1,525 matches
-
Est-falia nu este un roman despre ruptură și sincopă, ci o carte despre renunțarea aprioric la coerență. E mult prea conștientă Ștefania Mihalache de faptul că literatura este artificiu și prea preocupată de construcția mesajului falia-ca-identitate pentru a nu știrbi naturalețea textului. Începând de la titlul mult prea tehnic: "Așa sunt faliile mele. De aceea le iau așa cum vin, din fluxul normal, inevitabil, al trăirilor, le conștientizez puțin și le scriu... În chip secret, eu cred că în fiecare falie zace un
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
ființa își acceptă o condiție de aparență periferică, ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
februarie, emisiunea "Travelling circular" (mă scuzați, doamna Ciugulea: chiar era nevoie de o "englezire" și aici ?), realizată de Iuliana Ciugulea, m-a convins încă o dată că, pentru a iubi televiziunea la modul profund, avem nevoie de responsabilitate profesională, inventivitate și naturalețe - elemente care nu intră deloc în cadrul "lucrului de mântuială" și a superficialității cu care încearcă să ne dopeze majoritatea televiziunilor. Sigur că nu toți moderatorii îl au ca invitat pe marele actor Mircea Diaconu, dar, cum bine spunea domnia sa, nu
Din învățăturile TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11989_a_13314]
-
uitate, obsesii încifrate.(...) Sînt liber de orice superstiție teoretică și didactică. Am făcut ceea ce am crezut că trebuie să fac: adică să respect Ťregula metodologicăť a Ťdosaruluiť. Am denișat, am descris, am glosat. Cu înaintări și reveniri, minuțios". E o naturalețe a mentalității și un ton ce inspiră încredere. Critica eseistului băcăuan nu șovăie a se recunoaște drept una "simpatetică", străină de apăsarea vreunei prezumții, convinsă că, prin intermediul ei, pot fi revelate destule lucruri demne de interes și, negreșit, pot fi
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
adaugă alte două exemplare ale aceleiași generații: un prieten, și el "bazat" (Dragoș Bucur, spirit contrastant, în perpetuă alertă mucalită) și "prietena prietenului", o fată fără fasoane, "Betty din Medgidia" (Ioana Flora, de o feminitate fără artificii și de o naturalețe fără cusur; priviți-o cu atenție, de pildă, în momentul în care trece peste scaune, din spatele dubiței, în față, ca să-și sărute iubitul; dintr-un rol inexistent, Ioana Flora face un personaj.). Se știe cîtă precizie regizorală presupune construcția unui
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
scenarii am putut să văd cum se pot construi personajele fără nici un fel de artificii literare". Dar, de fapt, lipsa oricărui artificiu e tot un artificiu, nu? Scenariul în sine e un artificiu literar! Reversul medaliei, reversul dedramatizării și al naturaleții prinse din zbor e ceea ce se înțelege prin "lipsa de adîncime"; filigranul rămîne undeva la suprafața lucrurilor, nu trece decît în foarte puține momente dincolo de exterior. Recunosc: și la prima vizionare, și la a doua, n-am reușit să savurez
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
ei cea mai brutală și, poate, cea mai sinceră. în spectacolul de la Creangă, cu două excepții, personajele sunt "interpretate" de către copii și adolescenți veniți chiar din canale, case de copii și alte adăposturi mai mult sau mai puțin provizorii. Au naturalețea ființelor fără inhibiții, nu elaborează, nu construiesc, ei există în cadrul oferit de o schemă posibilă. Probabil în timpul repetițiilor s-au legat între ei și acum etalează spectacolul acestei legături, sentimentul de solidaritate și satisfacția de a produce performanță într-o
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
părea tensionată; doar cînd a văzut cafeaua s-a hotărît să-și scoată jacheta. Roberto se așeză alături de ea, puse zahăr lîngă fiecare cană și îi oferi distrat un Benson alb. Ea acceptă, aprinse țigara și începu să fumeze cu naturalețe. La jumătatea țigării, devenise vorbăreață și chiar făcu o glumă. Stinse Bensonul alb, bău puțină cafea și se răsuci, încercînd să privească tabloul de pe perete. Momentul de neatenție îi permise lui Roberto să extragă rapid din geantă o cutie de
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
doar pentru a realiza trecerile mai neted), fie se aglomerează, conducând la o dispersie greu de urmărit (în maniera unui Voronca, de pildă). În ce privește cazul din urmă, Suciu alege o variantă eficientă, dar cam mecanică (oricum, mecanică prin comparație cu naturalețea restului): apelează la imprecație, pentru a sparge, în chip definitiv, întreaga ordine, dând astfel iluzia că senzația de destructurare nu e o eroare, ci o miză. De la „anafura mamii lor de bandiți” (p. 16) la „alege-s-ar praful” (p.
