912 matches
-
publicat și: The doubts generated by the century, From a seed to a tree, Concerning the problems of modern young people; In the shadow of faith, Endless light; Metaphysical change of existence, Truth about creation and evolution. Gulen privește cu naturalism pluralismul și diversitatea, acesta afirmând că este foarte important ca distincția dintre cei doi termeni să fie transmisă explicit oamenilor. El crede că diseminarea credinței într-o lume civilizată se poate face doar prin persuasiune. Toleranța este atât cuvântul - cheie
Fethullah Gülen () [Corola-website/Science/330942_a_332271]
-
e supraadăugată. Pentru Grigorie, din contra, natura cuprinde viața animală și viața intelectuală și viața supranaturală - și e adăugată viața animală (după cădere). Aceasta explică cum grecii pot zice că omul e bun prin natură, fără să fie chestiunea de naturalism, că e unit prin fire cu Dumnezeu, fără să fie panteism, cum bine a remarcat M. Lot. Borodine”<footnote Jean Daniélou, „Initiation à la mystique sacramentaire de l'Orient”, în: Revue des sciences philosophiques et théologiques, 1943, p. 666, nota
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Cantonierul Thiel), 1892), la roman ("Der Narr in Christo Emanuel Quint"(Smintitul întru Christos Emanuel Quint), 1910), de la eseu ("Russland und die Welt"(Rusia și universul), 1922) la autobiografie ("Das Buch der Leidenschaft"(Cartea pasiunii), 1930). Ilustrează toate curentele, de la naturalism și neoclasicism, tratează teme sociale ("Die Ratten"(Șobolanii), 1911), istorice ("Florian Gegyer", 1896) mitice ("Die versunkene Glocke" (Clopotul scufundat), 1897), legendare ("Der arme Heinrich"(Bietul Heinrich), 1902, antice ("Iphigenie in Delphi" (Ifigenia la Delfi), 1941), în măsura în care ele corespondeau impulsului său
Gerhart Hauptmann () [Corola-website/Science/298196_a_299525]
-
naturaliști; Hermann von Helmholtz aplica studiile fiziologice ale simțurilor la întrebarea epistemologică a percepției spațiale ridicată de Critica Rațiunii Pure. Mișcarea ajungea la apogeu odată cu gândirea școlii Marburg, reprezentată de Hermann Cohen și Paul Natorp. Aceștia din urmă au respins naturalismul lui Helmholtz și au reinițiat importanța metodei transcendentale. Ernst Cassirer, altă personalitate a școlii Marburg, a aplicat principiile kantiene la fenomenul cultural. Între timp, Wilheim Windelband și Heinrich Rickert au introdus kantianismul în filozofia istoriei. Neokantianismul a fost influent pentru
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
scoarță de copac, coaserea veșmintelor și a tapiseriilor sau turnarea metalelor. Prin artă au ieșit la lumină idei noi, iar în epoca clasică s-au pus bazele multor stiluri, dintre care unele se mențin și în zilele noastre. Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a proporțiilor și o estetică inspirată din natură, arta Greciei antice constituie punctul de plecare pentru întreaga artă europeană de mai târziu. Debutul îl constituie culturile minoică și miceniană. Arta greacă antică evoluează de-a lungul a
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
satisfacția de a nota detalii precise. În perioada goticului târziu, s-au remarcat artiștii precum Tilman Riemenschneider din Germania (Jelirea lui Hristos), Veit Stross din Transilvania (Moartea Fecioarei), care au creat sculpturi în lemn de o mare expresivitate, sau prin naturalismul lor, pictorii ca Robert Campin și Jan van Eyxk anticipau deja stilurile care aveau să apară odată cu Renașterea, prin naturalismul picturilor lor. Deși cu rădăcini adânci în tradiție, artele au evoluat cu altă imaginație, tulburătoare, și cu o vigoare crescândă
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
lui Hristos), Veit Stross din Transilvania (Moartea Fecioarei), care au creat sculpturi în lemn de o mare expresivitate, sau prin naturalismul lor, pictorii ca Robert Campin și Jan van Eyxk anticipau deja stilurile care aveau să apară odată cu Renașterea, prin naturalismul picturilor lor. Deși cu rădăcini adânci în tradiție, artele au evoluat cu altă imaginație, tulburătoare, și cu o vigoare crescândă. În Europa, Renașterea a influențat puternic toate artele: pictura, sculptura, teatrul, muzica si arhitectura. Învățământul și religia au cunoscut o
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
este mijlocită de către armaș, care reprezintă legătura dintre popor și domnitor. Cromatica lucrării este sobră cu tonalități galben-verzui, pe alocuri cafenii cu reflexe roșiatice. Din întreaga compoziție, doar cei doi țărani și târgovețul au atitudini fioroase, fapt care duce spre naturalism. Spontaneitatea, libertatea și prospețimea cromaticii dau viață picturii, detașând-o de majoritatea lucrărilor "împietrite" academiste ale lui Theodor Aman, Constantin Lecca sau G.D. Mirea. Compoziția "Capul lui Moțoc vrem !" se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României. Pictura
