1,155 matches
-
nu-și consfințește limitele sale în mijloacele cronicarului, ci în rosturi ce țin de vastitatea unui teatru cu poveste pătimașă, fermecătoare și de dragoste: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. Dintotdeauna, la acest teatru au jucat artiști într-o neîncetată fericire și iubire de a juca, fiecare reprezentație fiind pentru fiecare dintre ei o haină spirituală festivă, mai mult decât poate îmbrăca o inimă care doar bate, ci cât poartă o inimă înflăcărată! Astăzi, teatrul acesta ridică mereu barierele condamnate
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]
-
te fălești ca și cum nu l-ai fi primit?“ (I Cor. 4, 7). A pune pe seama lui Dumnezeu tot binele pe care ne-a învrednicit să-l facem, virtuțile noastre și toată fapta bună și orice gând curat aduse ele. Rugăciunea neîncetată este de cel mai mare folos pentru vindecarea părerii de sine. Toate acestea ne ajută să ne așezăm în smerenia lui Iisus Hristos, dobândind pace și liniște sufletească ... * - În altă ordine de idei, Părinte Profesor, Care este legătura dintre Cruce
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
În lucrul care îl făceau, De teamă ca să nu le vază / Baba, că prea încet lucrează. Dar binele, precum se știe, / Nu poate ține-o veșnicie, Iar după el și răul vine / Cum după zi, noaptea se ține. Timpu-a trecut neîncetat / Și-astfel ajunse de-nsurat Și fiul cel mai mic pe care / La casa ei baba îl are. Baba însă morțiș ținea / Să cate-o fată-asemenea Nurorilor ce le aflase / Când cei doi fii își însurase. Ea fost-a cu luare-aminte
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu preț: slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Corinteni VI, 19-20). Aceste cuvinte constituie un veritabil cuprins al apelurilor neîncetate adresate de Sfântul Apostol Pavel creștinilor: noi trebuie să trăim în conformitate cu ceea ce s-a "întâmplat" cu noi în Iisus Hristos; tocmai de aceea noi putem trăi astfel, doar pentru că aceasta a avut loc în noi, pentru că mântuirea, izbavirea, împăcarea și
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
având sentimentul prezenței lui Dumnezeu, fiind cu recunoștință față de El și cu dragoste și grijă față de aproapele. „În orice gând sau faptă prin care sufletul aduce închinare lui Dumnezeu, el se află cu Dumnezeu” - spune Sfântul Macarie cel Mare. Rugăciunea neîncetată, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, „este să-ți silești sufletul către Dumnezeu, cu multă evlavie și cu multă dragoste..., să te încredințezi lui Dumnezeu în toate faptele și în tot ce ți se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
viață”, care să ne trezească la ceea ce ne este cel mai apropiat și totuși atât de departe... Iată, Pelerinul a întâlnit un astfel de om: „Am intrat în chilia lui, iar bătrânul mi-a spus: „Rugăciunea lui Iisus lăuntrică și neîncetată este chemarea continuă și neîntreruptă a Numelui lui Iisus, cu buzele, cu inima și cu mintea, având simțământul prezenței Sale, oriunde și oricând, chiar și în timpul somnului. Ea se exprimă prin cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă. Cel care se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
spune odată cu inspirația. „Miluiește-mă” sau „Miluiește-mă pe mine, păcătosul” o dată cu expirația. Aceasta se face odată cu lepădarea de sine, din dragoste. Astfel vom ajunge a vorbi de rugăciunea neîntreruptă. La unii mari Părinți Duhovnicești rugăciunea lui Iisus devine „spontană”, „neîncetată”. Chemarea Numelui Său se identifică cu bătăile inimii. Ritmul însuși al vieții, respirația, bătaia inimii, este ceea ce se roagă în ei sau, mai curând, în perspectiva începutului și sfârșitului, se recunoaște ca fiind rugăciune. Dar, îndeosebi în zilele noastre, aceasta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
ajungi să afli în el chipul lui Dumnezeu. Atunci descoperi cât de mult poate fi întunecat, deformat acest chip de către puterile răului. Atunci poți vedea inima omului ca loc în care binele și răul, Dumnezeu și diavolul, duc o luptă neîncetată. În această luptă trebuie să se intervină nu prin forță exterioară, care nu poate duce decât la acel „coșmar al binelui nefast, cu sila” de care vorbea Berdiaev, ci prin rugăciune. Poți interveni dacă-ți pui toată încrederea , dacă te
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
