566 matches
-
costume de stofă bleumarin, dintre care ea se înălța zveltă, tenace și îmbrăcată în negru. Între corpolenții cu părul sur se număra un fost căpitan de rangul doi și comandant al torpilorului T36, al cărui echipaj salvase câteva sute de naufragiați, și un ofițer supraviețuitor al navei scufundate. Dar cea mai vie amintire i-o păstraseră mamei membrii echipajului de pe torpilorul Leul. Mi se părea că toți acei domni o așteptaseră doar pe mama. Au înconjurat-o, ea se purta abuziv
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
ZORILE, publicație apărută la București, bilunar, între 15 aprilie și l iunie 1912. Director: N. N. Hêrjeu. Articolul-program Ca să se știe! pledează pentru urmarea exemplului clasicilor, respingându-se „literatura impotentă și ambițiile naufragiate ale simboliștilor”. Poeții revistei sunt Oreste, N. N. Hêrjeu, Ion Al-George, Nichita P. Macedonski, proza este semnată de Waldemar, iar un text dramatic, Sapho, dă Ion Al-George. Se evocă personalități (N. Iorga, B. Delavrancea, Mihai Eminescu), se comentează spectacole teatrale la
ZORILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290753_a_292082]
-
în Parlament, Chișinău, 1992; Basarabia, numele tău e Maria!, pref. Mihai Cimpoi, Cluj-Napoca, 1992; Sociologul Eugeniu Sperantia, pref. Tudor Drăganu, postfața Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1993; Studentă, Cluj-Napoca, 1995; Academia Română (1866-1996). Academicieni năsăudeni și bistrițeni, pref. Ștefan Păscu, Cluj-Napoca, 1996; Corabia naufragiaților, pref. Teohar Mihadaș, Cluj-Napoca, 1996; Vinovat e Nobel, Cluj-Napoca, 1996; Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud, postfața Petru Poanta, Cluj-Napoca, 1998; Zăpadă roșie, Cluj-Napoca, 1999; Desdemona, Cluj-Napoca, 2000; Despre Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, 2001; Pagini alese din istoria Monorului, Cluj-Napoca, 2001
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
loc sub soare” (interviu cu Teodor Țânco), ST, 1993, 1; Ioan Chindriș, „Virtus Română Rediviva”, ST, 1994, 10-11; V. Fanache, Teodor Țânco, ST, 1995, 4-5; Dorin Serghie, Mai mult decât o floare de cireș, ST, 1995, 7-8; Doru Burlacu, „Corabia naufragiaților”, TR, 1996, 29; Iordan Datcu, Dicționare, dicționare..., ĂLA, 1999, 488; Z. Ornea, Genealogie literară, RL, 2000, 35; Constantin Cubleșan, Teodor Țânco, ST, 2000, 4; Ion Buzași, Înapoi la surse..., ĂLA, 2002, 636. I. D.
TANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și, spărgînd cercul magic, reuși să despartă Balena Albă de victima ei. în timp ce monstrul se depărta, furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fruntea ridată spre larg, trăgînd după ea saulele încîlcite și-și urmă drumul sub vînt, cu pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd la apă o ambarcațiune, îi pescui și pe ei și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zei, tu, punte de nădejde, tu, cîrmă trufașă și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să pieri fără mine? Să fiu lipsit oare de ultima vanitate a celor mai de rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
construiască în golf nu era o corabie de război, ci un vas construit cu încuviințarea shōgunului pentru a-i duce înapoi în țara lor pe marinarii străini naufragiați cu un an în urmă în Kishū. Străinii de adineauri erau marinarii naufragiați, iar vasul purtând pecetea shōgunului avea să fie construit după model străin sub îndrumarea lor. La fel ca și la dus, înnoptă la Mizuhama și ziua următoare se întoarse în vale. Unchiul care-l așteptase ca pe ghimpi își arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nori poleiți parcă în aur. Eu, îngăimă Yozō, aș vrea să ascult povestea credinței creștine. Uimit, m-am uitat bine la chipul lui. Astăzi corabia noastră a trecut în sfârșit de jumătatea drumului. CAPITOLUL IV Corabia devastată părea un vas naufragiat, iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei ocrotindu-i pe marinarii spanioli naufragiați și trimițându-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul solilor, ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare câte o ancoră restul e taină... dincolo de cuvinte... doar frunzele și oamenii au rămas să lucreze pământul noi strângem praf pe oglinzi numai cine știe să-l macine poate intra în rândul sfinților în vise e posibil
