibundă a propriului chip În toate acele apariții Întîmplătoare cînd ești contaminat de o disponibilitate aproape agresivă și totul se petrece atît de material ca atunci la Festivalul tineretului și studenților cînd ai urmărit vreme de două ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nici hiperimperiul, nici hiperconflictul nu vor mai fi tolerabile. Forțe noi, altruiste și universaliste, deja active astăzi, vor prelua puterea mondială sub impulsul irezistibil al necesității ecologice, etice, economice, culturale și politice și se vor răzvrăti împotriva exigențelor supravegherii, a narcisismului și a normelor. Ele vor conduce treptat lumea către un nou echilibru - planetar, de data aceasta - între piață și democrație: hiperdemocrația. Atunci, grație tehnologiilor, instituții mondiale și continentale vor organiza viața colectivă; vor fixa niște limite artefactului de piață, modificărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de confidență, sinceritate, disociație, naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]