243 matches
-
și i-au pus în loc o placă de platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se apere! Bătaia de joc va continua. Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma să-i mai Învioreze, dezmorțind cartilajele ce deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la viața pe care au dus-o în ultimul timp. „Ce fac eu aici, în această casă îngrozitoare? Ce caut eu aici? Ce-i cu gândurile care m-au chinuit în această cameră?“ Stau pe divan și tremur în camera neîncălzită, în care de săptămâni de zile nu s-a făcut curat, iar buzele mele șoptesc cuvinte care nu așteaptă răspuns, pentru că, în același timp, îmi apar în minte imagini cețoase și înfricoșătoare, a căror contemplare îmi provoacă atâta tristețe, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
diferite? Pentru că poporul român, aceasta e lucrul extraordinar pe care l-au aflat între timp proștii și umaniștii, se adaptase la istoria lui. Într-un alt decor, el continuă să mănânce felurile pe care istoria i le servise înainte. Reci, neîncălzite, stricate. Lui nici nu-i păsa că, simbolic măcar, avusese loc o revoluție, că istoria făcuse indigestie și că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decât eructații și vomismente ale unei perioade trecute. 19 iunie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răspunse Mickey. Tu? — Drumul clătinîndu-se. Dubița le era mai murdară ca oricînd; mai stătură Încă un sfert de oră umplînd găleată după găleată cu o apă Înspăimîntător rece, clătind-o și spălînd-o. Apoi au trebuit să se spele. Camera era neîncălzită, cu o ușă pe care scria: DECONTAMINARE: FEMEI, unde trebuia să facă această operație. În cameră era un fel de jgheab și iarăși apă rece. Era teribil de greu să Îndepărtezi de pe haine și piele amestecul de sînge și praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
muzica. — Nu-ți produce un tremur interior? Este atât de trist! Nici nu știi cât au suferit. — Cine? — Negrii, prostuțule. Ei nu sunt ca mine, sau ca tine. Ce-am avut noi de înfruntat cel mai rău a fost baia neîncălzită de dimineață. „Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Când bărbatul tău vine acasă în toane rele și-ți spune c-ai îmbătrânit, Este semn clar că are pe altcineva, care-l bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băț În movila de cenușă, În mormanul de solzi de hârtie neagră, aș fi dat de jăratic; și de cotoare și de tartaji Încă necutotul scrumuite - și mi-aș fi Încălzit mâinile. Și sufletul. Dar, uite: stau pe calidor, așa, neîncălzit. Tot aici stăteam și ieri, așa, pe după amiază, când au venit ei; cu mașâna. Nu știam că ei sunt În mașâna ceea -mașâna a trecut singură, Încolo, spre mijlocul satului, mașâna s-a Întors, s-a oprit mașâna În dreptul porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i singură acasă toată ziua. A terminat cele patru primare demultișor, să aibă doisprezece-treisprezece ani, dar e destul de făcută - pentru mine. Iarna, când e foarte frig, sau ne-iarna, când e urât afară, ne ascundem la ei, Într-o odaie neîncălzită, printre baloturi de lână; vara găsim adăpost În glugile de ciocleje; sau În fân; sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acestea vămuite de către paznicii lagărului. La Vorcuta bătea crivățul extraordinar de puternic Încât iarna minerii ajungeau la minele de cărbuni ținându-se de niște odgoane legate de stâlpi de beton. Eschimoșii, populația băștinașă În aceste locuri, obișnuit locuiesc În adăposturi neîncălzite și poartă blănuri de reni, urși, vulpi, lupi... De menționat fidelitatea deportaților basarabeni. Ei, pe cât era posibil, formau grupuri și se ajutau reciproc În orice Împrejurare. În această ordine de idei preotul Vasile Țepordei face o descriere amplă cu sentimentul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte patru priciuri de lemn. După prima iarnă În lagăr, cînd mulți dintre copiii din barăcile neizolate muriseră, familiile cu copii au fost mutate În sălile de reședințe ale fostului colegiu. Deși neîncălzite, camerele cu pereții lor de ciment rămîneau la o temperatură deasupra punctului de Înghețare. Jim Împărțea camera cu o pereche tînără de englezi, domnul și doamna Vincent, și fiul lor de șase ani. Trăia de doi ani și jumătate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la partida dintre Sport Club Bacău și Ceahlăul II Piatra Neamț l-au așteptat 20 de minute pe Ciprian Panait pentru a le povesti despre nimic. Nu tu un “scuzați întârzierea”, nici măcar un “bună ziua”, ci doar “haideți”. Unde? Într-o sală neîncălzită, insalubră și cu un miros violent de mucegai. În aceste condiții, lui Panait nu i s-a pus nicio întrebare, iar el nu a mai susținut conferința de presă pe care o promisese în urmă cu trei săptămâni. Dacă aceasta
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
simtă jenați de repetiția aceea agasantă „La Oarba-n jos“, ca și cum recitatoarea ar fi arătat Înspre sine, exhibîndu-și propriile răni. „CÎtă sensibilitate, suspinase o doamnă. Ce soartă!“ Spectacolul se terminase, puțini mai rămăseseră afară de mine și de ei În sala neîncălzită, Între ceilalți jurizanți, profesori de muzică, etnografi, muzicologi, interpreți de folclor, oameni de teatru. Cedaseră la inimioară În fața lipsei vederii celor de pe scenă, nu mai Întîlniseră un asemenea fenomen În masă, mulțimea orbilor Îi copleșise, sînt sigur că lăcrăma seră
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
