226 matches
-
transfigurării interioare și astfelale percepției cu privire la propria identitate. Autenticitatea relației stă chezășie pentru posibilitatea transfigurării interioare. în acești termeni, orice relație „de împrumut“, prin preluarea și asumarea necritică a chipului (chipul propriu sau „chipul“ dat principiului întemeietor), este semnul apartenenței neautentice, exterioare la o ideologie sau alta. Pe scurt, neautenticitatea naște și face să prolifereze ideologicul. încărcătura ideologică a unei tradiții este cu atât mai mare cu cât relația individuală este mai „nepersonală“, mai încremenită în tipare impuse, fără experiența directă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
multiplicării brutale a aceluiași mesaj, a impunerii lui numeric este de natură politică și denotă o înțelegere a comunității (a sensului cetății, al polisului ca sălășluire împreună) care deformează persoana pentru a o face să împrumute același chip, nespecific, nenatural, neautentic. Cum atunci poate fi recâștigată unicitatea în context comunitar și deci politic? Altfel spus, care ar fi, în acest caz, noul chip alautorității, nu ca putere de impunere, ci ca putere creatoare, de reformare și reașezare pe propria cale? Dinspre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Matthaeum): nu putem să stăruim asupra subiectului, dar, așa cum spune și titlul, cartea abordează exegeza unor pasaje specifice (mai ales din predicile și din parabolele lui Isus, interpretate în mod alegoric). Lucrarea consacrată Evangheliei după Matei a fost însă considerată neautentică de către unii cercetători. Mai târzii (dintr-o perioadă neprecizată, dar înainte de 419) sunt cele Opt întrebări extrase din Vechiul Testament (De octo quaestionibus ex Veteri Testamento) al căror răspuns este găsit mai ales prin recurgerea la fragmente din epistolele pauline; în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nou tip de cursus, așa-zisul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci și șase autentice și douăzeci neautentice. Aproape toate datează din primii ani ai pontificatului său, de aceea ne putem gândi că ulterior a încetat să mai predice în public. Predicile conțin mai ales reflecții despre diferitele sărbători bisericești, în special despre cea a Crăciunului și despre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
judecății episcopului de la Roma. Petru a murit probabil în anul următor. Faima lui Petru se datorează omiliilor sale. În secolul al optulea, arhiepiscopul Felix de Ravenna a alcătuit o culegere de 176 de predici în care au intrat și compoziții neautentice așa cum se întâmpla de obicei cu aceste culegeri. Omiliile autentice au mai ales un caracter exegetic și respectă tradiționala distincție dintre semnificația literală și cea spirituală care trebuie să servească la educarea ascultătorului sau a cititorului. Morala creștină este prezentată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt cu siguranță autentice; acestea au fost publicate în 1652 de Th. Raynaud. Aceste cicluri de omilii de diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărților biblice și e împărțită în diverse secțiuni: „despre Dumnezeu”, „despre secolul prezent”, „despre secolul viitor”, economia divină și realizarea sa etc. Cărțile din canonul biblic sunt clasificate în trei grupuri: cele „perfect autentice”, cele de „autenticitate medie” și cele „neautentice”, adică cele canonice, cele contestate și cele evident false: în această categorie nu intră nici una din cărțile biblice. În a doua categorie sunt incluse unele cărți din Vechiul Testament (Paralipomena, Tobit, Ezdra și Neemia, Iudita, Estera, Macabei, Pildele, Cântarea Cânt.) și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
noi, din dorința de a rămâne fideli „dogmei” care consfințea opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare a fost abandonat, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi, Boethius este un perfect creștin laic, care, mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Sinesius, după ce s-a convertit, a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorba despre un ansamblu consistent de tratate de logică pentru studiul cărora îi indicăm cititorului interesat să consulte lucrările de specialitate. c) Operele teologice Boethius, totodată, este și autorul unor opere cu conținut strict creștin care în trecut fuseseră considerate neautentice din considerente pe care le-am amintit mai sus, dar care acum îi sunt atribuite pe deplin și care, mai mult, constituie o latură foarte interesantă a personalității sale și un corpus foarte original în cadrul literaturii creștine, pentru că sunt total
