971 matches
-
cu ambii deodată (cum este "omul" lui Nietzsche, de exemplu). Așadar, omul este element de ordine care cumpănește starea și evoluția existenței-ca-totalitate, a "lumii". Acest tablou în care omul își are locul stabilit prin funcția sa cosmologic-ordonatoare nu este nici "naturalist" (nu identifică omul cu natura, cu condiționatul natural), nici "absolutist" (nu afirmă natura pur necondiționată a omului, nu identifică omul cu Absolutul)303. Într-un fel, "naturalismul" semnalează riscul pierderii de sine a umanului prin necondi-ționarea și nelimitatea sa, prin
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
II, p. 415. 151 Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei românești, București, Editura Eminescu, 1988, p. 83. 152 Gheorghe Vlăduțescu, O lectură paralelă: C. Rădulescu-Motru și P. Teilhard de Chardin, în "Revista de filosofie" 5/1976, p. 615. 153 E. Cassirer, Fondation naturaliste et fondation humaniste de la philosophie de la culture, în vol. L'idée de l'histoire, Cerf, 1988. 154 V. Băncilă, Doctrina personalismului energetic a d-lui C. Rădulescu-Motru, p. 56. 155 Pot fi socotite lucrări alcătuitoare ale sistemului filosofic al personalismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Em. Mounier, Le personnalisme, p. 52. 302 Ibidem, cap. VII. 303 Termenii "naturalism" și "absolutism" sunt folosiți în contextul de față într-un mod convențional. Ei se referă la acele reconstrucții antropologice care fie identifică omul cu condiționatul natural (reconstrucții naturaliste), fie cu Necondiționatul, Absolutul (reconstrucții absolutiste). 304 Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996, p. 13. 305 "Trebuia să fie mai multe (începuturi ale filosofiei n.n.), exact trei, pentru că tipologic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din moment ce am aprofundat filosofia „idealistă”, la care totuși am avut acces (pentru că așa am vrut și se putea și În acele vremuri), precum și unele texte biblice, am devenit sensibil și la alte platforme ideatice, altele decât cele croite pe evidențe naturaliste și experimentaliste. I le-am prezentat cum m-am priceput și eu (pe atunci nu aveam vocație de pedagog), dar din păcate nu au avut nici un impact. Mi-a respectat punctul de vedere, nu fără păreri de rău, pe care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
trebuie să se situeze în afara realității sociale, în zona „eternităților absolute și transcendente”, artistul având datoria de a cultiva „frumosul absolut”, de a urmări un „ideal”. Viitorul ar aparține romantismului idealist. În numele acestui viitor, A. contestă sub raport artistic scrierile naturaliste și critică orientarea estetică de la „Contemporanul”, mai ales pe C. Dobrogeanu-Gherea. Este și unul dintre promotorii autohtonismului cultural și artistic. În studiul Încercări critice. Junimea și roadele ei (1905), încearcă o judecată de ansamblu asupra rolului junimiștilor în evoluția vieții
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]
-
Victoria Dragu. D. debutează în 1971 cu volumul Drumuri ca-n palmă, cuprinzând scurte povestiri ce excelează prin concizie, analiză lucidă și o deosebită putere de sugestie. Varietatea mediilor investigate, precum și diversitatea modalităților stilistice, de la notația lirică la duritatea pasajului naturalist, au determinat critica să remarce virtualitățile de romancier ale autorului, care în 1972 își tipărește primul roman, Trapez, cu o pronunțată tentă socială. Cartea evocă drumul contorsionat al devenirii unui tânăr, descendent dintr-o familie de „foști”, Mihai Olaru. „Apropiat
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
disecate (la figurat, dar uneori și la propriu) cu mult calm narativ ori sunt lăsate să suporte brutalitățile și sadismele altora, preponderent masculine. Vietățile și femeile devin astfel victime predilecte, pe un fundal al mizeriei materiale și morale, desenat aproape naturalist. Prozatoarea are un auz fin, vorbele „eroilor” relevându-le pregnant condiția socială și intelectuală, esența tipologică. Poveștile Monei (1999) e o construcție mai ambițioasă și, evident, mai matură, ilustrând talentul epic și disponibilitățile autoarei. Trei secvențe, trei „povești” au în
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
acestea. Tot Lucian Blaga publică și o cronică la volumul Jurnalul de călătorie al unui filosof de H. Keyserling, iar, la rubrica „Însemnările săptămânii”, îi este reprodus articolul Naturalismul, fragment din studiul cu același titlu, în care autorul definește „tainele” naturaliste ca niște „taine fără mister”, căci necunoscutul s-ar reduce la câteva constante matematice, iar naturalismul, în fapt, va fi revitalizat parțial criticismul kantian. Sunt prezenți cu versuri Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Zaharia Stancu (Sfârșit), Ion Buzdugan, Isaia Tolan, Lucian
