451 matches
-
o animare a materialului, la treapta unor înțelegeri artistice. Val Gheorghiu, 1966 La Ion Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă de exemplu: în tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, înscrie cu aplomb un gest energetică Dan Grigorescu, 1969 Neastâmpărul său interior s-a concretizat, în primul rând, prin tentația spre sculptură, unde a încercat și mai încearcă portrete în maniera prerodiană, fară a se fixa la exprimarea unui sentiment durabil, predominant, fără a ajunge la concretizarea unei viziuni proprii
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
distingând între educatio, învățătura primită în afara școlii coordonată de organizațiile și mijloacele care urmăreau formarea virtuții, a personalității oamenilor și disciplina, învățătura primită deliberat sub conducerea profesorilor. * În conștiința sa intelectuală se împreunează două lumi ale timpului aflate în continuu neastâmpăr contradictoriu, cea a filosofiei grecești și cea a monoteismului iudeo-creștin. Bibliografie De Libera, Alain, Gândirea Evului Mediu, Editura Amarcord, Timișoara, 2000 Gilson, Etienne, Tomismul: Introducere în filozofia sfântului Toma D' Aquino, Editura Humanitas, București, 2002 Le Goff, Jacques, Pentru un
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pentru a reuși sau cel puțin i-a fost, pentru că o dată plecat de la cârciumă Lică nu mai poate să-și țină firea. O multitudine de semne vorbesc despre pierderea controlului asupra lui însuși: de la goana nebună "ca de moarte", la "neastâmpărul sufletului" sau frisoanele ce-i străbat trupul. Căutarea unui adăpost în care să se ascundă de ploaie, îngrijirea calului plin de spume îi mută pentru scurtă vreme gândurile. Ele revin însă în forță o dată ce problemele curente au fost rezolvate. Preocupările
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
convenția știută. Duțu nu ne convinge nici chiar atunci când rostește tăvălindu-se pe jos plin de sudori: Scapă-mă, Doamne! Dezleagă-mă, Doamne! Ia-mă, Doamne, ori fă-mă ce-am fost! sau când îl vedem tremurând cuprins de un neastâmpăr grozav la gândul vieții în huzur ce-l aștepta. Tensiunea trăită de personaj e transmisă și cititorului, dar scriitorul operează cu elemente de senzațional și de roman polițist, de aceea scenele nu se rețin. Lectorul sesizează factura lor dramatică pe
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unei ființe conștiente finite cu propria sa finitudine percepută ca limită"208. Slavici știe asta în 1888 când scrie prima și singura sa tragedie Gaspar Grațiani care are în centru cuplul Gaspar și "veritabilul protagonist care este evreica Sara-femeie de neastâmpărul Vidrei lui Hașdeu"209 pe care un fel de "fatalitate" a dragostei ca la toate eroinele reprezentative ale lui Slavici o leagă de Grațiani: Tu ai dreptate, Grațiani: eu fac tot ceea ce dorești tu, nu pentru că vreau, ci pentru că nu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îi erau însă ținuta și mișcările mai ales când grăbea ori când alerga cu pașii mari jucându-se cu copiii: era parcă o leoaică ce se avânta și, văzând-o prin întuneric ori numai din dos, ai urmări-o cu neastâmpăr, ca să-i vezi și fața. Nu frumusețea fizică a reprezentat punctul de plecare al investigației noastre, dar prezentarea ei ni se pare esențială în completarea imaginii despre eroina lui Slavici. Sublimul așa cum ne-a învățat J. A. Eberhard 211 într-
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poate scăpa de mișelia lui, pe când omul bine simțitor vesel veghează și dulce doarme. Slavici își scrutează trecutul cu un ochi nostalgic și alege să folosească evocarea ca formulă inteligibilă și vădit neintempestivă: Convinge-te de aceasta și vei înțelege neastâmpărul sufletesc care pe mine, omul crescut în iubire, m-a făcut să alerg rătăcind ani îndelungați, să scrutez, să răsfoiesc cărțile învățaților, să mă frământ în mine și să mă opresc în cele din urmă, noaptea și eu singur, în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a lui Dumitru Caracostea. Dacă de profesorul său Ov. Densusianu îl apropie finețea analizei estetice a cântecului popular, deși întemeiată pe alte baze, mai multe aspecte comune îl leagă de cel dintâi. Ca și Hasdeu, profesorul Caracostea a arătat același neastâmpăr intelectual, aceeași încercare de cuprindere a unor domenii vaste care depășeau hotarele unei discipline. Dacă se ține seama că la continuarea metodei de investigații din folcloristică, profesorul Caracostea are o contribuție covârșitoare, fiind întemeietorul metodei intorico-geografice, rolul lui în dezvoltarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Suceava 99, Suceava 97, Montana, Nordic ș.a. După cum vă cunoaștem, suntem convinși că, în ciuda dificultăților date de vârsta înaintată și problemele de sănătate, pe biroul dumneavoastră se mai găsesc lucrări științifice în curs de finisare sau elaborare, menite să satisfacă neastâmpărul creației care v-a însoțit în tot cursul vieții. Sperăm ca Bunul Dumnezeu să vă dea sănătate și puterea de a munci pentru a vă realiza toate aspirațiile profesionale și familiale. Sperăm de asemenea că urmașii dumneavoastră, atât de la Stațiunea