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Désiré , 10 iunie 1819, Ornans/Franche-Comté - d. 31 decembrie 1877, La Tour-de-Peilz/Elveția) a fost un pictor francez, care a condus mișcarea artistică a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Într-unele din operele sale exprimă un naturalism violent, ca în tabloul intitulat "Originea lumii", 1866. Angajat în evenimentele politice ale timpului său, a fost ales în conducerea Comunei din Paris din anul 1871. Viața lui coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă di istoria Franței: întoarcerea pe tron
Gustave Courbet () [Corola-website/Science/306938_a_308267]
-
Însă e curios ca, într-un studiu cu o miză socio-politică și istorică atât de apăsată, tocmai raportarea la context să fie deficitară. Abia se amintește faptul că după volumul Întâlnirea din Pământuri (1948), Marin Preda a fost acuzat de naturalism: stigmat greu, în anii '50, care putea pecetlui soarta unui scriitor. Compromisurile prozastice despre care am vorbit vin după acest moment, ca un fel de soluție de avarie a carierei lui Preda. Doar apariția primului volum din Moromeții va face
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
formulate ulterior de White, Rawls arată că există o serie de obstacole în a considera premisele a fi cu necesitate adevărate sau a explica ce înseamnă acest lucru. Concepțiile lui White și Rawls sunt convergente și în privința criticilor formulate împotriva "naturalismului reductiv"73 (reductive naturalism). Adepții "naturalismului reductiv" încearcă să definească conceptele morale cu ajutorul unor noțiuni non-morale. Ei susțin totodată că enunțurile morale afirmate sunt adevărate dacă sunt interpretate prin intermediul unor asemenea definiții. Rawls evidențiază că tezele "naturalismului reductiv" se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Rawls arată că există o serie de obstacole în a considera premisele a fi cu necesitate adevărate sau a explica ce înseamnă acest lucru. Concepțiile lui White și Rawls sunt convergente și în privința criticilor formulate împotriva "naturalismului reductiv"73 (reductive naturalism). Adepții "naturalismului reductiv" încearcă să definească conceptele morale cu ajutorul unor noțiuni non-morale. Ei susțin totodată că enunțurile morale afirmate sunt adevărate dacă sunt interpretate prin intermediul unor asemenea definiții. Rawls evidențiază că tezele "naturalismului reductiv" se bazează pe definiții care implică
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
că există o serie de obstacole în a considera premisele a fi cu necesitate adevărate sau a explica ce înseamnă acest lucru. Concepțiile lui White și Rawls sunt convergente și în privința criticilor formulate împotriva "naturalismului reductiv"73 (reductive naturalism). Adepții "naturalismului reductiv" încearcă să definească conceptele morale cu ajutorul unor noțiuni non-morale. Ei susțin totodată că enunțurile morale afirmate sunt adevărate dacă sunt interpretate prin intermediul unor asemenea definiții. Rawls evidențiază că tezele "naturalismului reductiv" se bazează pe definiții care implică asumarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
criticilor formulate împotriva "naturalismului reductiv"73 (reductive naturalism). Adepții "naturalismului reductiv" încearcă să definească conceptele morale cu ajutorul unor noțiuni non-morale. Ei susțin totodată că enunțurile morale afirmate sunt adevărate dacă sunt interpretate prin intermediul unor asemenea definiții. Rawls evidențiază că tezele "naturalismului reductiv" se bazează pe definiții care implică asumarea unei teorii clare a semnificației, iar aceasta pare să lipsească. Potrivit lui Rawls, încercarea de a elabora o teorie a dreptății este similară tentativelor de a dezvolta teorii în gramatică, logică, matematică sau
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
descris de Goodman, cu perspectiva expusă de Quine în lucrarea Word and Object și cu propriile teze din cartea Toward Reunion in Philosophy. (2) Prezintă criticile pe care Rawls le aduce atât "metodei carteziene" de întemeiere, cât și celei a "naturalismului reductiv". (3) Arată caracterul metodologic monist al concepției lui Rawls, prin evidențierea similarităților cosemnate de acesta între testarea inferențelor logice, enunțurilor din științele naturii și a convingerilor morale 86. (4) Aseamănă cele două principii fundamentale ale dreptății, propuse de John
