9,821 matches
-
LIRICA ÎNCHISORILOR Tezaurul Cultural al țării noastre a beneficiat de aportul substanțial al scriitorilor români care au ales calea exilului, desfășurând o prodigioasa activitate publicistica departe de meleagurile natale. Ei au părăsit țara în valuri succesive, unii, cei mai fericiți, înaintea instalării în România a regimului comunist, care a declanșat o acțiune fără precedent de lichidare a elitelor și valorilor neamului nostru, alții după ce au petrecut ani grei în
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
naveta Între cele trei orașe (În capitală, frecventa deja cursurile unei facultăți) și, pe unde trecea, lăsa În urmă-i parfumul de Don Juan. Dar, pe cât era de iubit de femei, pe atât era de urât de bărbații din orașul natal. Circula deja prin orașul nostru povestea celebrei bătăi Încasate de el, pe la 19-20 ani, la o discotecă “de fițe” din oraș. Motivul? Mona, femeia fatală a orașului. Mona avea douăzeci si opt de ani și un protector Însurat care deținea
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Întreaga națiune, America, Țara tuturor posibilităților, ce atrage prin pseudostrălucirea de gheață și prin frumusețea Înșelătoare. Protagonistul cărții este Marius Albu, un român americanizat, devenit om de succes. Într-o zi primește vestea că trebuie să se reîntoarcă În Țara natală pentru a discuta afaceri cu oficialii statului. Acesta reprezintă Începutul sfârșitului.Reîntoarcerea În România reînvie amintiri neplăcute, de mult uitate, Îngropate În desișul minții și Îl atrage Într-un vortex de Întâmplări aparent fără vreo legătură, până ce legătura se formează
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
În România a protagonistului reprezintă acel flash În care Își revede Întreaga existență chiar Înainte de a muri. Protagonistul se naște În România pentru ca mai apoi s-o părăsească pentru ademenitoarea Americă, iar Într-un final să se reîntoarcă În Țara natală pentru a Încheia ciclul vieții și a trece la un nivel superior. Astfel, România devine ultima destinație pentru Marius Albu. Întregul roman lasă aceeași impresie ca un acelerat cu viteză maximă. Adrenalina este pompată În cantități din ce În ce mai mari, pupilele se
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
fi judecat pentru tot restul zilelor sale. Și, mai mult, trebuie ca aceste momente semnificative să fi fost trăite de aceeași parte a baricadei istorice sau geografice cu cei care te Înconjoară.” Trecutul protagonistului este scindat Între amintirile despre țara natală sfâșiată de război, subjugată puterilor străine și cele existente În țara de adopție (Franța) de unde proveneau strămoșii săi, dar pe care tânărul refugiat nu o poate „recunoaște” și nici asuma ca fiind a sa și care, deși primitoare, nu face
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
de supraviețuire ale acelor colectivități și ale acelor indivizi care au opus uitării și adaptării mimetice, amintirea vie și conștientizarea continuă a apartenenței la o comunitate și care, deși urmând calea exilului impus de război au păstrat În ei locul natal.
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
români a fost fără îndoială, dirijorul, compozitorul și profesorul Ionel Perlea (1900 - 1970). Un infarct în timpul concertului, un atac de congestie cerebrală, urmat de paralizia brațului drept, o întemnițare în lagărul hitlerist (1944 - 1945), o despărțire dureroasă de Ograda lui natală și de țara unde își lăsase colegii de breaslă, la care a ținut mai mult decât la familia sa - iată pe scurt câteva etape și întâmplări dramatice, ce i-au marcat existența. Totuși, cariera strălucită de dirijor la Teatro alla
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
un succes și totuși, G. Verdi intervine pentru reprogramarea ei și chiar o roagă pe Pantaleoni să continue să joace rolul Tigranei<footnote Budden, Julian- Puccini, Oxford, 2002, pag. 66 footnote>. În 1889 când Edgar se montează la Lucca, orașul natal al compozitorului, din distribuție făcea parte și Emma Zilli, viitoarea Alice în premiera lui Falstaff de G. Verdi. Și atunci când Edgar este prezentata la Madrid, pe scenă s-a aflat și Giuseppina Pasqua, viitoarea primă Mistress Quickly în același Falstaff
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
pentru că nimic nu este întâmplător, am avut bucuria să-l cunosc nu demult. Manuela Cerasela Jerlăianu, căci de ea este vorba, s-a născut pe 27 octombrie 1976 în orașul Fetești (județul Ialomița). A fost la școala generală în zona natală, apoi a absolvit studiile liceale în Brănești (județul Ilfov, promoția 2005) și a urmat studii de licență în management și agroturism la Universitatea de Studii Agronomice și Medicină Veterinară în București (promoția 2008) precum și Școala Postliceală Sanitară Carol Davila din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
