709 matches
-
la mine și m-a pupa...(vrea să-l sărute, Costică se retrage sfios, apoi a zis printre sughițuri): „Mitica, de știam că-mi pune tot sângele-n mișcare, ți-o ceream mai demult.” Credeam că se sufocă, așa de neastâmpărată era. C: - Cred și eu...„ Ăsta a speriat și pe dracul, dar femeia..., mă rog, nu se sperie cu una cu două”. M: - Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea... doar o știi că abia o mai țin
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1423816672.html [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > MODA DE AZI Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Moda de azi este specială, bate la ochi prin zorzoanele care împodobesc organele umane. Sâni siliconați, prin decolteuri adânci, neastâmpărați își fac de cap pe stradă, buni tovarăși cu fesele care se alintă una pe cealaltă de sub hăinuțele ce subliniază nuditatea, în timp ce șoldurile feminine dansează-n mers, stârnind dorințe pretențioase și condiționate. Tatuaje deocheate și coafuri bizare dau viață spiritelor
MODA DE AZI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Mihaela_mosneanu_1395849859.html [Corola-blog/BlogPost/353572_a_354901]
-
zid și se apropie de el. Abia atunci o văzu de-a binelea Șerban. Era aproape de înălțimea lui, sveltă, cu părul negru strâns într-o coadă groasă, împletită, ce îi ajungea până la brâu. Câțiva zulufi îi acopereau fruntea și ieșeau neastâmpărați din împletitură, semn că fuseseră cu greu prinși acolo. Purta o fustă neagră, dreaptă ce-i acoperea genunchii și un jerseu de lână maro, strâns la mijloc într-un cordon lat, de piele. Își afundă pumnii în buzunarele jerseului, îl
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1393344629.html [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
Îl cunoșteau toți pe Haralamb ca pe un cal breaz, ce-i poate pielea. Deși era mai mic decât noi ceilalți la propriu și la figurat. De felul lui era mic de înălțime, slăbuț și firav de constituție, cu ochi neastâmpărați ca de dihor și mereu gata să pună în situații neplăcute pe oricine, cu un râs mereu zeflemist, desenat pe figură de cele ce plăsmuia în mintea lui, ca să necăjească pe careva, lucru ce-i făcea mare plăcere, însă și
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467755632.html [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își rotunjesc cuibul în nuc și apoi își rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul altora, trecând râul câinele își ducea în colți laba care îi mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357224554.html [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
mai rămăsese sensibilă aducere aminte în cotul care nu mă doare, când treci ca o nălucă albă, frumoasă imagine încețoșată ca înserarea, împarți în două lumea când aluneci pe râul de argint ce curge dinspre lună. Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Singur Trenul încremenise într-o stație părăsită între două puncte finale, apa sudase roțile și ploua cu rugină Oamenii alunecau spre trecut și casele mute albeau în jurul bisericii ridicată ca un semn de întrebare Caii își pășteau cozile și
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_alflorin_tene_al_florin_tene_1357224554.html [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
zânelor” în care-mi răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar în dimineți senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1407133801.html [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
stângă îi strângea zona coapselor, iar cu dreapta de după capul lui Cristian îl apăsa ca și când nu ar fi dorit să-l piardă. Îi plăcea ce se întâmplă cu ea și trăia din plin acele momente intime. Cristian cu mâinile lui neastâmpărate, începu să-i mângâie pulpele apetisante, ce se strângeau din ce în ce mai tare. Atunci tânărul și-a mutat atenția asupra sânilor ei neastâmpărați ce tresăreau în cupele sutienului la fiecare mișcare. Frământa exteriorul sânului prinzându-i în căușul palmei mugurașii ce începeau
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394722236.html [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
piardă. Îi plăcea ce se întâmplă cu ea și trăia din plin acele momente intime. Cristian cu mâinile lui neastâmpărate, începu să-i mângâie pulpele apetisante, ce se strângeau din ce în ce mai tare. Atunci tânărul și-a mutat atenția asupra sânilor ei neastâmpărați ce tresăreau în cupele sutienului la fiecare mișcare. Frământa exteriorul sânului prinzându-i în căușul palmei mugurașii ce începeau să-și ridice cornițele întârindu-se din ce în ce mai tare. - Ce-mi faci?... Te rog... fii cuminte... ne poate vedea cineva. Cristian nu era