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
la piesele lui Pirandello, ca și jocul borgesian de oglinzi dintre realitate și imaginație într-o construcție complexă și flexibilă. Dovedind spirit și virtuozitate tehnică, autorul are gustul experimentului literar și pare la fel de stăpân pe mijloacele sale când descrie scene naturaliste sau când recurge la analize psihologice minuțioase, în lungi monologuri interioare de tip joycean. Nu lipsită de calități estetice, dar marcată ideologic se dovedește a fi piesa Credința (1980; Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei Române), scrisă parțial în maniera lui Brecht
COJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286323_a_287652]
-
diverse ocupații. Forța și căldura evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București, 1922-1923; Conu Enake, Craiova, [1928]; Schițe, București, [1936]; Însemnările lui Safirim, București, 1936; ed. pref. Al. Piru, îngr. și postfață Octavian Lohon
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
B. o operă cu certe valențe estetice. Romanul Lume fără cer (1947), singura operă literară propriu-zisă a autorului, se înscrie, prin toate datele sale, de la spiritul pozitivist al observației la arhitectura narativă precisă, cu capitole organizate simetric, în canoanele realismului naturalist. Inspirată din viața dură, „lipsită de cer” a minerilor - a „ocnarilor”, cum li se spune în Banat -, narațiunea lui B. transferă în plan literar experiența documentară și sociologică a autorului. Tablourile sale, indiferent dacă este vorba de peisaje și târguri
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul naturalist, ironia analitică, disociativă, subminând metodele tradiționale, vetuste. Limbajul criticii sale transgresează cadrul standard al disciplinei, înaintând inovator în cel al „ficțiunii critice”, după cum își subintitulează B. unul dintre volumele proprii. În O slăbiciune pentru pisici (1997), viața creatorilor de literatură
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
are capacitatea și inteligența de a slăbi dependența de terenul arabil și poate reduce costurile de producție agricolă pentru o populație mondială în creștere. Este ironic faptul că mult timp economics - știința deprimantă - a fost capabilă să arate că viziunea naturalistă, pesimistă nu este compatibilă cu istoria economică, că istoria demonstrează că putem crește resursele prin progresul cunoașterii. Diferențele de productivitate a solului nu sunt o variabilă utilă pentru a explica de ce oamenii sunt săraci în multe părți ale lumii. Ceea ce
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
despre lucruri. Pe când acei cari susțin realitatea absolută a spațiului ș-a timpului, primeasc-o ca subsistentă sau ca inerentă, se văd nevoiți a fi în contrazicere cu principiele experienței înseși. Căci de se decid pentru cea întîi (în genere partida naturaliștilor matematici), atunci trebuie să admită două lucruri ca nelucrurile eterne și infinite existente pentru sine (timp și spațiu) cari sânt (fără ca ceva real să fie) numai pentru a cuprinde ele toate cele reale. De părtinesc a doua teorie (de care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rațiunei omenești. În acest înțeles însă ar fi o mare glorificare de sine de a se numi cineva pe sine însuși filozof și de a-și aroga a fi întocmai cu prototipul, care nu se află decât în idee. Matematicul, naturalistul, logicul, oricât de frumos ar progresa cei dintâi în cunoștințe raționale în genere, cei de-ai doilea în cele filozofice în speție, rămân totuși (artiști) artizani ai rațiunei (Vernunftkunstler). Mai este un învățător în ideal care toate acestea le opintește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doar prin inhalarea fumului unor plante stupefiante, ci și prin administrarea unor poțiuni psihotrope. În secolul I e.n., Plinius cel Bătrân vorbea despre diverse „ierburi magice” și „plante miraculoase” pe care le utilizau magii. Ele ar fi ajuns la cunoștința naturalistului roman prin intermediul lui Pitagora și Democrit, „care au călcat pe urmele magilor persani”. Poțiuni din aceste plante provoacă „vedenii îngrozitoare și amenințătoare”, „delir și viziuni miraculoase”, „puteri divinatorii” etc. Una dintre aceste plante - identificată de cercetători cu cana- bisul (82