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Curent literar și artistic constituit în Franța către sfârșitul secolului al XIX-lea, ulterior extins în întreaga Europă; denumirea i-a fost dată în 1886 de Jean Moréas. Mișcarea se manifesta însă de aproape două decenii, ca reacție la parnasianism, naturalism, la scientismul filosofiei pozitiviste. Anticipat de romantismul târziu (Friedrich Novalis, Ludwig Tieck, E. A. Poe, Gérard de Nerval) și de poezia lui Charles Baudelaire, s. exprimă starea de spirit a unei generații dezamăgite de orientarea unei culturi și de rânduielile unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o primă etapă pe Pareyson 4 - patru accepțiuni de bază ale obiectului mimesis-ului. Conform primeia - cea mai apropiată de viziunea partizanilor referențialismului sau „naturalismului” și, în egală măsură, cea mai discutabilă -, verosimilul ar fi echivalent cu „realsimilul”, cu ceea ce experiența atestă ca frecvență. Asemănarea cu adevărul empiric rămâne, în acest caz, criteriul decisiv. O a doua accepțiune tematizează adevărul-coerent (il vero-coerente), accentuând partea a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul nostru s-a purtat un război îndârjit care a fost, de altfel, câștigat. Dar de către cine și pentru ce? De o mediere lingvistică, considerată esențială. Dar care este statutul teoretic al acestei medieri? Ar trebui oare să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
am fi tentați să credem că pentru autorul Cuvintelor potrivite esențială rămâne elogierea virtuților limbajului poetic, considerat ca diametral opus limbajului prozei. Nu putem ignora nici „radicala ostiliate a poetului față de formele moderne ale idealului imitativ în literatură: realismul și naturalismul”300 și nici convingerea, specific modernistă, că poezia, prin caracterul ei independent, autonom, incompatibil cu comunicarea lingvistică uzuală, ar putea oferi standarde și norme pentru celelalte genuri literare: Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
legilor naturii, nu poate accepta ca valorile să Își aibă rădăcinile În subiectivitate. Umanismul juridic, analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul cu morala. Totuși, chiar dacă recunoaștem o anumită pertinență a naturalismului anticilor, putem să punem sub semnul Întrebării coerența unei gândiri care conține În germene istoricismul pe care tot ea Îl denunță. Într-adevăr, dacă Încredințăm naturii grija de a determina norma, nu Înseamnă oare că renunțăm la drept ca transcendență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
obișnuit par exagerate, dacă nu chiar injuste. În primul rând, trebuie să-i recunoaștem meritul de a furniza câteva argumente acelora care, purtați de valul optimismului evoluționist, prevedeau dispariția, o dată cu modernitatea triumfătoare, a sentimentelor identitare excesive. În plus, acuzația de naturalism, termen care dorea să discrediteze, se bazează pe o interpretare pripită. Această acuză este, În schimb, valabilă În cazul tezelor neodarwiniste ale lui Pierre Van den Berghe, pentru care etnicitatea constituie o metodă de selecție a celor Înrudiți (Van den
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
afirmă ca maestru și model de urmat pe Maxim Gorki, care a determinat, pe principiile leniniste realismul socialist continuator al realismului opus la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea așa-zisei artă pentru artă și naturalismului. Cele două curente erau principalul cal de bătaie al scriitorilor angajați în lupta contra vremurilor apuse odată cu instaurarea comunismului. Sadoveanu, ca un părinte grijuliu, îndeamnă pe tînărul scriitor la însușirea elementelor de cultură ale vieții vechi și moderne, subliniind condițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Teoria dependenței (66) Capitolul 2. Crizele lumii moderne / 71 Schimbări și constante sociale după 1989 (71) Sursele crizelor (75) Surse istorice ale crizelor (78) Crizele și factorii naturali (82) Criza lumii moderne în viziunile occidentalilor (85) a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist (88) b) De la idei majore la strategii sectoriale (100) b1) Criza conștiinței moderne la început de modernitate (102) b2) Criza spiritului american contemporan (113) b3) Antropologia renovată sursă pentru depășirea crizei în cunoașterea omului (132) Partea a II-a
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
crizei spiritului american" din anii '70 ai secolului trecut (A. Bloom) (12) sau ale "crizei științelor omului și antropologiei" din a doua jumătate a secolului trecut (G. Durand) (13). Toate au avut și unele ecouri est-europene. a) Desacralizarea lumii și naturalismul obiectivist Ne oprim la doi autori din veacul trecut, Guénon și Husserl, care, deși au avut programe diferite de cercetare, au ajuns la unele rezultate comune privind ascensiunea omului. Guénon a fost pasionat de tradiții și ezoterism. Husserl rămâne autorul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
matematică și filosofie. Meditând asupra problemei practice a crizelor, fiecare a ajuns la câteva idei majore: fie că ea s-ar datora desacralizării lumii prin atitudini potrivnice tradițiilor, după părerea lui Guénon, fie că oboseala și slăbirea lucidității culturale, odată cu naturalismul și obiectivismul îmbrățișat de moderni, ar fi cauzele crizei, după opiniile lui Husserl. Ambii privesc crizele drept consecințe ale sărăcirii valorizării spiritului prin materialisme înguste și tot felul de teorii reducționiste. Guénon a publicat cartea cu un titlu expres despre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]