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
specifică a fiecărei substanțe, în timp ce persoana este substanța individuală a naturii raționale. O ultimă operă, dedicată prezentării Credinței catolice (De fide catholica), este mai simplă și mai lineară, cu un caracter expozitiv, motiv pentru care a fost multă vreme considerată neautentică, dar îndoiala nu este destul de argumentată. Simplitatea discursului derivă din faptul că mica scriere este gândită ca un fel de expunere a Crezului. Aceste mici opere dovedesc că filosoful Boethius era un creștin informat și atent; el a folosit știința
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și, într-o măsură mai mică, Philip Edward Pusey au adăugat și multe alte piese la dosar care s-a îmbogățit cu texte și fragmente diverse în coptă, arabă și etiopiană, în general de autenticitate îndoielnică sau pur și simplu neautentice. Dintre cele 22 de omilii editate de Migne (care a utilizat rezultatele cercetărilor lui Mai) se disting unele pronunțate la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2, 4 (pronunțată între 23 și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 545-607), se găsesc cu o trad. în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early Christian Texts), Clarendon Press, Oxford 1983. h) Principalele scrieri neautentice Printre scrierile atribuite în mod fals lui Chiril de tradiția manuscrisă pot fi amintite două tratate: Despre Sfânta și însuflețitoarea Treime și Despre întruparea Domnului, publicate în 1833 de către Angelo Mai pe baza unui manuscris din secolul al XV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-o. În ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e vorba de un echivoc apărut din cauza sumarelor de la începutul unor citate extrase însă din alte opere binecunoscute ale lui Chiril. Bibliografie: Textul Sfintei Treimi cu alte opere neautentice ale lui Chiril în PG 77, 1120-1173; cf. D. Stiernon, Joseph le Philosophe, DS VIII, 1388-1392. Versiunea latină a liturghiei copte atribuite lui Chiril, publicată de A. Renaudot în 1847, este reprodusă în PG 77, 1291-1308; pentru liturghii cf. totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Hipațiu de Efes, a putut astfel, foarte ușor, să constate că nici unul din marii autori dinainte nu le menționase și, în consecință, să le declare neautentice. Într-adevăr, primele citate din Dionisie se găsesc în scrierile lui Sever de Antiohia: Contra apologiei lui Iulian și Contra adăugirilor, compuse între 518 și 528, și a treia epistolă către egumenul Ioan, din 532 (sau, potrivit altora, din 510
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de imnuri este disponibilă acum în colecția Sources Chrétiennes grație unui mare specialist, José Grosdidier de Matons. Astăzi sunt cunoscute, în întregime sau fragmentar, 89 de compoziții imnice care îi sunt atribuite lui Roman, chiar dacă unele dintre ele sunt probabil neautentice. Așadar, din izvoarele bizantine reiese că Roman era sirian prin naștere, provenea din Edesa și fusese diacon la Berit. Ulterior s-a mutat la Constantinopol în vremea împăratului Anastasios și și-a continuat activitatea în Biserica Maicii Domnului din cartierul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lor decât de-abia după ce va trece pe planul vieții veșnice. Frica de Dumnezeu e, întotdeauna, o frică de judecata Lui, care va pecetlui pentru veci soarta noastră; e frica de judecata din urmă și de chinurile unei veșnice existențe neautentice și nedepline. Acest fel de frică de divinitate începătoare nu e o slăbiciune, ci o mare putere, o mare forță care îl întărește pe cel ce o trăiește. Pentru Lică, sentimentul e însă semnul unei neputințe proprii, a unei șubrezeli
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îndemnul noului președinte, care, în discursul său de inaugurare (vezi INAUGURATION), spunea, " Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă ce poți tu face pentru ea". PHONY În retorica perioadei mccarthy-iste (vezi MCCARTHYISM) a începutului Războiului Rece, phony (fals, neautentic, duplicitar) era mai mult decât un adjectiv, desemna, ca substantiv, un individ ce putea fi spion rus sau simpatizant comunist. Este interesant de analizat semnificația adjectivului phony și frecvența obsedantă cu care apare în celebrul roman al lui J.D. Salinger
