11,252 matches
-
alb. * La cei 70 de ani pe care n-a mai apucat să-i împlinească în decembrie 2003, și la cei 20 scurși de la dispariția sa, Nichita Stănescu a stat în atenția mai multor publicații. A dat naștere, lucru oarecum neașteptat, la contestații, care au aprins polemici. Tonul a venit de la dl C. T. Popescu. Într-un articol din Adev|rul literar Și artistic din 16 decembrie, editorialistul l-a considerat pe N.S. „o rudă a lui Adrian Păunescu” și l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore, lasă-mă bre și pă mine să plec la Londra! Și avea să plece imediat.” (p. 73) Paginile de acest tip, chiar dacă dau sarea și piperul cărții (savuros
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
frînghiile pe care coborau îngerii). După care are loc ultimul stagiu al metamorfozei, trecerea mesagerilor divini în starea de demoni, însoțită de prefacerea luminii celeste în întuneric: „zăream/ cum îmbătrînește lumina zilei pe chipul lor./ noaptea s-a petrecut ceva neașteptat: corpurile lor/ au intrat în reacție cu întunericul și s-au modificat./ din îngeri au devenit demoni? aveau aripi/ dar negre. emanau lumină dar neagră” (în paradis se ajunge pe o scurtătură). În sfîrșit, al treilea aspect al decompoziției îl
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
lui Betty, de fapt. - Nu am fost sarcastică. Am crezut-o foarte serios, încercă Betty să se apere. - De ce să nu afle Celia adevărul? întrebă Feitelzohn. Ori de câte ori mă aștept ca viața să păstreze un anumit statu quo, se ivește ceva neașteptat. Istoria lumii este făcută dintr-un aluat identic cu acel al covrigilor. Ca și ei, trebuie să-și păstreze mereu prospețimea. Din cauza asta, democrația și capitalismul se îndreaptă spre pieire. S-au învechit. De aceea a devenit idolatria atât de
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
ideologie” - după postarea în revista electronică Respiro este Descompunerea patriei în particule elementare, o distopie cu iz apocaliptic despre România cea de peste nu mulți ani, definitiv pradă politicienilor oneroși, afaceriștilor dubioși și teroriștilor revizioniști (textul datorează destul atmosferei publice de după neașteptatul succes al României Mari în alegerile din 2000). De altfel, o trăsătură specifică acestui volum este aplecarea spre un criticism social sensibil în cîteva proze - e vorba de Povestea cubului Rubik, fermecător scrisă, totuși pe o temă de corectitudine politică
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
justificat cu care te trezești uneori, așa într-o bună dimineață, cînd ceva din sufletul tău pare să se avînte către înălțimi, gata să spargă toate zăgazurile, cînd o voluptate aproape insuportabilă a plăcerii de a trăi îți scaldă pe neașteptate întreaga ființă ce caută cu disperare un punct de reper din realitate asupra căruia să-și reverse această forță, acestă bucurie debordantă? Și ce altceva sînt acele subite porniri, cînd, în cuvintele unui personaj literar, te pomenești visînd la „o
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
liric-programatice a sintagmelor de inspirație bretoniană, ce aduc aminte de dicteul automat: poemul e definit ca “succesiune de hazarduri”, se invocă “partea revelatoare a hazardului”, “acele “armonii deșteptate de întâmplare” ori - în variantă metaforică - “izbirea în argint a neprevăzutului”, “scăpărarea neașteptatului”. Nedefinitul, miracolul, magia, impalpabilul, aventura totală intră, de asemenea, în vocabularul curent al autorului de manifeste. Cuvântul “suprarealism” nu mai este rostit în aceste pagini, însă toate drumurile duc, de-acum, către el. Oricât de sumar am parcurge acest itinerariu
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
nici despre o lume creată din obiecte, într-o absență inspirată a decorului. Obiectele și lumina nasc cel mai potrivit decor pentru această feerie în termenii lui “azi”. Ca un fel de Harry Potter. Și nici despre contrapunct, despre pledoaria neașteptată a unui ciudat și resemnat Zmeu al Zmeilor, despre apariția “fatală” a vrăjitoarei, baba Vraga à la Angelica Huston, de pildă, despre firescul în care se nasc relații, situații, momente întregi. Vreau să spun, de exemplu, că Valeriu Preda este
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