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394722236.html [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să strige și să țopăie de bucurie! Din ceață se ivește Iepurica, pufnind ca o locomotivă... Dând cu ochii de cei doi îi întrebă: - Pe unde umblați, neastâmpăraților? Nu mi-ați promis că stați în casă până mă întorc? Pe unde...ați umblat? Cei doi iepurași se ascund unul în spatele celuilalt de rușine că au supărat-o pe mama lor. Când le văzu stânjeneala îi cheamă lângă ea
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Iepurici_si_iepurila_floarea_carbune_1355303062.html [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
Trebuie doar să crezi. Nefericirea lumii izvorăște din neștiința privirii. Dacă te vei uita de jur-împrejurul lumii și al tău însuți ( ... ), vei afla răspunsuri dintre cele mai neobișnuite”. Răspunsuri dintre cele mai neobișnuite aflăm în acest volum de poezii, privirea, atentă, neastâmpărată, pătrunzând când în adâncul lucrurilor, când în profunzimea eului propriu, mereu „aplecat peste întrebările lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Doua_cronici_de_ileana_sandu_despre_ca_al_florin_tene_1352710165.html [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca un ritual mistic al vrăjitoarelor deasupra focului sacru. Apoi, mișcările deveneau unduitoare și plăcute, tresăreau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423766190.html [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
nu se zărește, doar se vede frumosul ei surâs, frumoasa ei veselie, frumoasa ei bunătate... ca măsuri echilibrate, predominante peste tot ce cuprinde firea ei: exuberanță în văpaie și, deopotrivă, adâncă introvertire de enigmatice sensibilități. E blândă și romantică, e neastâmpărată, născocitoare de șotii și romantică, visătoare ca poetul și riguroasă ca matematicianul, e îngândurată și optimistă, e sensibilă și puternică, duioasă și hazlie...! Bogată de haruri și înfrumusețată de ele, ca sclava frumoasă fără șiraguri de diamante, nu ca femei
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440350176.html [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
nominalizat la Premiul Nobel, deputat în Parlamentul Georgian, fondator și președinte al Asociației Scriitorilor Georgieni, căsătorit, cu 6 copii, iar din 2010, monah cu numele David, Mzechabuk Ciabua Amiredjibi - Iagor Kargareteli-Surâsul Destinului alias Gora Mborgali, de cel puțin două ori neastâmpărat: (Gora=Neastâmpăratul; Mborgali=cel care nu s-a învățat minte ), coleg cu eroul nostru într-unul din lagărele de exterminare stalinisto-bolșevice. Curajul aristocratului ofițer, al neatârnării, avântul tineresc în somtuoasa uniformă verde a sufletului său în care lăcrima filosoful, îl
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Premiul Nobel, deputat în Parlamentul Georgian, fondator și președinte al Asociației Scriitorilor Georgieni, căsătorit, cu 6 copii, iar din 2010, monah cu numele David, Mzechabuk Ciabua Amiredjibi - Iagor Kargareteli-Surâsul Destinului alias Gora Mborgali, de cel puțin două ori neastâmpărat: (Gora=Neastâmpăratul; Mborgali=cel care nu s-a învățat minte ), coleg cu eroul nostru într-unul din lagărele de exterminare stalinisto-bolșevice. Curajul aristocratului ofițer, al neatârnării, avântul tineresc în somtuoasa uniformă verde a sufletului său în care lăcrima filosoful, îl azvârle pe
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1453701336.html [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
reușit să creeze o oază de liniște în acest ansamblul rustic și să schimbe mentalitatea sătenilor pentru a deveni mai buni, mai darnici și cu cei nevoiași. Timpul a trecut, a venit și al doilea copil, un băiat zgubiliu și neastâmpărat iar eu mă gândeam de una singură cum să fac mișcarea de a pleca la oraș, pentru a le asigura un viitor copiilor. Lucru de neconceput de cei din jurul meu, însă nu am cedat și am obținut transferul de la Inspectoratul
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1455265430.html [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
coșea orice la o masina Singer cu picior, pe care a avut-o tiu minte și când eram student la Politehnica. Dar și după pătărania asta am învățat să nu-mi bag nasul în toate oalele. Eram un băiețaș rotofei, neastâmpărat și pus pe șotii. Eram și un alintat căci „îmi suflau în fund” și Vichentie și mămică, mai putin tata. O altă pățanie ce era să se lase cu urmări grave a avut loc într-o vară când tata a
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
