1,317 matches
-
și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot ce știe despre linia frontului lor, despre gară, depozit și Împrejurimi. „Da’ credeți că se pricepe să marcheze pe hârtie ceea ce știe? - a Întrebat, neîncrezător Păpădie.. „Nu trimiți un tâmpit să mineze un pod. Și el e șeful. Ce spuneți voi, băieți?” - s-a adresat celor de la divizie. „Trebuie să știi oleacă de meserie și carte, ca să fii sigur că podul va sări În aer
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
decurge din principiul general valabil că tratăm bolnavi și nu boli!... Într un fel va răspunde tratamentului un pacient cu un psihic robust și cu dorință nestrămutată de a se face bine și altfel unul pesimist, lipsit de voință și neîncrezător În sine. ― M-ați adus cu picioarele pe pământ, domnule profesor. ― Aceste momente de ezitare sunt rezultatul epuizării nervoase. Nici nu ți-ai dat seama cât de mult ți-ai solicitat sistemul nervos cu pregătirea și susținerea examenului.. Răspunsul organismului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înțelegător și grijuliu. Dar tonul cu care îl citase pe Lenin nu suna foarte inocent. Și câte clase vrei să-ți completezi?... vru el să știe. Ceaușescu se lumină la față. Pot să-mi completez studiile?... Vorbiți serios?... întrebă el neîncrezător. Păi da' ce dracu', tu crezi cumva că nouă ne arde de glume acum? replică Gheorghiu-Dej. Partidul nu oprește pe nimeni să-nvețe, dacă vrea și e-n stare!... Tu ai cam mulți ani de recuperat, nu?... Nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu stareța și că se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se săturase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul lui, apoi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un unchi în armată și era bine informat, le aduse la cunoștință că în Ungaria "se petrece ceva". O mișcare populară sau poate chiar o revoluție, ceva de felul ăsta... Aiurea! exclamă neîncrezător Paulică Dobrescu. De unde-ați scos voi chestia asta?... V-ați îmbătat aseară și ați rămas mahmuri! Mi-a spus unchiu-meu... Serios! îl asigură grav Cartojan. Cică s-au ridicat ungurii și-au dat jos guvernul comunist de la Budapesta... Și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
placi. Uite, îți dau șansa să te salvezi. Vom face în felul următor: eu te las să pleci, însă numai dacă reușești să treci de mine. Și o vom ține tot așa multă vreme. Și îmi dezleagă cătușele. Îl privesc neîncrezătoare. El face un gest larg. Nu aștept mult și o zbughesc pe ușă. Sunt dezorientată și frustrată (toată chestia asta e organizată ca un fel de test, pe care știu că-l pot trece, însă în același timp nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
150 Rareș Tiron dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
își dansează propria moarte, cu genunchii ascuțiți. Între pulpele ei, zeii împlântau chiote. Amaterasu își apropie ochiul de crăpătură. Îl întrebă pe cel mai apropiat zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceste servicii ca fiind foarte utile. Pentru familiile care au adoptat copii în România până în 1997, studiul realizat de Groza 227 a demonstrat că majoritatea familiilor a evaluat serviciile ca esențiale sau foarte importante, dar cele mai multe familii s-au arătat neîncrezătoare în posibilitatea de a dispune de astfel de servicii la noi în țară. În general, resursele familiilor din România au fost în general: alte familii adoptatoare și resursele informaționale despre copilul adoptat. Chiar și informațiile despre copil au fost deseori
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