Dumnezeu. De bună seamă, suferin-ța îndurată aici pe pământ nu are comparație cu slava cerească de care s-a învrednicit. Mucenicul sau Martirul trăiește în comuniune cu Dumnezeu în viața pământească, iar după sfârșitul său locuiește în comuniune permanentă și neîncetată cu Domnul, în viața cea cerească, cu-noscând în mod desăvârșit fericirea deplină în iubirea dumnezeiască. El va primi însutit ceea ce a lăsat aici, împărățind împreună cu Iisus Hristos în veșnicie. Pentru jertfa sa și pentru chinurile sale îngrozitoare și mai presus
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
-și împartă lumea și în mileniile următoare, esențialul evoluției Istoriei se află, din acel moment, în altă parte: în nașterea unei ordini individualiste, care și-a făcut din drepturile omului un ideal absolut. O ordine capabilă să producă, prin violarea neîncetată a propriului ideal, bogăție mai mult decât oricare dintre cele anterioare ei. La început, această ordine nu este decât un minuscul parazit în interiorul societăților teocratice sau imperiale. Apoi, ea le face concurență principilor și-i înlocuiește treptat cu negustorii, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
diferite forme și în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam așa cum o piatră poate fi sfărâmată de furia unui torent. La alții ea se produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea pragmatică rămânea de văzut dacă pasiunea care-l obseda avea să fie justificată de rezultatele ei. Când l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am privit spectacolul, care era mai mult decât am fi putut spera atât de devreme în timpul vizitei noastre, și, pe la miezul nopții, grupul lui Streicher și noi înșine eram singurii rămași în bar, ceilalți fiind puși pe fugă de înjurăturile neîncetate ale lui Gauleiter. Un alt chelner veni să ne șteargă masa și să ne golească scrumiera. Întotdeauna face așa de urât? l-am întrebat. Chelnerul râse cu amărăciune: — Asta? Asta nu-i nimic, zise el. Trebuia să-l vedeți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
latrine fără a înceta să fie el însuși și, mai ales, fără să se întineze... Adevărata plăcere constă în a-ți râde de plăcere - altfel spus: plăcerea filosofului implică disprețul pentru plăcerea omului de rând. Cea autentică presupune o bucurie neîncetată, absența tristeții, pacea sufletească, seninătatea, spiritul radios și alte dovezi dinamice ale jubilației în act. Contrafacerile sporesc chinul, amplifică dorința și alimentează nevoia pe principiul eternei întoarceri a răului. Cui îi spune că a trăi este un rău, Diogene îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o dorim pentru satisfacția pe care ne-o procură, în măsura în care aceasta nu scade capitalul de pace și de seninătate acumulat. Plăcerea interzisă coincide cu jubilația care zdruncină starea de tihnă mentală, fizică și psihică la care se ajunge printr-o neîncetată strădanie asupra propriei ființe. Ruptura în raport cu Epicur pare mai clară pe terenul politic. Magistrul îndemna la un fel de secesiune față de lume. El propunea despărțirea de cetate, nu violent, brutal, ostentativ, ci lăsând pur și simplu în urmă viața trivială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră un asemenea oraș ciudat, unde parcă se adunaseră toate semințiile Universului, rămăsese, aproape fără grai; pe lângă ei treceau fără să-i bage în seamă, într-un du-te-haida neîncetat, saturniene superbe, fără picioare, dar care luptau pentru emanciparea femeii, neptunieni mici, păroși, îmbogățiți peste noapte din vânzarea gustoșilor gogoșari, centauri din Proxima Centauri cu trup de cal și cap de taur, dansatoare lungi, subțiri, de prin părțile Andromedei, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
iluzie,/ dorință,/ tărâm/ spre care/ nu ne putem împiedica/ să ne îndreptăm din ziua în care s-a auzit/ primul strigăt./ Atracție fatală/ spre un spațiu/ neconvențional./ Cântec și rugă fierbinte/ în aceleași/ haine de călătorie/ pe care le purtăm neîncetat/ de la răsărit spre apus./ Două lumânări dantelate/ și, dincolo de stele,/ o singură stea,/ doar una.” „Apus de soare în oglinda fântânii” Odată cu poezia naturii, Corina Petrescu ne invită să pătrundem într-un nou univers, romantic prin esență, în care elementele
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești e un simbol al vieții dar și al luminii și l-aș asemui cu Soarele de andezit din incinta sacră dacică a Sarmizegetuzei Regia. Pentru că simbolul cercului se suprapune cu cel al “eternității sau al neîncetatei reînnoiri” (M. Rutten). “Simbolurile folosite de țărani sunt simple, pure, parcă vin din cosmos, vin din inimă nu din cap....își coboară gândul în inimă și lucrează cu sufletul” mărturisește Maria Constantinescu. La Palatul de la Mogoșoaia veți găsi în imaginile