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
adresează, În a termina o sarcină Începută, În a-și organiza activitatea, evitarea activităților care necesită atenție susținută, probleme În a pune obiectele la locul lor, distractibilitate și tendința de a uita ce are de făcut. Hiperactivitatea se manifestă ca neastâmpăr, inabilitatea de a sta jos timp Îndelungat, mișcări excesive (pare mereu pe picior de plecare), probleme În a păstra liniștea când este angajat Într-o activitate, vorbire excesivă. Impulsivitatea se manifestă prin comportamente precum: a răspunde Înainte de a se termina
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela CRISTIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2153]
-
se mai oprească. Hoo! ostoiește-te că te-am auzit, bolborosi bărbatul care știa că alarma este pentru el. N-ai mai putut Întârzia măcar un ceas! Dar tu n-auzi cum zurăie? Îl mustră nevasta, trezită și ea de neastâmpărul ceasului. Du-te și dă de mâncare la boi că acuși trebuie să pleci! Fără să mai protesteze, bărbatul Își trase repede cioarecii pe el, Își băgă picioarele În ciubote și, după ce Își trase cușma pe cap și Își puse
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se ridica la abstracțiuni, la o poezie de gândire”, iar mai târziu un „lirism când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
mă molipsesc de feminitatea mamei, însă structura mea avea totuși un aer destul de marțial, care a fost intuit încă din timpul sarcinei, mama trăind cu impresia că va naște un băiat, luând în considerare apetitul subit pentru ardei iute sau neastâmpărul pe care îl manifestam în burtica ei. Nu am trăit cu nostalgia sau dorința de a fi fost băiat, am crescut și m-am dezvoltat într-un mediu familial stabil, sănătos și fără situații conflictuale sau abuzuri, cu care, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
părut judicioasă. Din dosarul amplu pe care l-a avut la dispoziție, a ales un florilegiu de poezii, cu următoarele titluri, cuprinzând atât creație originală, cât și traduceri ale Lucreției Andriu: „Predoslovie”; „La casa luminilor noastre”; „Invocare”; „Cânt de reculegere”; „Neastâmpăr”; „Definiții”; „Moldova mea”; „Din zori de zi...”; „Echinocțiu”; „Te văd...”; „Către soare”; „Spleen”; „Gândește luna...”; „Moment lucid”; „Cumpănire”; „Ceasului de față”; „Cântare plopului”; „Prinos”; „Ligeia” (Poem, după povestirea lui Edgar Allan Poe); „Corbul” (traducere din Edgar Allan Poe); „Cântec de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acoperit de nori. Am urmărit îndelung norii și mi-am dat seama că niciodată în viața mea nu am făcut acest lucru, niciodată n-am stat, pur și simplu, să mă uit la nori. În copilărie, eram prea mânat de neastâmpăr ca „să-mi pierd vremea“ în asemenea fel. Și mama nu mi-ar fi dat voie. În timp ce scriu toate astea, mă aflu pe peticul de iarbă din spatele casei, unde am așezat un scaun, perne, și niște scoarțe. E seară. Nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
târziu la ceea ce-au spus mușteriii de la „Leul Negru“ despre „viermi“. „Vierme“ e o denumire veche pentru dragon. Mă rog, locul începe să capete o coloratură puțin prea pitorească: dragoni, poltergeiști, chipuri ce se ivesc la fereastră. Și cât neastâmpăr îmi insuflă ploaia asta! Mi-am recitit fragmentele referitoare la James și la Peregrine și am fost de-a dreptul impresionat. Firește, nu sunt decât niște schițe și ar trebui rescrise mai detaliat pentru a deveni într-adevăr plauzibile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jos până la ferma Amorne și îndărăt, adăugind încă o jumătate de oră pentru examinarea câinelui, însemna să ajungă la Nibletts pe la nouă și jumătate. Acum era opt și ceva. Mi-am adus aminte că mi-era foame. Băutura îmi sporise neastâmpărul. Dar dacă afurisiții ăia de Arkwright îl conduceau acasă cu mașina, s-ar putea ca Ben să ajungă pe la opt