italianul a Început să râdă. Un râs scrâșnit ca lemnul rupt: pârâitor, opac. Eu plec acum, puștiule. Am multe de făcut. Dar vreau să-mi faci un serviciu. Un mesaj pentru căpitanul Alatriste... Se poate? Eu continuam să-l privesc neîncrezător și n-am mai scos nici un cuvânt. El s-a mai uitat o dată În spatele meu, apoi Într-o parte și În cealaltă, și mi s-a părut că Îl aud suspinând ușor, ca pentru sine. Stând acolo, negru și neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
drum ce suie/ Neisprăvit." (Miez de noapte) De-adevărat, îndoielile sînt tăcute, fiindcă de unde să știi ce întrebare să pui, și ce răspuns să alegi? Un epigraf, al altor cuvinte potrivite, ursește, versurilor plecate în lume, această haină a smereniei neîncrezătoare: Și semănați, ca noaptea ce vă naște,/ Sfiială și-ndoieli unde-ți cădea,/ Căci Cel-ce-știe însă nu cunoaște,/ Varsă-ntuneric alb cu mîna mea." (Epigraf). Dincolo de jocurile de cuvinte, ape-ape de suflet tulburat, stăruie o nevoință refuzată celor care știu
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
a facut debutul la Opera House. Soprana a sosit la Londra la vârsta de 26 de ani, dintr-un București recent eliberat de dictatura comunistă. După ce a fotografiat magazinele pline de alimente și haine pentru a le arăta părinților ei neîncrezători, ea a întrebat o persoană care este ușa de la scenă. Aceasta s-a dovedit a fi directorul de casting Peter Katona, care i-a oferit lui Gheorghiu primul ei rol, Zerlina, în Don Giovanni, alături de un alt necunoscut, Bryn Terfel
Angela Gheorghiu, într-un interviu la care a întârziat doar 25 de ore, consideră "stupidă" despărţirea de Roberto Alagna - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68852_a_70177]
-
distilate în tării venite de nicăieri, mizează, dintotdeauna, literatura. Tristețea regăsește tristețea, și-această omenească, prea omenească descoperire ogoiește neaplecarea către faptă, hrănind-o cu cenușa, amestecată în hîrtie, a altor dureri. Dureri străine? Niciodată... Similia similibus curant. Acea "oboseală neîncrezătoare", una din formulele bine găsite ale lui Raicu, în care intră mult din neputincioasele neliniști ale unor semeni pe care viața îi descumpănește, se destramă prin citirea a scrie. Un loisir disperat care-ți întărîtă cheful de a te supune
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
i-ar strica... El cere să i se dea o ultimă șansă. Să i se restituie armele, și o să lupte cu toți... " Dacă am să mor, am să mor și gata, voinicește". Iar marele Mahomet acceptă, impresionat. Dacă până și neîncrezătorul căpitan Alzonios, cațaonul, exclamă: - Bravos Arginene, ești mare! te ador!!... Și turnirul care urmează, începe. (Din volumul Caftane și cafteli, Ed. C.R., iulie 1993)
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
să mai spun nimic pentru că prietenul meu Leon mi-a sărit în ajutor spunându-i că ba da, sunt critic literar care am făcut, am dres, am scris... Aaron Appelfeld m-a cântărit din nou din priviri cu o mină neîncrezătoare, după care i-a șoptit prietenului meu: Imposibil să fie critic, uite ce figură de om cumsecade are". Apoi, s-a întors spre mine, mi-a spus cu voce tare, "domnule, arăți ca un om de treabă ("kind man"), cum
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]
-
în iluziile lui. De un astfel de personaj „nu te poți apropia ca și cum te-ai arunca într-o apă fără să-i cunoști adâncimea, mărturisea starul la conferința de presă (foarte ne- Gatsby, cu mustață și barbișon). Am fost destul de neîncrezător la început. Am citit prima oară cartea când eram în liceu. Am tot recitit-o acum. În America acest mare roman este o lectură esențială. Fiecare frază a lui Scott Fitzgerald ne obsedează, încă. Aș putea să vorbesc fără încetare
Cannes, 2013: Marele DiCaprio - M-am apropiat cu sfială de Marele Gatsby. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79433_a_80758]
-
