825 matches
-
și al economiei", considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești. Iosif Szabo a fost ales membru de onoare al Societății Academice în ședința din 30 august 1872, alături de alți doi ieșeni, tată și fiu: naturalistul și medicul Jacob Czihak (Cihac) și filologul Alexandru Cihac.
Iosif Szabo () [Corola-website/Science/307163_a_308492]
-
ihtiologul francez Lacépède a schimbat numele binomial al animalului în "Balaenoptera jubartes", și a mutat specia din familia "Balaenidae" în familia "Balaenopteridae". În 1846, zoologul britanic John E. Gray a clasificat balena cu cocoașă drept "Megaptera longpinna", iar în 1932 naturalistul american Remington Kellogg i-a schimbat numele speciei în "novaeangliae". Ultimul a mai descris și cele mai vechi fosile ale balenelor cu cocoașă — "Megaptera miocaena", datând din miocenul târziu. De asemenea, au fost descoperite rămășițe ale balenelor cu cocoașă din
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
ca o lucrare de dimensiuni vaste, cu prezentarea unui material faptic extrem de bogat. Dar după cum prevăzuseră Lyell și Hooker, Darwin nu era singurul care lucra la o teorie despre evoluția speciilor. Încă din anul 1856 Darwin era în corespondență cu naturalistul Alfred Russel Wallace, plecat de doi ani în Arhipelagul Malaiez, pentru cercetări biologice. La începutul anului 1858 Darwin primește de la Wallace un articol prin care semnatarul acestuia îl ruga pe Darwin să îl dea spre publicare. Titlul articolului era „Cu privire la
Originea speciilor () [Corola-website/Science/302052_a_303381]
-
stârnit încă de la apariție polemici imense între susținătorii teoriei și adversarii ei. Printre adversari s-a numărat și Robert FitzRoy, capitanul vasului „Beagle”, meteorolog și cartograf, care l-a atacat vehement pe Darwin. Teoria evoluționistă a fost susținută de numeroși naturaliști printre care Thomas Huxlez, Ernst Haeckel, Alexander O. Kovalevski, Vladimir O. Kovalevski, A.V. Severțov . Și în România, concepția evoluționistă a avut numeroși susținători printre care: Grigore Ștefănescu, Ștefan Mihăilescu, N. Leon, Grigore Antipa, Dimitrie Voinov, Emil Racoviță, Victor Babeș
Originea speciilor () [Corola-website/Science/302052_a_303381]
-
al XIII-lea aceasta a intrat în atenția cîtorva învățați. În 1717 medicul și chimistul Louis Lemery a realizat prima descriere științifică a fenomenului. Primul care a înțeles că proprietățile turmalinei au de a face cu electricitatea a fost însă naturalistul Carl von Linné, care pe baza acestei observații a numit turmalina "lapis electricus" ("piatra electrică"). O serie de alți cercetători ai secolului al XVIII-lea au continuat să studieze fenomenul, dar înțelegerea cantitativă a acestuia avea să se producă abia
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]
-
bălegarul pentru a confirma marcarea teritoriului. În secolul XV, Johann Schiltberger a fost printre primii europeni care au văzut acest cal, fiind prizonier al hanului mongol. Calul este numit după generalul rus de origine poloneză Nikolai Przewalski (1839-1888). Explorator și naturalist, el a descris calul în 1881, după ce a plecat într-o expediție să îl găsească, deoarece circulau zvonuri despre existența lui. Mulți cai Przewalski au fost capturați în 1900 de Carl Hagenbeck și trimiși în varii grădini zoologice. Între 12
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
Richard Louis "Dick" Proenneke (4 mai 1916-28 aprilie 2003) a fost un naturalist care a trăit singur în munții din Alaska, lângă locul numit "Twin lakes", locuind într-o cabană de bușteni pe care a construit-o singur cu unelte obișnuite de tâmplărie. a lăsat moștenire înregistrări meteorologice cât și date despre fauna
Richard Proenneke () [Corola-website/Science/319211_a_320540]
-
până la sfârșitul vieții lui, a pus bazele celei mai mari colecții de păsări autohtone din România, a întocmit primul catalog al acestei colecții, a înființat Stațiunea Ornitologică Jurilovca-Timișoara (prima stațiune ornitologică din țară), a participat la organizarea Primului Congres al Naturaliștilor din România. De numele lui se leagă și înființarea Stațiunii Zoologice de la Sinaia, a Societății de vânătoare Hubertus, a Societății de pescuit Somnul din Timișoara, ș.a. Lucrarea sa, Păsările României, în 3 volume, este cartea de căpătâi a ornitologilor și
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