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
Dumnezeu, în care se manifestă credința. Din fericire, și aici mi se pare că se ascunde motivația uriașului său succes, cartea evită limbajul tipic al literaturii religioase - când didactic și moralizator, când sufocat de referințe biblice și patristice, preferând o naturalețe profund umană, în care exemplară e situația de viață prin care omul se sfințește, nu metaliteratura care o comentează. Fiindcă, o spune simplu arhimandritul (idee pe care tradiția Bisericii a afirmat-o cu multe secole în urmă), sfinții nu se
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
același motiv, unele poeme sunt ele însele „scene“ de work in progress (v. om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare și ziua de lucru). Având o conștiință artistică hipertrofiată, Marian Drăghici tematizează și „facerea“ poemului, dar cu naturalețe, fără metatextualizări pedante. De altfel, tocmai această discursivizare a viziunii despre poezie și despre scrierea ei i-a indus în eroare pe unii comentatori. Marian Drăghici are, într-adevăr, o concepție mistico-romantică despre poezie, dar poezia sa este prea puțin
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
un discurs (2010). Ilustrând în chip strălucit așa cum am menționat, cunoscutul curent literar de sorginte latinoamericană al „realismului magic” al cărui reprezentant emblematic este, García Márquez plăsmuiește miticul Macondo, un teritoriu prodigios, unde fantasticul, miraculosul, irealul, se insinuează adesea cu naturalețe, în realitatea înconjurătoare. Scriitorul folosește localitatea sa natală, Aracataca, drept referință geografică pentru acest loc imaginar, dar Macondo nu se limitează la această arie concretă, ci poate fi oricare oraș, și în același timp America Hispanică în totalitatea ei. Pe parcursul
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
colectiv. Meandrele poveștilor, firul aparent dezordonat al relatărilor se concentrează în jurul destinului și al conduitei personajului central, cel care își asumă recuperarea imaginii și a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul romanului, modulările descriptive ale peisajului, surprinse cu naturalețe, în strânsă conjuncție cu avatarurile eului, existând un dialog subliminal între eu și lume, plastic sugerat de scriitor („Lumina se limpezea de ultimii vălătuci de aburi; ceva măreț era în acel tragic început al zilei, poate prima dimineață adevărată pe
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
facondă și căzneală. O costiță de drac ardelenesc, Regman tot are și după ce s-a bucureștenizat. Dacă e să-i aplicăm una din formulele lui, aș spune că are o ușurință anevoioasă a exprimării. Scrie, cu alte cuvinte, cu o naturalețe scorțoasă și cu un umor deseori forțat. În aluatul acesta totdeauna binecrescut, descoperim și urme din felul de a scrie al autorilor comentați, digerați pe îndelete ca micile vietăți înghițite de șarpele boa.
Când criticii literari și-au găsit nașul by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/2781_a_4106]
-
al insinuantului Brumaru, înțelesurile subtile ale lui Marin Sorescu sau vibrațiile delicate ale boemului Nichita Stănescu - sunt doar câteva dintre promisiunile unui spectacol de gală, în cursul căruia poeți atât de diferiți că stil sau gândire, vor fi deslușiți, cu naturalețe și în cheie proprie, de geniul comic Horațiu Mălăele. Îndrăgostit, la rândul său, de artă, Adrian Naidin, un artist confirmat de muzicianul leton Mischa Maisky, care i-a fost profesor, si de regizorul grec Mihalis Kakogiannis - care i-a fost
Sunt un Orb De Dragoste [Corola-blog/BlogPost/98849_a_100141]
-
susținut de Dâlma la Brașov. Și din acel moment au urmat discuții și întâlniri foarte plăcute, în cadrul cărora am descoperit lucrurile pe care Dâlma le adoră și fără de care nu poate trăi: muzică, actoria și cumpărăturile. Dâlma ne încântă prin naturalețea să, prin zâmbet și darul de a-i face pe oameni să o întregească din primul moment. Dâlma este o ardeleanca autentică de-a noastră, o cântăreață cu un farmec aparte, cu o voce puternică, cuceritoare prin stilul său cameleonic
imaginea ELIANA mall [Corola-blog/BlogPost/99340_a_100632]
-
reinterpretări ale comorilor world-music. O adevarată orchestră de gală, Pink Martini își poartă de fiecare dată ascultătorii într-o lume atemporala, fără granițe geografice. Veritabili arheologi muzicali, piesele lor sunt îmbinări subtile, șarmante de nenumărate stiluri muzicale, trecandandu-si auditoriul cu naturalețe de la nostalgie la exuberanta. Thomas Lauderdale (pian), solista Storm Large, basistul Philip Baker, Gavin Bondy (trompeta), Jeffrey Budin (trombon), Nicholas Crosa (vioară), Brian Davis (percuție), Daniel Faehnle (chitară), Anthony Jones (tobe), Timothy Nishimoto (percuție & backup vocal), Derek Rieth (percuție) promit