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a cărui poziție e strălucit construită de autor. Holden este un rebel, ce se revoltă în primul rând împotriva tuturor școlilor particulare unde este trimis de părinți, și apoi împotriva întregii societăți, marea majoritate a adulților fiind, după părerea sa, neautentici, ipocriți, prefăcuți, snobi, într-un cuvânt, phonies, adjectiv devenit și substantiv, care se repetă de nenumărate ori în narațiunea lui Holden. Pe de altă parte, cititorul atent descoperă numeroase situații în care Holden însuși se dovedește a fi snob sau
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
acord", ar fi zis Salinger (French: 33). Autorul, spre deosebire de Holden, căruia nu îi reușește a sa slight rebellion, fuge departe de lumea dezlănțuită. Așa cum își propune și Huck Finn la sfârșitul romanului lui Mark Twain, decide să fugă de lumea neautentică, într-un loc izolat, departe de jurnaliști, unde și-a trăit în mod misterios, până la 91 de ani, viața sa de catcher in the rye. SCHLESINGER, JR., ARTHUR M. (1917 2007) Istoricul Arthur Schlesinger, legat în special de președintele John
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
valoroase, chiar cu riscul de a nu fi publicate imediat, dar care pe termen lung ar fi putut servi literaturii române. În opinia sa, "era de preferat un gol, lipsa unor lucrări cu compromisuri, decât un plin precar sau nesincer, neautentic 43. Lista destul scurtă a disidenței românești îl cuprinde și pe Mircea Dinescu, fără îndoială una dintre cele mai cunoscute figuri ale sfîrșitului de regim comunist din România. Sprijinul, dar și admirația pe care Dinescu le-a manifestat public cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se Întâlnească cu Băsescu; singura lor dispută televizată a arătat și motivul: Băsescu a fost mai convingător. Românii aveau de ales, pe lângă opțiunile ideologice ale fiecăruia, Între două tipuri de politicieni complet opuse. Năstase, calculat, lipsit de spontaneitate — și vădit neautentic atunci când Încerca să se arate spontan și apropiat de oameni; Băsescu, nu doar spontan, ci excesiv de spontan, respirând un aer de autenticitate și părând să se simtă la el acasă În orice mediu și În orice situație. În plus, deși
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
asumare, la conștientizarea și depășirea stării de păcat. „Îl prefer pe omul păcătos”, zice avva Sarmatas, „dacă știe că a păcătuit și se pocăiește, celui nepăcătos, care se crede drept”. În tradiția creștină, responsabilizarea devine o „cheie” a depășirii condiției neautentice și a ieșirii din „imperiul” răului. A tăgădui că răul nu te urmărește constituie o frână În ridicarea noastră spirituală. Iată un punct de vedere și mai radical. Fiind Întrebat cât de greu cântărește gândul spre un mare păcat, avva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ereditar și o preocupare pentru puritatea etnică. Lucrările lui Râmneanțu despre secui ilustrează Încercarea eugeniștilor români de a reintegra grupurile aparent indezirabile În corpul sănătos al națiunii. Existau Însă analize eugeniste ce puneau accentul pe imperativul contrar, al excluderii românilor „neautentici”, o categorie În care erau, de obicei, incluși evreii și romii. Autorul eugenist care a exprimat punctul de vedere cel mai explicit În problema evreilor a fost Făcăoaru. Într-un articol publicat În 1938, el descrie evreii drept „o altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
armată, a avut „neplăceri”, cum se spunea În limbajul epocii respective, ca rezultat evident al unei politici abuzive. Mircea Mihăieș: Și după preluarea mandatului de șef al SRI a avut niște probleme, fiind readus la suprafață un dosar, se pare neautentic, privitor la colaborarea sa cu KGB-ul. Vladimir Tismăneanu: Nu prea văd posibilă colaborarea lui cu KGB-ul, Întrucât fratele său plecase În America. Vorbim, desigur, la nivelul unei opinii extrem de superficiale. L-am Întâlnit o singură dată, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
unui „drept la libertate”, astfel de divagații de la credința cea adevărată nici nu mai sunt identificate sau recunoscute de creștinul de azi. Relativizarea valorilor prin așezarea pe același plan a conținutului religios cu cel al celorlalte informații profane, prin interpretarea neautentică a revelației, favorizează admiterea unui tip de „erezie mascată”. Chiar dacă este mascată, erezia are, așa cum a avut și în primele secole, același efect derutant, care îl împiedică pe creștin să aibă o perspectivă curată și autentică asupra credinței. Un alt
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]