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
pocăință, ci, în loc de a ne recunoaște păcatele pentru care suntem pedepsiți, ne învârtoșăm în necazurile noastre și învinovățim pe Dumnezeu pentru ele, pe oameni sau pe diavoli, considerându-ne pe noi înșine nevinovați, atunci toate acestea ne pricinuiesc „o mâhnire neîncetată și necazurile noastre se fac cumplite”74. Dacă ne vom aminti necontenit - spune Sfântul Antonie cel Mare - că în viață trebuie să răbdăm mici și scurte necazuri, după moarte ne vom bucura de cea mai mare plăcere și de fericirea
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
i se datorează și la progresul nostru spiritual pe care îl poate aduce. Tocmai pentru acest motiv, Părinții filocalici, precum Sfântul Isaac Sirul, vorbesc alături de Sfânta Taină a Spovedaniei de o pocăință permanentă, de fiecare clipă și de o meditare neîncetată la judecată, dublate, însă, de o cugetare continuă, prin rugăciune, la ajutorul și mila lui Dumnezeu. De teologia încercărilor sunt legate răbdarea și nădejdea, ca virtuți duhovnicești. Pe acest motiv, Talasie Libianul definește răbdarea ca fiind „iubirea de osteneli a
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Citind-o pe Carmen Simion în cartea sa de poezie care e raportul unei investigații filozofice și asertorice cu sinele singur, zguduit într-o dragoste neîncetată, în care Romeo și Julieta „zac îmbătrâniți de surâs” și „sunt proscriși în paradis” (pesemne pentru păcatul unei dragoste neadmise la rai...!), citești contexte de viață care tind să condamne resorbirile realității („să nu parfumăm iarna-n miros de cais
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
Aristotel spunea: „Muncim ca să ne câștigam timpul nostru liber”. Emil Cioran, căruia nu toți îi înțeleg sau îi acceptă integrala analizei sufletești, era conștient de necesitatea unei părți a timpului atribuit ție însuși și exprima părerea sa: „Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de
„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE ... ” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363958_a_365287]
-
simți bine: nu vei ieși din ea niciodată. - Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer și pe pământ nu este. Sfântul Ioan Scărarul - Cerul este mintea si pământul este inima în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Sfântul Arsenie Boca Intre mânie și nebunie, nu este nicio deosebire. Sfântul Ioan Gura de Aur - Să nu părăsești niciodată locul unde te-ai născut a
CITATE MEMORABILE (48) de ION UNTARU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363063_a_364392]
-
în sens de smerenie). Sf. Efrem Șirul - Munca este o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place. Grigore C. Moisil - Muncim ca să ne câștigăm timpul nostru liber. Aristotel - Munca susținută și neîncetata tâmpește, trivializează și impersonalizează. Muncă adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. A se înțelege că munca adevărată ar necesita nu numai muncă „exterioară” ci și cea
CITATE MEMORABILE (59) de ION UNTARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363480_a_364809]
-
din tot sufletul.Avva Ilie Ecdicul - Cauți bogăție? Făți-L prieten pe Dumnezeu și ești cel mai bogat. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Nu este alta mare atât de învolburata că viața preotului, și el nu are altă scăpare decât rugăciunea neîncetata. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Mulți oameni doresc virtuțile, dar se codesc să meargă pe calea care duce la ele; alții sunt de părere că nu există virtute. Trebuie că pe unii să-i îndupleci să-și lase îndoială, iar
CITATE MEMORABILE (50) de ION UNTARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362518_a_363847]
-
său muzical și, deși e foarte tânăr, fiind talentat, disciplinat și foarte sârguincios începe să adune tot mai mulți pași în urmă, pe când cei din față, spre culme, s-au scurtat ca număr, rămânând însă grei și având prețul seriozității neîncetate! Cât de apreciat de public este tânărul interpret Marius Cristian Brutaru, o spune prezența impresionantă la spectacolul său de gală; cât se bucură de încredere în aria producțiilor muzicale o spun numele colaboratorilor și referenților recentului CD, între care cel
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]