623 matches
-
copil, spunea că își amintește cum tatăl său îi zicea că l-a văzut pe Chaplin filmând aceeași scenă de aproape 100 de ori până când aceasta a ieșit cum și-a dorit el. Combinația dintre improvizările poveștilor și un perfecționism neînduplecat (care rezulta zile întregi de efort și metri de peliculă irosiți, toate la un preț uriaș) s-a dovedit a fi foarte costisitoare pentru Chaplin, care din cauza frustrării își certa actorii, îi punea să aștepte degeaba ore întregi sau, în
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
să se oprească și să aplaude prezența purtătorului acestei "coroane civice". La Roma, în 78 î.Hr., după moartea lui Sulla, Cezar își face debutul politic în Forul din Roma ca avocat, recunoscut fiind pentru calitatea de orator și pentru atitudinea neînduplecată în procesele împotriva foștilor guvernatori deferiți justiției pentru înșelăciune și corupție. Marele orator Cicero comenta: „Există cineva care are calitatea de a vorbi mai bună decât Cezar?“ Țintind către perfecțiune în retorică, Cezar a plecat în 75 î.Hr. pentru studii
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
două sinoade, cât și cele ratificate la cel de-al treilea. Henoticonul părea să îmbunătățească situația din Alexandria, dar treptat, ortodocșii și monofiziții deveneau tot mai nemulțumiți. Clerul apela la reconciliere și actul de unire, dar ortodocșii și monofiziții erau neînduplecați față de un compromis. Ortodocșii se considerau "akoimetoi" (neadormiții) pentru că desfășurau slujbele în mănăstiri zi și noapte fără întrerupere. Monofiziții extremiști erau denumit "akephaloi" (fără cap), pentru că nu recunoșteau autoritatea patriarhiei Alexandriei, care acceptase Henoticonul. Papa însuși a protestat împotriva Henoticonului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în ziua aceea. Fără apă, Raymond știa că armata era condamnată la moarte: "Vai! Vai! Sfinte Dumnezeule, războiul s-a sfârșit. Suntem trădați și sortiți morții și pământul este pierdut", i-a spus el lui Guy, dar regele a fost neînduplecat și astfel s-a ridicat tabăra. După ce i-a prins pe creștini în cursă pe platou, departe de orice sursă de apă, Saladin și trupele sale le-au înconjurat tabăra, hărțuindu-i toată noaptea cu strigăte de triumf și cu
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Sentimentul naturii îl ai sau nu-l ai. și Livia Nemțeanu îl are. Iată câteva mici exemple alese la întâmplare: seara „întunericul face valuri”; „timpul se dilată și mă înghite”; leandrii „lasă un parfum de îngeri în aer”; „o lumină neînduplecată care mănâncă toate culorile”; pustiul Africii „neschimbat de mii de ani, ne dă sentimentul infinitului și ne pune la picioare măreția care durează”; „m-am oprit și am ascultat vocea tăcerii. Mi-au plăcut și niște meditații filosofice, ca următoarea
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
înapoi, mult înapoi, deoarece păreau niște evenimente, ori acestea nu se petrec înainte, în viitor, nu?, ci totdeauna îndărăt, în trecut, în urmă, cum ar veni, va să zică... Era deci vorba de o mare diferență de timp; apoi o curgere năvalnică, neînduplecată, cum ar fi curs Timpul însuși, dacă acesta ar fi avut o curgere fizică... Părea, într-adevăr, un fluviu. Și - apoi un glas, al meu, culmea!... care își întreba zăpăcit tovarășul de drum: măi, Dimi, ăsta se varsă-n Obi
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
scrie numai pentru a le da peste nas liberalilor care-l acuză pe el de atitudini fasciste, adică de a striga ca un copil îmbufnat „ba tu!”. Tânărul Jonah Goldberg (născut în 1969) este un reacționar aprig, aproape caricatural de neînduplecat. În activitatea publicistică susține idei de genul: Africa a avut numai de câștigat de pe urma colonialismului; Franța trebuie distrusă cu totul (cu precizarea ulterioară că el preconizează „distrugerea Franței ca idee”); multiculturalismul este anticultural. Anti-europenismul, înverșunarea cu care combate orice ține
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
