778 matches
-
și o pun la loc pe bufet. Obișnuia să poarte aparat dentar, mititica de ia. Chiar i-a Îndreptat dinții. O chestie bună, deși la Început n-am fost de acord. Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa din spate. E frig, iar eu am numai chiloții cu picior pe mine și halatul care e descheiat, dar e bine să vezi cum ninge iarăși. Ca În White Christmas cu Bing Crosby și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tembel și mă-njunghie ca să-mi ia portofelul. Ce mă fac dacă dau buzna gaborii? Dacă-și scot pistoalele - careva o ia la fugă - și, din greșeală, mă împușcă pe mine! Fiindcă-s minor. Dacă mă omoară sau, și mai nasol, mă arestează? Ce mă fac cu-ai mei? Uite ce-i, vrei sau nu vrei să vezi o pizdă? — Vreau! Vreau! — E acolo o coardă, băi, piciule, care fute cortina cu păsărica goală. — Bine, fie - o să risc un sifilis! O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și, în tot acest timp, micuța locotenentă atât de sigură pe sine, fluturându-și cu atâta mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre Haifa; venea de la un kibuț de lângă frontiera libaneză, unde își vizitase părinții. Avea douăzeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
alte țigări. Apoi a Început să-mi trimită șoferul În fiecare dimineață cu Wall Street Journal, o cafea cu lapte și un croasant de la Patisserie Claude, moment În care am decis că a fi proaspăt divorțată e mult mai puțin nasol decât a fi proaspăt căsătorită. Dumnezeule, luna mea de miere după divorț e beton, a oftat ea plină de mulțumire, În timp ce stătea la soare. Ador să fiu divorțată. Ar fi și greu să nu-ți placă la nebunie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe Lauren și Tinsley, așteptam cu și mai multă nerăbdare să fiu Înapoi În New York. —Dumnezeule, cât de distractiv. Am văzut chestii făcute de Thackeray. Sunt grozave. E cu adevărat talentat. Nu mi se pare că viața ta e prea nasoală, Sylvie. N-oi fi avut tu parte de o lună de miere, spuse Tinsley, dar ai cea mai bună consolare: un soț nemaipomenit. Dar eu, rosti răutăcios Lauren, aș prefera ca mai degrabă să mă aleg cu luna de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe zăpadă, sunt sigură de asta. — Cine e moscovitul? interveni Tinsley, atentă dintr-o dată. — Nimeni, zise Lauren, Începând să-și deschidă cutia cu pudră compactă și schițând din buze spre mine: Să nu spui nimic. Ia ascultați, am niște vești nasoale rău despre Marci, spuse Tinsley. —Eu știu deja, anunță Lauren. —Ce anume? am Întrebat. —L-a prins pe Christopher În pat cu fosta ei colegă de cameră de la facultate. Cel puțin ăsta e zvonul răspândit pe aici de președinta Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Este bărbatul perfect. Ea probabil că este următoarea Natalia Vodianova sau ceva de genul ăsta. Sau poate că este vreo balerină extraordinară de numai optsprezece ani de la Teatrul Balșoi. Mă simt mai rău decât ultimul om. Vai de mine! Partea nasoală În legătură cu Moscova este că nu ai decât o singură posibilitate de a pleca de acolo: compania Aeroflot. Singurul lucru bun ar fi acela că este singura linie aeriană care Încă mai primește șpagă. O bancnotă de 100 $ strecurată unei Însoțitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dragoste, așa-i? Eu speram la o ședință de Cuplare cu domnul Moscova și nu m-am ales decât cu o afurisită de pereche de butoni Fabergé și cu un sărut din partea unui pat cu apă. Ăsta e cel mai nasol Crăciun din viața mea. Mie, pe de altă parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea când eram celibatară, Crăciunul devenise de la an la an tot mai Întunecat, dar acum, această perioadă era minunată. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o secundă bagă niște muzică dance. Coperta revistei Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint. În jurul gâtului i se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
blond-cenușie. Stă la birou în fața unui monitor și miroase a fum de țigară. Are un pulover pe gât cu un ecuson de plastic pe care scrie „Symon“. Îi spun că multe vieți atârnă de găsirea acestei cărți. Iar el zice: Nasol. Îi spun că, la drept vorbind, viața lui atârnă de găsirea cărții. Bibliotecarul apasă o tastă și spune că o să cheme poliția. — Stai, zice Helen, și își pune mâinile pe blatul biroului, fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să se țină deoparte. Nu cred că ții neapărat să te bucuri de această mise en scène. Mă îndoiesc că ai putea fi un VPE autentic. Mă îndoiesc că ai capacitatea să suporți pipăielile și mozolelile de sub cuvertura cu model. Nasol. Un frison de excitare o făcu pe Carol să nu se țină deoparte. De fapt, o făcu să întâmpine mâna lui Dan și să o ghideze cu propria ei mână spre un sfârc... El se avântă flămând spre una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că de la Parlamentul European am primit doar o critică tovărășească. Așa cred dânșii că pot prosti pe nenumărații români care știu pe pielea lor cum e cu Justiția la noi. Aceștia au înțeles din presă simplitatea brutală a situației: e nasol! Cu mult mai nasol decât ceea ce ține de dna Stănoiu, deși, în locul dnei ministru, mi-aș fi dat de mult demisia din considerente de onoare profesională și umană. Presa nu e un justițiar fără pată și prihană, nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
