179 matches
-
de piele. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! Spre dimineață, la ceasul 4, au început dezlegarea. În văzduh, o ceată de heruvimi citea dintr-o carte nemaivăzută, altă ceată îngâna un refren într-o limbă neîntâlnită; deasupra norilor, cei mai de sus heruvimi se chinuiau să răstoarne o clepsidră cu sare. Petru se chinuia să deslușească mesajul. Ceva din acel ritual îi era cunoscut: Cine și-a permis să rescrie Evanghelia de la moarte spre naștere? Sunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În momentul în care apăreți cu un „voi“ unitar, sunteți doi „tu“ separați și izolați mai mult ca înainte. Chiar acum, când sunteți încă exclusiv ocupați unul cu prezența celuilalt. Să ne închipuim cum va fi mai târziu, atunci când fantasme neîntâlnite vă vor popula gândurile, însoțind întâlnirile trupurilor voastre, omologate de obișnuință.) Cititoareo, acum ești citită. Trupul tău este supus unei lecturi sistematice, prin canale de informație tactile, vizuale, olfactive, ba chiar cu intervenția papilelor gustative. Și auzul își are rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând, totuși, se părea, plăcerii de a instrui. — O ferocitate neîntâlnită nici la lupi. Ucide chiar când e sătul. Doi câini ucid într-o noapte o mie de oi. O mie!... Fără zgomot, fără glas. Nu latră. Pândește. Atacă. Ucide fără zgomot. Suferă în tăcere și moare în tăcere. Cazuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clădirea teatrului nostru, Teatrul „Cișmeaua Roșie” (nu are cinci rânduri de loje și cortina nu e purpurie, de 100.000 de ducați, cu stema României, din 1920, în mijloc, nu e proiectată sala asta de Angelo Carasa, dar e... de neîntâlnit pe aici), apoi, clădirea Universității cu toate facultățile ei, căminele studențești, blocurile cu apartamente pentru profesori, mai ales pentru cei invitați, biblioteca, mici magazine, baza sportivă, o sală de conferințe, un restaurant - mai degrabă un club în care se intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era acolo dintotdeauna, că-și descoperise cuibul ei din eternitate. Apoi s-a gândit imediat la somnul albatroșilor în zbor și ar fi vrut și ea să doarmă acolo, între umerii lui expandați ca niște aripi protectoare. Dacă trupurile lor, neîntâlnite încă, își luau deja rămas-bun, de mâine sufletele lor vor relua călătoriile imaginare sau adevărate pe mare și nu aveau nevoie să-și spună "adios". Și asta pentru că toate drumurile mării se întâlnesc prin colțurile sufletelor noastre. Todos los senderos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până unde nu poate ajunge nimeni. Pentru ea, deviza era unică. Unică! Acesta era cuvântul! Înainte de a fi comandant al gărzilor, Lauzun fusese colonel de dragoni, ale căror căciuli - spune ea - „erau semnul unei anume bravuri În această trupă, de neîntâlnit la altele”. Și adaugă: „Colonelul lor avea un aer care-l distingea foarte mult de ceilalți ofițeri, cum i se Întâmplase și cu alte prilejuri, când nu putea fi imitat decât cu greu. Era extraordinar În toate. Mie, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este parte importantă în întregul spectacol al insulei. Se întâlnește aici, alături de mierla-mierlă, și o mierlă cu moț (Merle de Maurice). Pasărea cardinal, pasărea albă, pasărea verde, pasărea fecioară și altele încă, fac bună casă cu cele ce poartă nume neîntâlnite prin părțile noastre: tuit-tuit, tec-tec. Cea mai interesantă poate fi socotită, însă, pasărea bellier. De ce? în timp ce rândunica noastră își „zidește” cuibul din glod amestecat cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă sau coboară - pînă În părinți și dincolo, sau poate e anterioritatea altei vieți trăite cîndva, căci numai așa se explică ieșirea În conul de lumină a unor peisaje neîntîlnite vreodată și care simțim că nu sînt nici combinarea unora văzute altădată, locuri În care ne simțim la noi acasă, nemaiputînd reconstitui dacă am trăit acolo cu adevărat și cînd, dar, oricum, făcînd parte din ființa Însăși. - Naiba știe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și ea Îmi puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm stingheri, puțin rușinați că am visat prea mult. 5 noiembrie 1964 (joi) Rugă de ghepard. O, stea... mă chemi, adâncă, tu, singura care mă legi de fericire... femeie, căci femeie ești, adorată, neîntâlnită, tu, repaos, minune de dincolo de lumi... 11 noiembrie 1964 (miercuri) Gară mică, plină de nostalgii provinciale, bun găsit! Iar ți-a lăsat cineva grăbit cișmeaua deschisă și apa curge, curge În noapte, cu un clinchet straniu... Un câine fără stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a fracțiunilor II, IV, VI, VII (mai evidentă la animalele tratate cu Imuran), ceea ce denotă o influiență puternică a acestor medicamente (mai ales a Imuranului) asupra procesului inflamator imunologic. Imunoelectroforeza serului obținut de la animalele bolnave, evidențiază o fracțiune prealbuminică netă, neîntâlnită în serul animalelor sănătoase. Această fracțiune prealbuminică este în concentrație mult mai mică, sau a dispărut total din serul animalelor bolnave și tratate cu ACTH, respectiv Imuran. Pentru determinarea imunoglobulinei G din serul și lichidul animalelor am folosit imunodifuziunea radială