un moment din ochi. Cine ești? întrebă el, mirat. Hiyoshi uitase complet de pericol. Avea o expresie nepătrunsă. — În regulă, ce se-ntâmplă aici? întrebă el. — Cum? exclamă Tenzo, zăpăcit de-a binelea. „O fi nebun?” se întrebă el. Expresia neînduplecată a lui Hiyoshi, atât de nepotrivită pentru un copil, îl copleșea. Simți că trebuia să-l intimideze. — Suntem ronin-i din Mikuriya. Un strigăt să scoți, și te-am tăiat. N-am venit aici ca să luăm viața copiilor. Cară-te. Ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fără formă - ochii băiatului! Ochii erau numiți oglinzile sufletului. Nu vedea altceva de valoare în acea făptură mică și scofâlcită, dar expersia din ochii săi era atât de veselă și plină de prospețime, încât părea să ascundă... ce? O voință neînduplecată, sau poate un vizionarism fără margini? „Are magnetism,” își spuse Kahei, hotărând că băiatul acela ciudat la înfățișare îi plăcea. Dacă l-ar fi studiat mai atent, ar fi descoperit, ascunse sub murdăria de pe drum, două urechi roșii ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
legătură cu întrebarea mea anterioară, trimisă prin slujitorul meu, Gonzo, despre intențiile dumitale. În privința acelei chestiuni, refuz categoric, întocmai cum am scris în răspuns. Mi-ai citit scrisoarea sau nu? îl repezi Koroku. — L-am citit. Când văzu cât de neînduplecat era oponentul lui, Tokichiro lăsă capul în piept, umil. — Dar Gonzo a adus o scrisoare de la mine. Azi, aduc cererea Seniorului Nobunaga. — Nu are nici o importanță cine cere, n-am de gând să sprijin clanul Oda. Nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mâncat acestea. Îți las calul în grijă cât lipsesc. Dă-i de mâncare și ține-l în putere până mai trec pe-aici. Când Sanpei ieși, calul începu să dea cu copitele în perete, nedorind ca stăpânul său să plece. Neînduplecatul proprietar, însă, nici nu privi în urmă, ci închise ferm ușa la auzul ropotului de copite. Am exagera spunând că-și luă zborul pe picioarele lui înzestrate, dar se grăbi totuși spre provincia montană Kai cu o viteză care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cât de mult îi intimida, în realitate nu era chiar atât de greu abordabil. Doar privindu-l, îți puteai da seama că poseda un calm și o demnitate înnăscute, câtă vreme barba sa lățoasă îi conferea chipului un anumit aer neînduplecat. Acea fizionomie, însă, era comună printre oamenii din provincia montană Kai. Unul după altul, generalii se ridicară în picioare și-și luară rămas bun. Rostind puține cuvinte de despărțire, se înclinară în fața seniorului lor care stătea pe verandă. Consiliul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să se asocieze cu samuraii! Curând, numele lui Yamanaka Shikanosuke ajunse să nu mai valoreze decât dispreț. Timp de douăzeci de ani fusese considerat - de inamici și aliați deoportivă - un războinic de un devotament și o loialitate nemuritoare, care înfruntase neînduplecat numeroase dificultăți. Acum, însă, oamenilor le era rușine că se lăsaseră amăgiți atât de amarnic. Ura lor era direct proporțională cu faima anterioară a lui Shikanosuke. În partea cea mai fierbinte din Luna a Șaptea, Shikanosuke - care părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și un simț al datoriei neabătute pot supraviețui mult timp în analele războiului. Războinicii de mai târziu aveau să spună că, de fiecare dată când ridicau privirea și vedeau luna nouă pe cerul albastru-indigo al serii, se gândeau la caracterul neînduplecat al lui Yamanaka Shikanosuke și îi cuprindeau sentimente de venerație. În inimile lor, Shikanosuke avea să trăiască veșnic. Spada și cutia de ceai „Marele Ocean” ale lui Shikanosuke îi fură trimise, împreună cu capul său, lui Kikkawa Motoharu. — Dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trădase pe față și chiar încerca să-l distrugă. Știind acest lucru, era acum nevoit să reflecteze puțin la sine însuși, în toiul agoniei. „Unde am greșit?” se întreba Katsuyori. Deși, pe de o parte, își arătase tot mai dârz neînduplecatul spirit și ordonase întărirea mijloacelor defensive de pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel de arătă binevoitor să se angajeze într-o auto-examinare care, pentru el, reprezenta o atitudine cu totul blândă. Probabil, însă, că schimbarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau în urma acestora strigau cu admirație la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escladau zidul în urmă-le. N-aveau să se lase întrecuți. Pe când se cățărau și cădeau, și iarăși se suiau, și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,” își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...” Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea neînduplecat înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, rzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care administrase unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum cu ferocitate asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Cai făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau încordate de dârzenie, iar armurile ce veneau valuri-valuri se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa forțau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a cărei frumusețe era un mister, cum spune Dostoievski, să aibă un cap total lipsit de mistere, iar mintea coală albă de hârtie, pe care nu se înscria nimic. Trecea la examene cum trecuse desgolită frumoasa curtizană prin fața judecătorilor atenieni neînduplecați. Căprioara nu-și arăta decât capul, și profesorii, privind-o, cedau aproape fără să-și dea seama, punîndu-i întrebări puerile și terminând cu sfaturi afectuoase că trebuie să învețe mai bine etc. Îi răspunsei că natura nu îngrămădește decât rar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inspiră și îl întărește pe autorul Onfray, prin motto-uri bine găsite și declarații de intenții, la elaborarea acestei crărți și a celei următoare), pe "porexcitatul" părinte al futurismului care a fost Filippo Tommaso Marinetti, în fine, pe inamicul de neînduplecat al crustaceelor - aceste "insecte" cu "conștiință problematică", după cum sintetizează M.O. prea indigesta aversiune - Jean-Paul Sartre. Se înțelege că pentru un autor care încurajează belșugul în administrarea sa cea mai concret senzorială, erudiția expunerii este mai mult decât necesară - e
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
vorbea despre alterarea textelor, aflate la dispoziția părții adverse. Sub pretextul epidemiei de ciumă care începuse, s-a luat hotărârea ca sinodul să fie mutat la Florența. Grecii nu voiau să meargă mai departe, în adâncul Italiei, însă papa era neînduplecat. La 26 februarie 1439 a început perioada a doua, florentină, a ședințelor. Eugeniu IV îi supunea pe ortodocși unor presiuni directe-aceștia nu mai primeau deloc bani pentru subzistență și grecii au început, cu încetul, să-și vândă lucrurile personale, cărțile
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
nimeni nu-i căuta nod în papură sau îi punea bețe în roate. - Rămâi, nene Takamura, rămâi, se rugau fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea niște căști Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zâmbitoare și se îndreptă spre controlul de pașapoarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
extraordinară putere intuitivă concursul de la Delfi, la care Oreste și-ar fi pierdut viața. Relatarea este cât se poate de verosimilă. Regina triumfă, disperarea Electrei nu mai cunoaște margini. Hotărârea ei este luată: în lipsa fratelui, va face singură dreptate; este neînduplecată, nu poate lăsa nerăzbunată moartea tatălui, deși aceasta înseamnă uciderea mamei. Personajul nu se zbate între stări contradictorii, nu are îndoieli, știe care este calea de urmat. Se remarcă înlănțuirea precipitată a faptelor. Se cuvine remarcat faptul că discursul tragic
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
să intrăm În relații economice și militare cât mai strânse. Imperiul Otoman Înfruntat În Anatolia de călăreții lui Uzun, pe mare de flota venețiană și la Dunăre de oștile Moldovei și ale Țării Românești, pe al cărui tron se află neînduplecatul Vlad Dracula, vărul nostru. S-ar urni, poate, și complicatul rege Matiaș, căruia, deocamdată, numai de lupta cu turcii nu-i arde. Dar, fără Îndoială, s-ar ridica la luptă popoarele Învinse și asuprite de Islam, sârbii, bulgarii, bosniacii. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pic De porumb și hrișcă, Nu lucra nimic. [ 26 februarie 1880] CONFERINȚA D-LUI T. MAIORESCU ȚINUTĂ DUMINECĂ LA 24 FEVRUARIU ÎN SALA ATENEULUI DESPRE VISURI Publicul cel mai ales, domni și doamne, inteligința capitalei, cât a putut coprinde spațiul neînduplecat al Salei Ateneului, a ascultat alaltăieri admirabilele și instructivele esplicări date de d. T. Maiorescu asupra visurilor. Suprema ființă organică pe globul nostru, omul, obosește ca și celelalte în lupta pentru esistență, în care arma sa cea mai teribilă sânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]