Mircea Mihăieș Smulgerea de sub șezutul vadimian a mărcii „România Mare” aruncă o lumină cu totul neașteptată asupra personajului care se crede protectorul providențial al țărișoarei. Lucrurile sunt de-o simplitate extremă: prinzând de veste că mașinăria de spurcat a lui Vadim a ieșit, ca să zic așa, din „garanție”, adică a depășit cei zece ani în care
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
Herseni, Stahl, Golopenția) și au inventat o știință. Dincolo de asta - și dincolo de titlul generic, atît de aseptic uman de Școala sociologică de la București - a fost o minunată și inconștientă aventură tinerească, brăzdată de prietenii și antipatii, anecdote, spaime și găselnițe neașteptate. O aventură cu o istorie orală mai pasionantă decît însăși știința căreia i-a dat naștere. Oameni ai secolului Istoriile de viață, genul cu care aproape ajunge să se identifice istoria orală, își au și ele tipicul lor. Eroii sînt
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
mare ! și uitîndu-se la cerul arzător, adăugă, rar, Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ... - și iar se mai închină repede de câteva ori. Sisi se închină și ea după Mitică și îi întinse mâna pe neașteptate. Omul nu înțelese gestul și se dădu îndărăt, ca speriat. Cărăuțeanu o privi și el surprins. Era ca și cum, o domniță, o prințesă ar fi dat mâna unui biet șerb. Coana Lenuța apăru și ea în prag în mână cu o
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
conflict sau pretext epic mai mult sugerat, oricum abia... schițat. Stilul este ireproșabil, toate textele sunt scrise cu rafinament, au o tăietură a frazei elegantă și o poezie care se revarsă instantaneu dintr-o simplă comparație sau metaforă apărute pe neașteptate la colțul unei fraze care nu anunța nimic: "și timpul nu mai era timp, era o hârtie ruptă în mii de bucăți", "cerul era ca o cârpă, o plasă enormă de muselină contra țânțarilor", "taci ca o lampă de abajur
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]
-
iar în proză, Negruzzi (care: Costache sau Iacob? - bănuim că primul). Bacovia se află, pentru Constantin Călin, la capătul unei evoluții fructuoase a literaturii române. Exegetul nu-i analizează opera în sine, fără relații, contexte și deveniri. Face întotdeauna conexiuni neașteptate, întinde adevărate arcuri peste timp. E un expert în Bacovia privit în contextul mai larg al literaturii române. A restaura înțelesul originar al operei e o iluzie nobilă, în lumina căreia merită să scrii critică literară.
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
ele eficient umilințele ca și infinite ale funciarei inadaptări? "Complexul de superioritate al celui care a citit toate cărțile, a luat note mari la toate examenele, știe foarte bine ceea ce știe, și-a înfundat adesea competitorii în discuții-cheie, cu replici neașteptate, a fost înțeles și plăcut de femei, și-a cîștigat prietenii temeinice - atîtea și atîtea motive operante ca pînă la urmă să nu se dea pe nimeni - și să se neurastenizeze!" Evident, nu! Deoarece nu e vorba decît de eforturi
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
explică modernizarea rapidă a unei țări care a fost smulsă timp de mai multe secole spațiului de civilizație căruia îi aparținea prin vocație și tradiție: o țară dominată de moravuri și stil de viață oriental a evoluat într-un ritm neașteptat de accelerat în sensul Europei. Autorii unirii de la 1859 au dat dovadă de capacitate politică superioară și au acționat în sensul interesului românesc, găsind, în pofida voinței marilor puteri, soluțiile pentru împlinirea pasului necesar realizării unui stat coerent și puternic la
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
ales, de avantajul propriu. Cu alte cuvinte, un capitalism sub strict control politic și un electorat menținut într-o stare de spirit și mentalitate socialistă. Dar, România are nevoie de cu totul altceva. e scena politică a apărut aproape pe neașteptate o nouă personalitate: Traian Băsescu. Cunoscut ca un ministru eficace, un om tranșant care n-a ezitat să demisioneze din parlament pentru a se putea pune la dispoziția justiției, fostul primar general al capitalei și-a dovedit din plin anvergura
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