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pune la baza teoriei educației cunoașterea prin metode științifice a societății, s-a conturat pedagogia socială și pedagogia sociologică. 2.1. Pedagogia experimentală În secolul al XIX-lea științele îndeosebi științele naturii au cunoscut un ritm de dezvoltare cu totul neîntîlnit în epocile anterioare. Revoluția tehnică punea mereu noi probleme în fața științei, forțînd-o să-și intensifice investigațiile, să-și perfecționeze metodele de cercetare. Astfel, s-a impus în lumea științifică metoda experimentală, a cărei utilizare a fost generalizată în toate științele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se poate de pozitivă. 3. Oamenii descoperă în muzeu un loc al studiului, al prezenței într-un mediu diferit de cadrele cotidianului, al plăcerii în sine de a petrece clipe de relaxare. 4. Vizitînd muzeele, oamenii pot realiza conexiuni unice neîntîlnite în alte situații, descoperă sau redescoperă. 5. Muzeele sînt prilej de contemplare, explorare, de dezvoltare a abilităților de comunicare, a experiențelor vizuale. 6. Dobîndirea experienței pozitive se realizează prin intermediul "memoriei" și a semnificațiilor patrimoniului. Muzeul este un mediator între aceste
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
degradează. 225 Fetele nu se mai căsătoresc având aceleași iluzii roze, ele știu bine ce le așteaptă și cântăresc bijuteriile pe care le vor primi. Banii și afacerile le interesează în egală măsură că și plăcerile. Pasiunile oarbe sunt de neîntâlnit. Puține fete ar mai aruncă pe fereastră averea sau poziția lor în numele dragostei pentru un om care le poate abandona, potrivit regulii comune. Cu finul umor care o caracterizează, contesa Dash conchide că aceste transformări se numesc progres. 226 "Ces
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tabloul votiv cu Regele Carol I suspinând după încă înstrăinata Transilvanie, odoarele bisericești) și arhitectură (biserica nouă, clopotnița care o precede, casa domnească). 10 Biserica din Parcul Domenii face uz de o planimetrie și de o ornamentică interioară practic de neîntâlnit în arhitectura ortodoxă medievală de pe teritoriul actual al României: plan centrat și decorație în aur, mozaicată 11 Pentru o prezentare detaliată a concursului, a rezultatelor acestuia și a comentariilor juriului condus de Horia Creangă, trimit la revista Arhitectura 3-4/1942
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
special oamenii care nu-și pot menține echilibrul interior decît avînd un statut social sigur. Viața ziaristului este însă, în toate privințele, total supusă hazardului, și încă în condiții care-i pun la încercare siguranța de sine într-un mod neîntîlnit în alte profesiuni. Dar poate că frecventele experiențe amare din cariera ziaristului nici nu sînt măcar aspectele cele mai neplăcute ale meseriei sale. Și tocmai ziariștii de succes trebuie să facă față unor exigențe severe pe planul vieții lor lăuntrice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în infecțiile cu patogeni (Medzhitov, 2007). ARHITECTURA ȘI VARIABILITATEA MOLECULARĂ A IMUNOGLOBULINELOR Imunoglobulinele (Ig) numite încă anticorpi ( Ac) constituie o fracție importantă a proteinelor serice. Ele formează o familie mare de molecule, de o imensă diversitate a secvențelor de aminoacizi, neîntâlnită la alte familii de molecule proteinice. De fapt, imunoglobulinele constituie o superfamilie de molecule proteinice. Imunoglobulinele pot fi separate electroforetic de celelalte proteine serice (fig. 2.1). Moleculele de albumină se deplasează cel mai rapid în câmpul electric, pe când, gamma-globulinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