somn, buimaci. Aristița ne lăsa cheia. Dânsa dormea împreună cu o soră mai mică, o fetișcană plesnind de sâni și coapse, încă elevă. Eleva era cam chiulangioaică, rămânea în pat și după ce noi ne duceam la ședință. Sala de ședințe era neîncălzită. Iarna stam în paltoane. Colac peste pupăză: apăruse un inspector nou, de prin Suceava, care, constatând el că aveam un nivel teoretic cam scăzut, începuse să ne asculte!!! Pur și simplu. Ba pe cei care nu știau îi da afară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
spectatorii lor se vor fi încălzit aplaudându-i. Deși la temperaturi scăzute și cu deficit de calorii, viața mergea mai departe. Iar eu, abia fugit de la căldura din subteran, de la 950 m adâncime, înghețam acum la suprafață într-un tren neîncălzit, într-un autobuz ud și rece. Toți călătorii înghețau, dar mie mi se părea că eu sufăr cel mai tare din cauza gerului atotprezent, oricât de precaut ar fi fost băiatul de la cuple încălzindu-se dinainte, oricât de bogate în calorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era dimineață. O dimineață vânătă de ger, pe la 5. Plecasem la 2 noaptea dârdâind de frig, un tremur în care intra totuși hotărârea de a-1 înfrunta cu orice preț. In așteptarea trenului întîrziat, tremurasem în camera șefului de gară neîncălzită și apoi tremurasem în vagon, unde țevile de încălzit erau înghețate și geamurile aveau un strat gros de gheață... Tremurasem, pînă'cînd pledurile cu care mă învelisem m-au adus de li tremur la un fel de înțepenire. în vagon
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mama...în sfârșit. Cum spuneam, mama s-a îmbolnăvit. Își programa, întotdeauna, operațiile când Alex era plecat. Să nu deranjeze. Eu așa am regăsit-o. După o operație. El era plecat Dum nezeu știe pe unde... Casa aia mare, toată, neîncălzită. Știi cum, după ce vezi un loc, mult timp după ce l-ai văzut prima oară, ți se pare mult, mult mai mic, mai puchinos? Mie casa aia mi s-a părut la fel de mare. La fel de lipsită de orice logică. O casă mare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
teama de a fi jefuiți sau violați în plină zi", nimeni nu avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în blocuri de beton neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în două, pe mușama printre fărâmituri, mâna ei tăind o bucată și îmbucătura care mergea în jos pe gât în penumbra casei aceleia neîncălzite. Poate și ea avea în față o iesle sfântă, una din acelea mici din plastic, dintr-o singură bucată, care se cumpără la supermarket. Apoi am uitat. Și în timp ce uitam, viața mă premia. În februarie am devenit medic primar. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până și suveranul pontif a ajuns să creadă în preziceri. Lionel nu-l slăbește: — Ai văzut, bă, cine a intervenit pentru mine? Papa, bă, Papa! ’Vă-n cur pe mama voastră de securiști, cu voucherele voastre de căcat la cabane neîncălzite și cu WC în curte! Acolo să te duci tu cu mă-ta care te-a făcut! Anghel închide și începe să dea cu receptorul de birou. Lionel continuă, fără să-și dea seama că i-a venit tonul: — Mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vorbele mari! Efectul lecturilor... Ce-i aia mulțumit, nemulțumit? Doar suntem intelectuali, nu? Vrei să mă plâng că am ulcer sau că nu găsesc carne sau brânză sau ace? Sau că am stat și eu, ca toată lumea, într-un apartament neîncălzit, iarna asta? Lămâi și hârtie igienică și aglomerație la autobuze? Despre asta vrei să vorbim, despre asta? Nu, dom’le, nu. Nu cobor așa jos, să știi! Vezi, intelectualii încă n-au înțeles că... Irina zâmbi, Fănică uitase că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios, mai stăruitor, mai dement, va găsi puterea... Doamnă dragă, duduiță, coniță scumpă, să vedeți ce mi s-a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim fiare, în stare de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un salt, în cameră, grăbită să apuce receptorul. Allo... aaa... dumneavoastră. Mulțumesc. Mulțumesc. Nu, nu-i chiar o surpriză. Sunteți atent, ca totdeauna. Mă bucur, mă bucur... da, a fost o iarnă cumplită, da, da, un genocid, aveți dreptate. Casele neîncălzite, știu, știu, nici școlile, nici bibliotecile, nici cinematografele, da, da, știu. Dar doamna, doamna cum a rezistat? Aveți dreptate, sigur că da. Nu, nu m-ați deranjat. Da, sunt cu niște prieteni. O, bancul e nou, nu-l știam. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar ce contează? Cristian, care rămăsese cu batonul de dinamită în mână, se aplecă și îl depuse cu grijă, alături de celelalte în lădiță. Ileana îi privea pe cei doi, fără să mai scoată nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce Înseamnă să fii scriitor și artist, așa ca tine. — Putem dezbate toate astea prin scrisori, ca până acum, Îi zise ea. Se Întoarse să examineze tapetul Lincrusta, trecându-și un deget Înmănușat peste modelul În relief - pentru că apartamentul era neîncălzit, Își păstraseră hainele groase pe ei. — E frumos, murmură ea. — Mi s-a spus că e ultima modă, zise el. Ți-am spus că cei de la Atlantic m-au rugat să scriu un articol retrospectiv despre opera ta? În ciuda chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi a unei trupe de turneu avea În ea prea puțin romantism, după cum avea să observe, Împărtășind-o tot mai mult, după Începerea repetițiilor, În toamna lui 1890. Era o viață dură, cu repetiții ziua, În săli Întunecate și adesea neîncălzite, cu alt spectacol În fiecare seară, de luni până sâmbătă, dormind și mâncând În locuri care ofereau niveluri variate de confort, călătorind spre localitatea următoare duminica, În trenuri personale lente, cu legături proaste. Actorii făceau aceasta timp de patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]