tulpinile contin acid benzoic și acid cinamic precum și nothofagin. De-a lungul secolelor 17 și 18, călătorii și botaniștii europeni care au vizitat regiunea Cederberg din Africa de Sud au făcut referiri cu privire la abundența unei "plante bune" în scopuri curative. În 1772, naturalistul suedez Carl Thunberg a remarcat că "oamenii de la țară prepară ceai" dintr-o plantă pe care o numesc rooibos sau redbush. Tradițional, localnicii se urcau în munți unde tăiau frunzele fine sub formă de ac ale plantei sălbatice Rooibos. Acestea
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
conifere, prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat pe soluri calcaroase și silicoase, mai ales după o ploaie puternică de vară, din iunie până în octombrie. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară în 1772 de către naturalistul tirolez Giovanni Antonio Scopoli, care a numit-o "Agaricus procerus". Rolf Singer a transferat genul spre "Macrolepiota" în anul 1948. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
se află o singură așezare permanentă, Sachs Harbour(), pe coasta de sud-vest, care la recensământul din 2006 avea o populație de 122 persoane. Insula a fost descoperită în anul 1820 de către exploratorul britanic Sir William Parry și numită în onoarea naturalistului Joseph Banks, președinte al Royal Society între 1778 și 1820. În cursul expediției lui Robert McClure (1850-1854), insula a fost rebotezată ca "insula Baring", numele de Banks fiind menținut doar pentru zona de nord-est, însă această denumire nu s-a
Insula Banks () [Corola-website/Science/316714_a_318043]
-
nave militare ușoare de tip canoniere sau vedete. Cea mai dintâi navă de cercetări științifice din România a fost crucișătorul Elisabeta, nava amiral a flotei militare române între anii 1888-1918 pe care regele Carol I a pus-o la dispoziție naturalistului Grigore Antipa timp de nouă luni în anul 1893 pentru o campanie oceanografică. De asemenea, după cel de-al doilea război mondial, s-au folosit pescadoare costiere, remorchere salvatoare, traulere de pescuit oceanic, a căror înzestrare a fost completată cu
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
său. Ulterior pleacă la Paris în scopul completării cunoștințelor, unde frecventează cursurile de anatomie ale lui Georges Cuvier. Meckel a fost unul din fondatorii teratologiei, ocupându-se în special defectele congenitale și anomaliile din perioada dezvoltării embrionare. Ca adept al naturalistului evoluționist, Jean-Baptiste de Lamarck, Meckel considera că dezvoltarea formațiunilor anormale se supune acelorași legi naturale ale dezvoltării organismelor. Două structuri anatomice îi poartă numele: De asemenea, "sindromul Meckel" (numit și sindromul Meckel-Gruber) îi poartă numele.
Johann Friedrich Meckel () [Corola-website/Science/312579_a_313908]
-
(n. 30 iunie 1885 în Holzschlag, Mühlviertel, Oberösterreich, d. 25 septembrie 1958, Linz), a fost un pădurar, naturalist, filosofie și inventator austriac. A avut trei copii: Walter, Margarete, Huberta. S-a născut într-o familie de pădurari din tată în fiu, "Fidus in silvis silentibus" ("încredere în pădurile tăcute, liniștite") era deviza familiei. Încă din copilărie a fost
Viktor Schauberger () [Corola-website/Science/335959_a_337288]
-
vara târzie și toamna. Acest burete a fost descris sub diverse denumiri foarte des, în total de 21 de ori (inclus forme și variații inexistente). Aici cele mai importante: În anul 1785, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul francez Pierre Bulliard ca "Agaricus contiguus" în volumul V al operei sale "Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume" (tab. 240) și redenumit numai un an mai târziu de micologul german August Batsch (1761-1802) în volumul
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
complette des plantes indigenes de ce royaume" (tab. 240) și redenumit numai un an mai târziu de micologul german August Batsch (1761-1802) în volumul al 2-lea al lucrării sale "Elenchus Fungorum" ca "Agaricus involutus". Doi ani mai târziu, în 1788, naturalistul englez James Bolton (1735-1799) a descris o ciupercă sub denumirea "Agaricus adscendibus" care, după "Index fungorum", ar fi identică cu buretele porcesc. În anul 1821, cunoscutul botanist englez Samuel Frederick Gray l-a descris în volumul I al cărții sale
Burete porcesc () [Corola-website/Science/335595_a_336924]
-
veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1809, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) ca "Agaricus virosus" în volumul al 3-lea al operei sale "Coloured figures of English Fungi or mushrooms" și aprobat de marele savant Elias Magnus Fries în lucrarea sa "Epicrisis systematis mycologici" (1838). Specia a fost