din nou, mai rău și mai aproape de rinichi. Asta era o lovitură de pe urma căreia hoții, care știau la ce să se aștepte de la o bătaie la poliție, începeau să povestească ce făcuseră, recunoscînd o mînă de expert. Iar cei mai neîncrezători se convingeau după următoarea atingere a curelei, care pica și mai aproape de rinichi. După vreo zece lovituri, Claudiu a acceptat să facă declarații în scris. Îi explodaseră bubele de pe dos și tremura. Pomenea nu l-a lăsat să se îmbrace
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
Nistea, la care răspund scriitori din România, din Basarabia și din Bucovina de nord e un rapel la o inițiativă mai veche, Scriitori români în exil. Poate, carevasăzică, exista și un exil de acasă, o conștiință bîntuită de trecut și neîncrezătoare în viitor. În linii mari, e vorba despre mult bătuta temă a relațiilor dintre scriitori și putere, dintre scriitori și lipsa de libertate a scrisului lor. Și, despre "cum stați cu optimismul." Pentru Gheorghe Grigurcu exilul interior e o experiență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7675_a_9000]
-
știm exact ce face, dar pare eficace: "Ieși din încăpere, ca să nu-l audă Matei. Ce vorbi cu ea, nu se știe, cert e că, de cum reveni, senin, cald, îl informă că vulturul e acasă, la subsol. Matei îl scrută neîncrezător. - Ce caută vulturul meu la subsol? îl întrebă puștiul. - Liniștește-te. Important e că s-a găsit. - O urăsc, uneori, înțelegi? Pur și simplu, n-o înghit, sămânța dracului!" (p. 149). Dar ce caută un vultur într-o casă de
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
limbă, ale unor cuvinte împrumutate din franceză în secolele trecute, li se adaugă sensuri noi, preluate din engleză. Adjectivul suspicios - preluat din fr. suspicieux, modelat după latinescul suspiciosus, are un sens destul de bine precizat, descris în DEX prin sinonime: "bănuitor, neîncrezător". Suspicioasă poate fi doar o persoană, mai ales când este pusă în fața unei situații suspecte. Adjectivul suspect (tot un împrumut din franceză) caracterizează un lucru, o situație sau o persoană care "dă de bănuit" (DEX), "care trezește suspiciuni". Se pare
„Condiții suspicioase“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6827_a_8152]
-
pe care îi ajuta să cîștige războiul, după ce le arătase că, fără intervenția lui binevoitoare, începînd de la marea iarnă cu care îi lovise pe nemți, nici ei n-ar fi ajuns în Germania. De unde venea această Dumnezeiască bunăvoință? îl întrebase neîncrezător preotul. Zaharîci nu știa. De unde era să știe? Poate fiindcă El știe că rușii, chiar și atunci cînd îi întorc spatele, aidoma poporului ales pe drumul deșertului, nu se pot rupe cu adevărat nici de El și nici de ceea ce
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
dorit să nominalizeze persoanele a caror atitudine l-au deranjat, omul de afaceri a susținut că "au fost o grămadă de «țuțări», cum se spune în Ardeal, care stăteau tolăniți pe fotolii în timpul meciului și beau șampanie și care erau neîncrezători înainte de a ajunge Barcelona la București. Să spui despre un meci că este o panarama de meci și apoi să bei șampanie la loje nu mi se pare firesc!", și-a explicat Thiess ”aprecierea”, menționând că nu a întâmpinat dificultăți
Adrian Thiess, atac dur după meciul Dinamo - FC Barcelona () [Corola-journal/Journalistic/75642_a_76967]
-
valori cred și acum, în frumos, în bine, în adevăr, în loialitate, în omenie, dar nu mai cred în oamenii care ar trebui să le întruchipeze. Prefacerea s-a produs în mine. Dintr-o adolescentă sentimental-idealistă, am devenit cinică, amară, neîncrezătoare (ah, și câtă nevoie am să cred în oameni!). În cazul creatorilor pe care-i admir, mi-e greu să disociez opera, ca entitate de sine stătătoare, de viața lor personală, urâtă. Am văzut într-un reportaj la TV că
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]