apă, depozita alimentele, se ocupa de butiile cu vin, de butoiele cu țuică, damigene, se ducea și măcina sacii cu grâu și porumb la moara lui Bojincă, în comuna Zăicoi, iar seara avea misiunea să-i aducă la tăcere pe „neastâmpărații” care tulburau liniștea. Unii ziceau despre el că-n tinerețe făcuse box la profesioniști, fiind coleg cu Gheorghe Fiat, de aceea îi luaseră frica majoritatea zurbagiilor și se fereau să aibă de-a face cu „uriașul”. Într-o iarnă, înainte de
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_pariul_blestema_marin_voican_ghioroiu_1359791508.html [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească ofranda. - Nu mai pot să
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suzana_partea_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
așteptat prea mult aceste clipe minunate ale vieții de cuplu, încât de disperare era să comit poate greșeala vieții mele. - Despre ce vorbești? Nu te înțeleg? - Nu trebuie să mă înțelegi. Este ceva legat de hormonii mei prea mulți și neastâmpărați, ce-mi răscolesc continuu corpul, încât nu știu ce să mai fac. Acesta este temperamentul meu vulcanic. Am nevoie de o permanență sau cel puțin de o periodicitate cât mai stabilă ca timp al repetării eliminării dezastrului din organismul meu. Uneori mă
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Suzana_partea_a_ii_a.html [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
rugă, de pioasă “resemnare”? . Ar fi o impietate să destrami pânza subțire de liniște așternută peste sufletul ostenit. Metafora încărcată de semnificații profunde conferă versurilor valoare estetică, taina și ceremonialul punându-și amprenta asupra trăirilor. Poezia este asemenea unui izvor neastâmpărat care tinde să exploreze spații noi, albii necunoscute.Revărsarea lirică capătă profunzime și consistență doar atunci când se asigură o ușoară îndiguire, un contur delicat al expresiilor poetice. Acestea (versurile) devin adevărate bijuterii estetice, în contextul în care lipezimea și claritatea
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1405635397.html [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
vânt în apă și se-aruncă pe țărm, ca niște misile de pluș! * Totul e legat în natură, interdependent. Dacă și animalele se bat pentru dominație, pentru teritoriu, pentru hrană, pentru femele - ce să mai zicem de oameni?! * Valuri înspumate, neastâmpărate și înalte. Și vântul, urlând noaptea... Se-aud lovituri puternice afară... Parcă vaporul se izbește de ghețari, ori crezi că merge pe pietriș. Cabina se bălăngăne și patul e ca un dălnăiuș... Ne-apropiem de Peninsula Antarctica, de sfârșitul lumii
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/florentin_smarandache_1460801358.html [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
56). În Martie 1938 îi apare volumul „Trecerea prin alba poartă”, Editura Librăriei Pavel Suru, Tipografia Cărților Bisericești, considerat un debut promițător și, despre care, Octav Șuluțiu, în Familia, scrie: „E o țâșnire vulcanică, un clocot de pasiune, o tinerețe neastâmpărată care irumpe, dornică de viață și de avânt, e o izbucnire sinceră și nestăpânită, așa cum îi șade mai bine adolescenței să fie. Sufletul poetului se revarsă direct, ca o apă umflată peste malurile constrângătoare ale oricăror reguli“. În Viața Românească
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_dumitru_1422769149.html [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
și firea omului insa se schimbă greu. Și asta, numai când vine vremea. Pesemne că băieților ăștia încă nu le venise ceasul maturizării depline. Sau poate c-așa au înțeles ei s-alunge năluca razboiului. Căci, într-o seară, acești neastâmpărați cu mustățile aproape împlinite lungiră mult vorba pe-un tăpșan din Chetrărie, nu departe de casa lui Ion Ionașcu. Și tocmai când erau gata să spargă adunarea, lui Budacea îi mai trece una prin cap: - Măi Ioane, știi ce-am
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Sotiile_tineretii_si_naluca_razboiu_gheorghe_parlea_1334297049.html [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
în grădina lui nea Titu și de acolo în drum unde începea flocăiala cu Vlăduț. Și așa de atunci trebuia nu numai să-l închid pe Floricel în curte, dar să-l și leg cu lanțul... La cât era de neastâmpărat și de rău, Floricel nici nu avea să trăiască mult. A murit la doar șase ani, sfârtecat de o mașină cu bușteni prin Treboilea, se ducea la porumbi în Gruiu’ Pleșciorii cu verișorii mei mai mari, Gică și Mișu, doi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475240699.html [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]