și jumătate. Pe de altă parte, dacă venea pe jos cu câinele, s-ar fi putut să nu sosească înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anchetarea Rosinei s-ar putea să se dovedească de folos. Era o zi caldă, noroasă, și un vânticel obraznic îți scuipa în față fărâme de spumă dislocată din crestele albe ale valurilor ce agitau Golful Raven. Marea era înfiorată de neastâmpăr, colorată în albastru închis, albastrul acela sumbru, rece, nordic care, chiar și în miezul unei zile de vară, îți poate transmite o glacială amenințare. Și cerul avea o înfățișare nordică, un albastru palid, răcoros, care se ivea ici-colo, în frânturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a spus bătrânul primministru, fiicei sale... Atâtea sacrificii care nu vor servi la nimic.!” Iată că presimțământul lui, s-a confirmat la nici douăzeci de ani.. Așa e destinul omenirii, domnule...să nu-și găsească niciodată limanul... Într-un continuu neastâmpăr. Pentru că neastâmpărul acesta e sădit în om, domnule..! Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură. „Poate ne va păzi Dumnezeu... poate ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bătrânul primministru, fiicei sale... Atâtea sacrificii care nu vor servi la nimic.!” Iată că presimțământul lui, s-a confirmat la nici douăzeci de ani.. Așa e destinul omenirii, domnule...să nu-și găsească niciodată limanul... Într-un continuu neastâmpăr. Pentru că neastâmpărul acesta e sădit în om, domnule..! Înghesuiți în compartiment unul în altul, simțeam că ne tremură genunchii, cu spaima ca o mască pe figură. „Poate ne va păzi Dumnezeu... poate ne va păzi...!”, ne rugam în gând, înălțându-ne ochii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fuiorul soarelui, una toarce vreme nestătătoare, alta deapănă fire de lumină pentru un straniu vis, iar a treia taie anotimpuri fără alegerea culesului. Ursitoarele au fost bune cu el. I-au dăruit o minte ageră, putere de muncă, viziune adâncă, neastâmpăr în analiza viului, naturii, a lumii. Prima parte a copilăriei și-a petrecut-o pe meleagurile domoale ale văii Siretului. E posibil ca vecinătatea acestui râu să-i fi transmis ceva profund, ceva anume, din acea nevoie de visare ce
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
hărăzit nimic. Toți care suferă de această boală își scuză defectul fie nerecunoscându-l, fie dând vina pe altceva. Chiar nefiind un placid, Nicolau era probabil singurul om din lume care credea în lene ca într-un principiu. Avea un neastâmpăr care, în loc să-l îndemne la treabă, îl făcea numai să vorbească. Vorbea mult și tare, combătând pe oricine încerca să-i dea un sfat contrar. Cu posibilitățile unui artist, era dublat de un pedagog rafinat. Până s-a plictisit, a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
demonstrează atât prezența în mai toate ungherele presei culturale românești, dar și în revistele din Capitală, alături de faptul că nu lipsește de la nici o manifestare mai răsărită, de la Constanța, la Săpânța; cine o cunoaște personal s-a obișnuit de mult cu neastâmpărul juvenil, ubicuitatea-i proverbială și agitația colocvială ca adevărată stare de agregare. Până și ritmul fragmentat și nervos al textelor sale trădează o ne-stare, să-i zic astfel, funciară. Orice editor păstrează, pentru uz propriu, o listă a debuturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Sfânta muncă e aceea, Ce răsplată-n ea-și găsește”... Lumina din bezna satului de odinioară Dumitru Dascălu a căzut din nou pradă gândurilor. Sunt gândurile singurătății și ale unei vieți lipsite de orizont, izvorâte dintr-o minte bântuită de neastâmpărul căutărilor și limpezirilor. De data aceasta frământările lui provin din comparația obsedantă dintre ceea ce a fost și ceea ce este satul românesc. Fără teama de a fi bănuit de idealizarea vieții rurale de altădată, dorește să pună în evidență câteva aspecte
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sale. Stau mărturie ridurile adânci de pe obraz, ochii stinși cu albastrul lor decolorat, părul argintiu, trupul împuținat cu spatele adus sub povara toamnelor pe care le poartă, mișcările mai lente și mersul încetinit. Este ceea ce a mai rămas din vioiciunea, neastâmpărul și vrednicia dirigintelui lor, gândesc, cu matură înțelegere, băieții lui Dumitru Dascălu. Timpul, veșnic curgător, și-a îndeplinit inexorabila operă devastatoare. Coborâți pe pământ Vară toridă, cu un iulie care dă în clocot, cu ploi torențiale și catastrofe aducătoare de
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]