ultimele 500 de bilete [Corola-blog/BlogPost/99425_a_100717]
-
șoaptele pielii, atunci cu un cântec de gând. Sigur că îți las spațiul necesar cât să te miști în voie, după necesități, că doar și mie îmi place să respir în libertatea alegerii. Lângă tine mi se împrospătează aerul cu naturalețe. Și eu adopt poziții ciudate uneori. Adorm cu fața spre răsăritul stelelor și mă trezesc de partea florilor. Dar te port în orice colind, îmi bucuri zările, minune a văzduhului, parfum între pleoapele viselor. Simt nevoia să ne atingem cumva
NECESITATE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384263_a_385592]
-
consider că alăturarea dintre Ada Milea și Bobo Burlăcianu e unul dintre cele mai inspirate lucruri care s-au petrecut la nivel muzical în tara asta. Oamenii ăștia creează absolut impresionant împreună, iar modul lor de interpretare reușește, cu o naturalețe covârșitoare, să te transpună cu adevărat în starea propusă. Am avut plăcerea de a asculta câteva piese cu efect de teaser din proiectul încă nelansat pe care Ada si Bobo l-au conceput, Cel mai mare Gulliver, piese adaptate din
Nu poți trăi fără nas @ Diesel Club [Corola-blog/BlogPost/99844_a_101136]
-
în public devine astfel un instrument de evoluție personală și auto-cunoastere care vă poate oferi șansă de a descoperi cine sunteți cu adevărat și ce profesie sau carieră vi se potrivește. Treptat veți construi încrederea în sine și veți dobândi naturalețea unui speaker cu experiență și o mai bună cunoaștere a propriei persoane. Mai multe detalii despre acest atelier aflați aici! Ne găsiți pe facebook aici! Lector: Ana-Maria Karina Nagy Dată și ora: 19 noiembrie; 11:00 Număr ateliere: 7 Frecvență
Vorbire in public pentru adolescenti [Corola-blog/BlogPost/99834_a_101126]
-
de ciudați și schilozi care se proclama prietenii săi, Henry se maturizează rapid, devenind un adolescent cinic, indolent și agresiv, lipsit de mari ambiții. Românul descrie într-un stil de o vulgaritate adesea șocantă, însă de o cuceritoare sinceritate și naturalețe, lupta să cu acneea severă care îi spulberă orice șanse la o viața socială normală, primele sale experiențe erotice și bahice în cartierele sordide din Los Angeles, dar și cele dinții încercări literare. „Dacă vrei să salvezi lumea, trebuie s-
Noutăţi de la editura POLIROM la Librăriile RALU Braşov [Corola-blog/BlogPost/96964_a_98256]
-
teatru’’. În plus, piesa lui exprimă romanul în sine, lucru meritoriu pentru spectatorul care nu a apucat să-l citească încă. Spectacolul este concentrat la maximum. Privindu-l m-am simțit acolo sus pe scenă, printre actorii-personaje, care cu o naturalețe de nedescris și un talent actoricesc deosebit au reușit să facă spectatorii să râdă cu ei, să fie tensionați alături de ei, să plângă alături de ei. Uneori rafinamentul interpretării lor merge până acolo încât un simplu gest, o grimasă în colțul
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
universal, nu sunt peste tot la fel de bine văzuți împreună...”. Tudor Nedelcea: „Dumbrăveniul efectiv face de râs multe dintre marile orașe ale țării prin modul impecabil în care organizează acest eveniment”. Nicolae Dabija ne-a captivat ca întotdeauna prin energie și naturalețe: „Metaforic vorbind, Mihai Eminescu este cel care ne-a ales ca popor pentru a se naște aici... Limba, istoria, teritoriul ne-au fost luate de către unii care s-au întins peste ținuturile noastre după război dar, din fericire, au uitat
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
ar avea drept iluzia oricărei ființe." A ocroti această iluzie, fără superiorități cîștigate ușor și avantaje sentimentale, iată programul. A ocoli, pe cît se poate, certitudinile impuse celuilalt. Aspirația către vag", voluptatea de-a te lăsa învins: "să renunți cu naturalețea unei flori care se închide în înserări, iată secretul unei renunțări pe care n'o vom putea realiza niciodată, fiindcă punem prea multă pasiune în negații." Bunele instincte de luptă, pentru a căror extragere din ființă Cioran cel tînăr cheltuie
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
spus în ce măsură convingerile sale sunt identice cu cele ale autorului Nicolae Popa. Dincolo de acțiunea propriu-zisă și de strategiile narative ale autorului, romanul lui Nicolae Popa impresionează prin calitatea componentelor texturii epice. Ironic și autoironic, inteligent și cultivat, autorul utilizează cu naturalețe procedeele specifice postmodernismului (intertextualitatea, aluziile culturale, contextualizarea prin introducerea în ficțiune a unor întâmplări și personaje identificabile în viața reală), dar are și capacitatea de a realiza o analiză aproape cinică a situației politice, economice, sociale și culturale din Republica Moldova
Textualism basarabean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8286_a_9611]