1. INTRODUCERE Deși sunt asemănătoare ca structură, moleculele Ig formează o familie, deoarece pe baza unui aceluiași pattern molecular fundamental (heterotetramerul imunoglobulinic) aceste molecule se prezintă într-o diversitate imensă, datorită marilor variații în secvența de aminoacizi a catenelor imunoglobulinice, neîntâlnite la nici o altă proteină dintre cele analizate până în prezent. Heterogenitatea compoziției în aminoacizi afectează îndeosebi regiunile variabile ale catenelor imunoglobulinice, dar nu ocolește nici regiunile constante ale acestora. Această heterogenitate de secvență se reflectă și în sarcina electrică foarte diferită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
numitul repertoriu al imunoglobulinelor. Descoperirea mecanismelor de transpoziție naturală, fiziologică, a segmentelor genice imunoglobulinice, generatoare a unei uriașe diversități de specificitate de legare a antigenelor de către anticorpi, a permis înțelegerea modalității de utilizare a informației genetice din cadrul sistemului imunitar, modalitate neîntâlnită în nici un alt caz, în sistemele biologice. Asemenea mecanisme sunt funcționale deopotrivă în limfocitele B și în limfocitele T. Prețul plătit de organism, în termeni de consum de substanță și energie, în realizarea unor rearanjamente productive, fructuoase, de segmente genice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cărui înclinații spre satiră se făcuseră cunoscute încă de prin 1857. Cei doi semnează cu pseudonimele Constantin Trandafirescu (Rosetti) și N. T. Cetățenescu (Orășanu). O singură dată colaborează, sub pseudonimul Iernescu, Enrich Winterhalder. O anume sobrietate în alegerea mijloacelor umoristice, neîntâlnită mai târziu la Orășanu, trebuie pusă, fără îndoială, în seama lui Rosetti. De altfel, din iunie Orășanu nu mai scrie aici, deoarece scoate gazeta „Spiriduș”, care după patru numere e suspendată, ieșind ulterior sub titlul „Nichipercea”. În Ț. abundă comentariile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
care s-a ridicat poezia română, vrednică de orice mare literatură. Dialectul toscanic al limbii române îl constituie dialectul muntean, dacă se poate spune astfel, întrucît poporul și limba română între Nistru, Tisa și Dunăre se înfățișează cu o unitate neîntîlnită nicăiri în Europa la alte popoare. Muntenia pune o anume sobrietate fonetică și sintactică, dar Moldova și Ardealul aduc fineța nuanțelor, arta emisiunii sonice, savoarea. Graiul moldovenilor e literar de la sine. Așa-zisa "literatură religioasă" de care s-a făcut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să Împiedice răspândirea poeziilor lui A. Toma. Ele au circulat Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea Încă neîntâlnită la noi a unui gen căzut În uitare, genul nuvelistic, prin publicarea În Scânteia și În reviste a unui număr Însemnat de nuvele, cu subiecte smulse din imediata realitate. Antologia celor 20 nuvele recent apărută la Editura de Stat, stă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
statutului...: 1980, 24-36) numai că va ajunge aici pe filieră mai degrabă fascistă decât leninistă. La fel ca și cultul genialității, al personajului providențial, care în cazul lui Ceaușescu va atinge, din diferite motive care vor fi expuse ulterior, proporții neîntâlnite nici măcar în perioada leninismului post-revoluționar sovietic. Pe de altă parte, romantismul clasic este mai degrabă apolitic, aflăm de la Ricarda Huch, cee ce denotă o incompatibilitate suplimentară, nu și insurmontabilă, între leninism și romantism. Pentru exponenții acestui curent, "organizarea exterioară a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revista 22, la pagina 14, în care e comentată noua și incitanta montare a lui Andrei Șerban, cu Oedip-ul enescian, e reprodusă și imaginea marelui compozitor. N-am cunoscut această imagine și, văzînd-o, m-am cutremurat. E un Enescu macabru, neîntîlnit în nici una din ipostazele cu care ne obișnuiserăm, nici acelea lipsite de dramatism, de tragism chiar, dar departe, oricum, de aceasta, de-a dreptul sinistră. Lăsînd la o parte ingeniozitatea celor de la 22 de a ilustra pagina orbului Oedip cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dreptul penibil. Într-o astfel de emisiune, cei de pe trotuar erau întrebați dacă au vreun tablou acasă. Stupoare! Nu numai că întrebarea părea a veni dintr-o altă limbă sau, și mai rău, sunînd probabil ca o înjurătură (încă neîntîlnită), dar cei întîmpinați astfel reușind să îngîne totuși o frază divulgau o situație generală mai mult decît precară a mentalului colectiv. Explicabilă, de altfel, pînă la un punct, din moment ce lumea de azi se confruntă cu drame într-adevăr greu de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]