deloc cruțător, dimpotrivă, pune ...cireașa/ bomboana pe colivă: Am căutat, în acest fascinant arbore al veșniciei populare, o crenguță sau măcar o frunzuliță apropiată sufletului meu, un prosop, o trăistuță dintre cele admirate în copilărie, în casa mare a satului natal. N-am găsit nici un capăt de ață, în afară de ecoul melodiei cu <frunză verde>, auzită cu o seară înainte”. Pagini antologice scrie Maria Toacă despre... - Iraclie și Ciprian Porumbescu (valorificând numeroase detalii inedite, furnizate de nepoata de soră a compozitorului: Nina
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
același timp limbajul este în mod constant pe un drum, departe de origine și de umbrele nostalgiei - către ceva care poate este și mai rău. Indiferent de timp, moment sau conjunctură politică, părăsirea de voie sau de nevoie a țării natale este o mare și grea experiență. A accepta exilul, în același mod cum ai accepta o boală incurabilă, ar trebui să ajute să ne vedem propria amăgire. În țara natală misiunea autorului era clară iar cititorii așteptau să audă ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
conjunctură politică, părăsirea de voie sau de nevoie a țării natale este o mare și grea experiență. A accepta exilul, în același mod cum ai accepta o boală incurabilă, ar trebui să ajute să ne vedem propria amăgire. În țara natală misiunea autorului era clară iar cititorii așteptau să audă ce acesta avea de spus dar îi era interzis să spună. În exil autorul este liber să spună dar nimeni nu-l ascultă și, poate că, mai mult decât atât, el
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
expulzării sau a propriei sale decizii el se află într-un exil. El își revarsă mulțimea de sentimente de furie, deseori îndelung înfrânate, observațiile și gândurile sale, considerând că aceasta este datoria sa, este misiunea sa. Dar ceea ce în țara natală era văzut ca o problemă de viață și moarte, în străinătate nu este de prea mare interes. Așadar scriitorul observă destul de curând că nu mai are posibilitatea să se adreseze celor la care le pasă de problematica pe care o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
pasă de problematica pe care o abordează în scrierile sale, mesajul ajunge doar la cei cărora nu le pasă. El însuși devine din ce în ce mai obișnuit cu societatea în care trăiește și cunoștiințele lui despre viața de zi cu zi din tara natală se transformă din ceva imediat perceput, simțit pe propia-i piele, în teorie. Dacă el va continua să confrunte aceleași probleme ca și înainte creația sa își va pierde sinceritatea dată de experiența personală. De aceea el, ca și creator, trebuie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
aceea de a schimba limba în care scrie, fie scriind pe limba țării de adopție sau continuând să utilizeze limba maternă în așa fel încât ceea ce scrie el să fie înțeles și primit cu interes de către noii cititori din țara natală. Unii scriitori își schimbă limba și devin cunoscuți, au succese, alții continuă să scrie în limba maternă (arogându-și prin aceasta și apartenența la cultura țării natale) și sunt mai puțin vizibili. O limbă, o viață - două limbi și lumea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
el să fie înțeles și primit cu interes de către noii cititori din țara natală. Unii scriitori își schimbă limba și devin cunoscuți, au succese, alții continuă să scrie în limba maternă (arogându-și prin aceasta și apartenența la cultura țării natale) și sunt mai puțin vizibili. O limbă, o viață - două limbi și lumea este de două ori mai mare. Fiecare limbă poate descrie tot ce este omenesc, scriitorul trebuie doar să-și caute expresiile adecvate. Dar unele lucruri sunt mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
descrie tot ce este omenesc, scriitorul trebuie doar să-și caute expresiile adecvate. Dar unele lucruri sunt mai greu de scris într-o limbă străină, lucrurile care îi sunt cele mai aproape, partea de viață, de experiență trăită în țara natală. Când un scriitor este obligat/sau alege singur să învețe să vorbească și să trăiască într-o nouă limbă, ce se întâmplă cu scrisul, cu creația acestuia? Cuvintele limbii materne au un înțeles special pentru oameni. Acestea oferă asociații pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