sugerează tocmai graba de a se face nevăzut a fericitului miluit de Dănilă în faza lui de prostie desăvîrșită și prin urmare, sublimă. Ca și Budai-Deleanu, de care-l leagă, printre multe altele, și o "misterioasă ereditate" (amîndoi răsar pe neașteptate, mult mai devreme decît ar fi dictat o minimală logică a culturii române și cresc din plămada inexplicabilei lor genialități), Creangă este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
păstrează în zece-douăzeci de rânduri laconice), echivalente ale unor urne de cenușă. Să parcurgi un dicționar al romanelor poate fi la fel de trist ca o vizită la cimitir. Respectul tradiției ne impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce nu cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
subsemnatul, 20 nov. 2004)... Cumintele, ipocritul la maximum, ajuns sus la putere, unde taie și spânzură. Invers, umilința excesiv profesată, pusă la încercare, înfruntând prefăcută un mare succes...Sau pudoarea în fața unei șanse prea mari ce i se ivește pe neașteptate cuiva mimând modestia, faptul că așa ceva, el personal, nu ar merita... Lucidul fără scăpare. Căruia îi mai rămăsese doar credința, nu în viața de dincolo. Nu în biserica în sine. Ci în convenția liniștitoare însoțind stingerea vieții că așa trebuie
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
vulgare sau mai curînd răutăcioase. Era, mai mult ca sigur, un tip plin de resentimente, un revoltat. Maigret se uitase la el ușor surprins. Mormăise bună ziua și ieșise fără să se mai gîndească la el. Dar acum își amintise pe neașteptate că, atunci cînd fusese prima dată la Donkey Bar, împreună cu Mac Gill și detectivul ce mesteca chewing-gum, nimeni nu-i pomenise numele. Și nici Parson nu spusese că vorbea franceza. Poate că nu avea nici o importanță. Maigret trecu peste asta
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
contemporani intitulată Stratení v Balkánii ( Pierduți în Balcania), selecționată și prefațată de Libu�a Vajdová, și romanul Noaptea de Sânziene de Mircea Eliade (traducere: Jana Páleníková), cunoscut publicului slovac și prin lucrările sale din domeniul istoriei religiilor. De un succes neașteptat s-a bucurat comedia clasică O scrisoare pierdută, pusă pe scenă la Teatrul Malá scéna din Bratislava în stagiunea 1997-99, interpretată de spectatori ca o satiră a moravurilor politice actuale. Intenționat am consacrat un spațiu destul de mare acestei treceri în
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
NATO, situația din Rusia), totul concurînd la realizarea unei cărți de mare actualitate care îi oferă cititorului șansa de a înțelege mai bine lumea în care trăiește. În ceea ce privește politica românească două subiecte principale se desprind în urma alegerilor din noiembrie 2000: neașteptatul abandon al lui Emil Constantinescu din cursa pentru Palatul Cotroceni și fulminanta ascensiune politică a lui Corneliu Vadim Tudor, surprinzătorul finalist din turul doi al alegerilor prezidențiale. Politologul american stabilește și o ciudată legătură între cele două destine politice, el
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
opere de repertoriu față de care travaliul scenic își proclamă o libertate necondiționată. În spectacolele sale, cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
sportului socialist față de cel capitalist: "la englezi și la scoțieni mereu în poartă/ mingea noastră va poposi". Dintr-odată din manualele școlare și din librării au dispărut autori clasici români, străini și opere fundamentale ale literaturii naționale și universale. Pe neașteptate, nu mai puteam afla nimic, decât eventual niște înjurături revoluționare, despre un Titu Maiorescu, Lovinescu, Goga, Iorga, Ion Barbu etc.; dacă ar fi să încercăm să dăm o listă cât de cât completă, am depăși cu mult un metru cub
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
fi liber, se restrânge dramatic la adevărul intrinsec valorii operei. Nu este o luptă de stradă, dar este o atitudine de revoltă și rezistență, cu consecințele ei represive pentru breslele artiștilor profesioniști, ajunși fără voia lor să joace un rol neașteptat în linia întâi a con- fruntărilor ideologice. Desigur, în ochii moraliștilor din alte timpuri istorice și alte spații culturale decât cele ale dictaturii ceaușiste, este exagerat, ba chiar ridicol, a vorbi în atare situație despre o rezistență, fie ea și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]