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din cer și Dumnezeu atotputernicul, același Dumnezeu care, de o viață Întreagă, nu-i băga În seamă rugăciunile, și el Însuși, cu bucurie, avea să-i smulgă ochii, dacă Îndrăznea să-l Îndepărteze Încă o dată pe Julián de viața lui naufragiată. Pălărierul era omul pe care florarul ambulant Își amintea că-l zărise cu cîteva zile În urmă, dînd tîrcoale În jurul vilei de pe bulevardul Tibidabo. Ceea ce florarul interpretase ca parșivenie nu era decît tăria de spirit care Îi sprijină doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a domnului Golding asupra naturii umane. Ah, dar vă aud spunând că domnul Golding nu este un romantic, că de fapt concepția lui asupra naturii umane, așa cum o ilustrează el în portretul pe care îl face unui grup de copii naufragiați și izolați pe o insulă pustie, este exact opusul romantismului și că sentimentalismul de care îl acuz și care este autentificat și de prezența clientului meu în fața acestui tribunal poate fi găsit nu în împăratul muștelor, ci într-un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și sfidării acestui dușman periculos, care ajutat de unii tovarăși lipsiți de cel mai elementar simț al vigilenței, Îl ajută să se strecoare În cele mai Înalte posturi ale științei. Crăciunescu Conform cu originalul Locotenent Matei Silviu Capitolul 25 Cariera unui naufragiat — Poate n-o să-ți convină ce-ți spun, dar s-ar putea ca unii dintre cei care insistau să vorbească cu tine să fi vrut să Îți ceară câte ceva! În sărăcia care spui că domnea acolo, nu văd cum le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
17. Ulise adolescent Capitolul 18. Întoarcerea Capitolul 19. Discursul Casandrei Capitolul 20. Ghicitoarea lui Ulise Capitolul 21. Nausicaa În altă ipostază Capitolul 22. Conferință ratată Capitolul 23. Viețile trecute ale zeiței Callypso Capitolul 24. Dosar „Savantul” Capitolul 25. Cariera unui naufragiat Capitolul 26. Păcate neispășite Capitolul 27. A fi sau a nu fi un boșo Capitolul 28. Un plan de măsuri entuziast Capitolul 29. Vizitatorul nocturn Postfață (Carmen Mușat) Dosar de presă PAGE PAGE 158 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că avusesem parte de un miracol, că majoritatea pasagerilor pieriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceas. Două ceasuri. Încetul cu Încetul, cheiul se goli. Unde s-o caut? În primul rând, m-am dus la biroul companiei White Star, societatea căreia Îi aparținea Titanicul. Apoi am făcut turul hotelurilor În care fuseseră găzduiți peste noapte naufragiații. Dar nici urmă de soția mea. M-am Întors pe chei. Era pustiu. Atunci m-am hotărât să mă Îndrept spre singurul loc a cărui adresă o cunoștea prințesa și unde, odată calmată, putea să mă găsească: locuința mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Jumătate din rafturi erau goale și majoritatea revistelor fuseseră legate în grămezi, pentru a fi returnate. Senzația aceea de gol rece era mai accentuată decât o avusesem când am vizitat-o pe Midori prima oară. Librăria arăta ca o corabie naufragiată, abandonată. Nu aveți de gând să mai deschideți librăria? — Nu, o să o vindem, spuse Midori. Împărțim banii și trăim fiecare pe cont propriu, fără nici un alt sprijin. Sora mea se va căsători anul viitor, iar eu mai am trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
considerau făcuți pentru acte de eroism. Orice lucru care forța o navă cosmică să se aventureze într-o lume străină putea să-i trateze pe ei, de pe Nostromo, cu aceeași inconștiență. Nu că ar fi avut vreo dovadă că acest naufragiat ar fi fost forțat să asolizeze, dar, fiind în felul lui într-un univers neiertător. Parker înclina spre pesimism. Brett, mai prozaic, judeca în termeni de sa Iar întârziat. ― Vom merge acolo. Este singurul lucru pe care-l putem face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și se aplecă să-l ridice pe Jones de ceafă. Motanul miorlăi de plăcere. ― Oază sau ba, zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]