cele din urmă ceva aproape abstract, o experiență mai înaltă, aproape un privilegiu. O altă alegere dificilă a scriitorului este aceea de a găsi o cale prin care să-și poată păstra dreptul său de a fi prezent în țara natală în imaginație. Astfel, în imaginație, el trebuie să vizualizeze istoria și literatura țării sale ca pe un singur organism care se desprinde din timp pentru a da operei sale o funcție a mișcării care conduce trecutul spre viitor. Este nevoie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93842_a_95134]
-
Museum), Irlanda, Germania, Austria, Elveția, Olanda, Mexic. A predat la Pratt Institute of Graphic Art New York și la University Rhode Island. - Am căutat în lucrările dumneavoastră și un sentiment pe care nu l-am găsit însă: dorul, dorul de Japonia natală. - Interesantă întrebare... Am părăsit Japonia cu multă vreme în urmă... Chiar am publicat o carte despre Kyoto, pentru că din acest frumos oraș vin. Am făcut aceasta atunci când l-am avut pe fiul meu - un copil minunat, dar eu aproape am
Interviu cu parfum japonez: „Când am intrat în biserici, am început să plâng” [Corola-blog/BlogPost/93885_a_95177]
-
În ateliere veți putea admira țesături, ștergare, straie, pieptare din satul Drăguș, icoane tradiționale pe sticlă, fotografii și obiecte specifice interioarelor țărănești. Pictorul iconar Raluca Jurcovan povestește: Atunci când eram copil, bunicul meu Gheorghe Jurcovan, îmi istorisea mereu despre Drăgușul lui natal... oamenii și locurile ocupau un loc special în sufletul lui. Drăgușul este un sat etnografic care își mai păstrează tradițiile în ciuda trecerii timpului. În anul 1929, marele filozof, sociolog și estetician român, Dimitrie Gusti realiza în satul Drăguș, împreună cu o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93897_a_95189]
-
românilor din Harghita și Covasna, pentru că apoi să-l recompensam pentru întreaga sa activitate neprețuita pe cercetătorul bucovinean Vasile Ilica, veteran de război și “persona non grata” în Ucraina, acum plecat dintre noi fără a-și fi mai vazut plaiurile natale, pentru că anul trecut să-l premiem pe istoricul și jurnalistul basarabean Alexandru Moraru. În memoria lui Mile Cărpenișan reamintim una din ultimele sale dorințe, scrise în eter:“Va provoc să fiți oameni! În fiecare zi, vă provoc să faceți câte
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
este necesar, dar și pentru a-i intimida atât de ceilalți deținuți cât și pe potențialii susținători ai partizanilor, organele de Securitate i-au înscenat lui Traian Marinescu Geagu o “fugă de sub escortă” în timpul unei reconstituiri planificate în localitatea sa natală, Izvoarele (azi în componență comunei Voinesti-Dambovita). N-ar fi fost prima. Pe 4 februarie 1950, o altă echipă a pus în practică același scenariu, executandu-l pe profesorul Dumitru Apostol, liderul altui grup de insurgenți din județul Muscel, în localitatea
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
azi în componență comunei Voinesti-Dambovita). N-ar fi fost prima. Pe 4 februarie 1950, o altă echipă a pus în practică același scenariu, executandu-l pe profesorul Dumitru Apostol, liderul altui grup de insurgenți din județul Muscel, în localitatea sa natală, Suici. Stranie coincidență. În zorii aceleeasi zile de 4 februarie 1950, dubă carcerala a oprit la intersecția șoselei Campulung-Targoviste cu drumul ce ducea către biserică din centrul localității Izvoarele. I-au scos lanțurile și cătușele și i-au spus că
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
monument funerar chiar pe locul în care a fost asasinat, donând Memorialului de la Sighet hainele lui Traian, păstrate cu sfințenie. Hainele partizanului dâmbovițean, ajuns fugar urmărit la nivel național după arderea urnelor de vot la 19 noiembrie 1946 în comuna natală, constituie un exponat tulburător, ilustrând, tăcute, barbaria sistemului totalitar de tip comunist. Nu am reușit să ajung personal la Sighet, să vizitez Memorialul, așa cum au făcut-o până acum zeci de mii de români, bătrâni și tineri, dornici să înțeleagă
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
născut în România Mare. Mulți împreună cu urmașii lor au fost dacă nu nimiciți, apoi rusificați prin Siberia, Kazahstan sau prin alte zone ale defunctei URSS, au fost adoptați de Argentina, Canada, Germania, SUA etc. Cei mai mulți însă și-au părăsit locurile natale „din mila salvatorilor roșii”, refugiindu-se în Țară unde o bună parte dintre ei s-au văzut căzuți din puț în baltă: erau destui „frați” de-ai rușilor și aici care să aibă „grijă” de cei refugiați. Cu toate acestea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]