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale cărei vârfuri florale sunt mult mai bogate în alcaloizi decât semințele. în fine, ca să încheiem capitolul privind inhalarea fumului de plante psihotrope și medicinale de către populațiile antice din estul continentului, să îi dăm cuvântul și lui Plinius cel Bătrân. Naturalistul roman din secolul I e.n. scrie următoarele : în mod surprinzător, se povestește că barbarii [Plinius nu precizează care], insuflând pe gură fumul acestei plante [cypiros = săbiuță = Gladiolus imbricatus], își micșorează splina și nu ies din casă decât după această inhalație
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
organic al naturii, gingaș ca toate produsele de soiul acesta; afacerea noastră e de-a cunoaște proprietățile lui naturale și nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adapta legilor cari - i sunt înnăscute. Genialul Montesquieu însuși, întemeietorul cercetării naturaliste în materie de viață publică, zice (în cartea De l'esprit des lois ) că, înainte de-a exista legi, existau raporturi de echitate și de justiție. "A zice că nu există nimic just și nimic injust decât ceea ce ordonă sau
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de un număr mare de critici și chiar teoreticieni ai romanului la persoana întîi, are tot atît de mult nevoie de deschematizare, pe cît are nevoie și rolul naratorului auctorial. Tendința de schematizare se naște din diversele programe realiste și naturaliste, în care naratorul este adesea înțeles ca fiind preocupat de prezentarea circumstanțelor pe care a ajuns să le cunoască prin propria experiență și prin observație directă sau prin investigații pe care le-a făcut el însuși. În practica literară, naratorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Fără a absolutiza ideea consecințelor negative ale influențelor unora ce vin din afară, se accentuează ideea că suprapunereea unor elemente ș( a unor proiecte străine națiunii considerate este (n măsură să nu permită evoluția firească, naturală a acesteia. (ndepărtarea prejudecății naturaliste cu privire la societate, prejudecată ce conduce la ideea că societățile nu sunt parte a naturii, evoluția lor fiind marcată de dorințele ș( interesele subiective ridicate la rang de lege, a condus, (ncep(nd cu Montesquieu, la reorientarea modalităților de studiere a
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
condiții optime pentru unirea funcțională a simțurilor și a inteligenței; ar sprijini efectiv activitatea gândirii și nu numai a simțurilor, ar dobândi un caracter mai euristic. De exemplu, unele materiale demonstrative ar putea foarte bine să renunțe la Înfățișarea strict naturalistă a obiectelor și a fenomenelor (tip fotografie), despovărându-se de multe elemente descriptive În favoarea esențializării, a cuprinderii Într-o formă mai generalizată a unei realități, mai schematizată, mai stilizată, de genul unei imagini conceptuale, al schemelor dinamice ori simbolice etc.
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
teoriei inteligențelor multiple: Sigmund Freud (intrapersonală), Albert Einstein (logico-matematică), Pablo Picasso (spațială), Igor Stravinski (muzicală), T.S. Eliot (lingvistică), Martha Graham (corporală-chinestezică) și Mahatma Gandhi (interpersonală). Charles Darwin poate fi un exemplu de persoană cu un nivel foarte înalt de inteligență naturalistă. Gardner subliniază totuși faptul că majoritatea acestor persoane au dovedit că au un nivel înalt al mai multor tipuri de inteligență, dar și un nivel remarcabil de scăzut în cazul altor tipuri de inteligență (de exemplu, Freud se poate să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
-i pretindă altceva ochiului artistului decît să redea impresia primă, În toată bogăția și intensitatea expresivității ei. Pentru aceasta, pictorii impresioniști au aprofundat studiul În aer liber și nuanțele culorilor (ale luminii În special), fiind numiți din acest motiv „pictori naturaliști”. Însă chiar și un ochi hipersensibil, cum a fost cel al lui Claude Monet, se simțea mereu În urmă cu un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
doctor apatic care proslăvește indiferența față de negativitatea lumii, în timp ce Walter de Hollande l-ar reprezenta pe doctorul inocent... Dar, incontestabil, Jan din Brno îl personifică pe doctorul sadian - fie-mi permis anacronismul! Căci el formulează, până la ultimele lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând libertatea spiritului. Urmărit de puterea ecleziastică, Jan abjură, apoi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
politică internațională. Pentru o mai bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea „hărții” teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor generale programul legitim din punct de vedere științific; susține subsumarea teoretică a explicației științifice, în sensul că ipotezele sunt deduse din legile acoperitoare, iar cazurile particulare sunt subsumate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]