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
Saussure asupra scăderii magnetismului din atmosferă, realizând un zbor cu balonul. După prima încercare, nereușită, Lussac va reîncerca experimentul, de data aceasta singur, urcând până la altitudinea de 7016 metri (acesta fiind un record la acea vreme) și dezmințând astfel afirmațiile naturalistului. În aceeași perioadă, Gay-Lussac începe o colaborare cu Alexander von Humboldt pentru a analiza aerului, iar în martie 1805, obținând un concediu de un an de la Școala politehnică, pleacă împreună cu acesta într-o lungă călătorie științifică în Alpi, în Elveția
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
Richard Darwin Keynes (n. 14 august 1919 - d. 12 iunie 2010) a fost un fiziolog englez. A fost unul din strănepoții lui Charles Darwin și a editat relatările și ilustrațiile referitoare la călătoria pe Beagle a marelui naturalist. A adus contribuții în domeniul neurologiei și anume în studiul transmiterii impulsurilor nervoase de-a lungul neuronilor. A descoperit o metodă de cercetare fiind primul care a utilizat, ca element de marcaj, atomi radioactivi de sodiu și potasiu. În 1959
Richard Keynes () [Corola-website/Science/320314_a_321643]
-
Sir (22 iunie 1878 - 11 august 1971) a fost un renumit naturalist, microbiolog, micolog și ornitolog australian. A predat ca profesor de patologie la Universitatea din Adelaide și a ajutat poliția în multe anchete importante, precum faimosul caz Taman Shud. John Cleland a lucrat ca și microbiolog în Australia de Vest și
John Burton Cleland () [Corola-website/Science/330860_a_332189]
-
(n. 27 decembrie 1571, Weil der Stadt - d. 15 noiembrie 1630, Regensburg) a fost un matematician, astronom și naturalist german, care a formulat și confirmat legile mișcării planetelor (Legile lui Kepler). În matematică este considerat precursor al calculului integral. Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, Germania, și a studiat, începând cu anul
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]
-
Biblia, totuși nu a cerut scuze postume la adresa lui Charles Darwin, care, în secolul al XIX-lea, a fost atacat de Biserica Angliei pentru argumentele sale ce contraziceau însemnătatea biblică a creației. Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui naturalist și a 150 de ani de la publicarea lucrării "Originea speciilor", Adunarea Generală a Organizației Internaționale de Științe Biologice a declarat anul 2009 "Anul Darwin", un an în care se speră că știința va aduce noi soluții pentru problemele omului modern
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
Dumneavoasră nu mai putți învăța la noi"). Se înscrie ca student la Universitatea din Leipzig. I-a ascultat pe Ernst Heinrich Weber la filozofie și Carl Brandan Mollweide la algebră , pe de altă parte rămânând un autodidact, fiind fascinat de naturalistul Lorenz Oken. În 1819 își ia licență, 1823 devine magister și conferențiar. În ciuda promovării examenului medical, și-a câștigat existența prin munca literară. Începând cu 1824, a tradus cele mai importante manuale de fizică și chimie de Jean-Baptiste Biot și
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
dintre cei mai proeminenți geologi care s-au folosit de descoperirile ei, cum ar fi Buckland și , care au multiple specii fosile denumite după ei. Singura persoană care a dat numele unei specii după ea în timpul vieții ei a fost naturalistul elvețiano-american Louis Agassiz. La începutul anilor 1840, el a botezat două specii de pește fosil după ea—', și "Belenostomus anningiae"—și o alta după prietena ei . Agassiz a fost recunoscător pentru ajutorul primit de la cele două femei la examinarea specimenelor
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
și ruginile la cereale, prezintă primele noțiuni de rezistență a grâului la boli, recomandă rotația culturilor ca metodă de protecție a plantelor. Renumitul poet roman "Ovidiu" în scrierile sale „"Fastele"” îl imploră pe Jupiter să apere grânele de mălură. Marele naturalist al Imperiului Roman, "Pliniu cel Bătrân", în lucrarea "Historia naturalis" a descris bolile grâului, a recomandat ca măsuri de protecție dezmiriștirea și rotația culturilor, a descris unele boli neinfecțioase cauzate de temperaturi anormale ale aerului. Pe parcursul erei medievale, ca și
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]