am primit doar o critică tovărășească. Așa cred dânșii că pot prosti pe nenumărații români care știu pe pielea lor cum e cu Justiția la noi. Aceștia au înțeles din presă simplitatea brutală a situației: e nasol! Cu mult mai nasol decât ceea ce ține de dna Stănoiu, deși, în locul dnei ministru, mi-aș fi dat de mult demisia din considerente de onoare profesională și umană. Presa nu e un justițiar fără pată și prihană, nu e o profesoară de maniere elegante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe zi și pe noapte (nu pe mine, ci pe el) și care avea un nume asemănător cu rasa cățelușei Lassie, nu collie, ci colici; a trebuit să mă ocup mai abitir ca înainte de cumpărături și treburi casnice, chestie cam nasoală; era grozav să-mi plimb frățiorul cu căruciorul și toate fetele să se topească, să-i facă ghidi-ghidi-ghidi ăluia mic și să mă roage să le las și pe ele să vină cu noi. Din punct de vedere lingvistic, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acum antrenor de fotbal; când era jucător, la Mondialele din ’94, la penalty-ul din meciul cu Suedia, m-am închis în baie; am auzit c-a ratat. 7. Un întuneric beznă cu miros de brânză Cred că se petrece ceva nasol cu scăfârlia mea. Altfel nu-mi explic de ce a început să mă mănânce (și nu pe dinafară, ci pe dinăuntru, ceea ce e cu atât mai nasol pentru că, în cazul în care ar fi fost pe dinafară, aș fi pus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ratat. 7. Un întuneric beznă cu miros de brânză Cred că se petrece ceva nasol cu scăfârlia mea. Altfel nu-mi explic de ce a început să mă mănânce (și nu pe dinafară, ci pe dinăuntru, ceea ce e cu atât mai nasol pentru că, în cazul în care ar fi fost pe dinafară, aș fi pus totul pe seama mătreții sau, mai știu eu, a păduchilor, numai că treaba asta cu mătreața e prea simplă ca să țină loc de-o explicație, plus că, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
construit-o, Bebe își amintește, și ăsta e la grădiniță, ca să rămân cu ei trebuie să le demonstrez că nu-s, știe Bebe un test, hai în cazemată să vedem cât de șmecher ești, Bebe rânjește, intru în cazemată, cam nasol, trebuie să stai chircit, să nu te miști prea tare, altfel riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru asta, cică, trebuia să ne dezbrăcăm în puța goală, să ne băgăm în pat, el să se suie pe mine, iar apoi să ne rostogolim, cu rostogolitul mai era cum era, dar când se punea pe mine era mai nasol, era greu, ciolănos și mă sufoca, i-am spus asta, ce joc tâmpit, însă el ținea musai să continuăm, murea să fie taică-su, apoi l-am auzit pe tataia la ușă, suna ca disperatu’, o fi avut plase, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să vă explice ce-i acela un „prinos“ și la ce folosește el? L-ați dărui, așa cum zic tovarășele, Partidului? Și de ce, mă rog? Pentru că v-a trimis la grădiniță ca să creșteți și să învățați? Și dacă la grădiniță e nasol? Pentru ce să-i dai Partidului chiar și un prinos de fericire, dacă el te trimite unde tu nu vrei să te duci? Ar mai fi și patru la mână: dacă despre Patrie mai știam cât de cât ceva, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și aici chiar nu mai am nici o idee prin care să vă explic de ce, de fiecare dată când apărea el, eu îmi doream să rămân acasă și să stau, așa, pur și simplu, cu mama. Nu se putea. Și mai nasol era că și mama gândea ca el. Pe când mă încălțam, Patria se hlizea la mine din cuier. În momentele alea o uram, o făceam proastă, tută, vacă și câte și mai câte. Și să nu fiu înțeles greșit, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
își pun ceva în cap, păi, aia fac, domne. Mașini, videouri, totul. Îți zic, oameni mai harnici și mai hotărâți ca ăștia nu există, domne, pur și simplu nu există, nici măcar nemții... - Da, comentă altcineva, sunt tari, da’ ce viață nasoală duc... muncesc toată ziua, și în pauza de masă muncesc. Nu știu să se distreze, și atunci... la ce bun toată priceperea și seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată? - Mhm, spuse un tip palid și transpirat, da’ sunt tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acolo? Zise fata. - Eu! Un lup! - Un lup? Și ce faci acolo? - M-a aruncat un vânător în fântână! Ajutor! Fata se îngrozi. Era membră în asociația pentru protecția și paza animalelor și mai avusese de-a face cu cazuri nasoale - păsări ținute în colivii, iepuri în cuști -, dar ăsta era de-a dreptul oribil! Un lup aruncat în fântână! Dădu niște telefoane și, în curând, la locul faptei mișunau și se agitau diverși camarazi de-ai ei cu scări, sfori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Chiar îți dorești asta? — Da, răspunse ea. Este ceva foarte important pentru mine. Își stinse țigara și își balansă picioarele peste marginea patului. — Bine, acceptă el. O să-ți fac rost de o armă. Dar, ține minte, dacă se-ntâmplă ceva nasol, n-ai arma de la mine. — O să le zic că am găsit-o, promise Florence. O să zic că era în tufișurile de lângă închisoare. Poate că avea de-a face cu deținuții. Sună plauzibil, încuviință Philemon. Când o vrei? De îndată ce faci rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mie mi-a trecut prin minte sau chiar am zis „uite, bărzoii!”, ca pe la patru-cinci ani, chiar dacă eram eu, cel de-acum, și-a apărut maică-mea, „berze, tolomacule...”. A crescut prețul mondial al petrolului. Avem un rating de țară nasol. Un urs coboară de-o săptămână lângă Brașov, își ia masa și dispare pe sub nasul sătenilor și vânătorilor. Localnicii spun că nu-i lucru curat. Paznicul unui azil s-a supărat pentru că n-a fost plătit și-a închis două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]