308 matches
-
și Ōkagi. Samuraiul nu știa că până și aceste familii fuseseră zdrobite din pricină că venerau credința creștină. — Ia seama la toate astea! îl sfătui seniorul Ishida. De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni. — Neștiut de nimeni...? — Da, nebăgat de seamă. Nimeni nu trebuie să te bănuiască nici măcar o clipă că ești creștin. Pe deasupra nici eu nu mai pot să-ți țin partea. Odinioară Stăpânul s-a folosit de casa Ishida la plănuirea luptelor, dar acum când timpurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
propriile cuvinte. — La fel stau lucrurile și pentru tine, nu-i așa? Acum câțiva ani ai fost ales să faci parte din solia către țări străine, cu toate că nu aveai decât rangul de ostaș, iar acum trebuie să-ți duci viața nebăgat de seamă. Așa de reci, așa de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să fie viața samuraiului de acum înainte. În seara aceea după ce ajunse înapoi în vale nu-i spuse unchiului decât că vorbise cu seniorul Ishida despre meleagurile străine. Unchiul încă nu știa nimic. De fapt, seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu trupul, nu se mai gândea la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii, fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare, samuraiul murmura cuvintele seniorului Ishida la fiecare pas. „Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă! Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă!” În timpul lucrului, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva, samuraiul arunca uneori câte o privire înspre Yozō care muncea în tăcere. La fel ca toți cei din vale, Yozō nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la nimic. Pe drumul de întoarcere către casă împreună cu Yozō și cu supușii, fiecare cu câte o sarcină de surcele tăiate în spinare, samuraiul murmura cuvintele seniorului Ishida la fiecare pas. „Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă! Neștiut de nimeni, nebăgat de seamă!” În timpul lucrului, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva, samuraiul arunca uneori câte o privire înspre Yozō care muncea în tăcere. La fel ca toți cei din vale, Yozō nu-și arăta niciodată bucuria sau tristețea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să le frângă sau să le acopere cu nisip pe vecie. Ajunși în cameră, s-au prăbușit amândoi într-un somn fără memorie, vecin cu leșinul, fără să-și mai scoată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar probabil că piciorul îl doare tare. Poate e mai bine să mă duc eu. Balamber îi aruncă o privire înghețată. — Fă cum ți-am spus! întări sec. — Și călugărul? Ce facem cu el? Insistă să urce cu noi. Inisius, nebăgat în seamă de războinicii care se puseseră deja în mișcare, încerca mai departe, fără prea mult succes, să încalece pe catârul său. încruntându-se și mai tare. Balamber îl cercetă scurt, apoi scoase un suspin de nerăbdare: — Gândacul ăsta! Ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
au cruțat pe Agag, și oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grași, și tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvîrșire și au nimicit numai tot ce era prost și nebăgat în seamă. 10. Domnul a vorbit lui Samuel, și i-a zis: 11. "Îmi pare rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate de la Mine și nu păzește cuvintele Mele." Samuel s-a mîhnit, și toată noaptea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să le frângă sau să le acopere cu nisip pe vecie. Ajunși în cameră, s-au prăbușit amândoi într-un somn fără memorie, vecin cu leșinul, fără să-și mai scoată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă: "Cum stă apa în ciur, așa să-mi stea marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a covoarelor de lână, nebăgate în seamă până atunci, a pernelor lucrate la gherghef ori cu fețe brodate naiv, închipuind nimfe și fauni, luminări de animale exotice ori seraiuri cu cadâne culcate în ierburi moi, odihnitoare, la care se adăuga și prezența acelor femei, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius, peste care zeița Dreptății își întindea lințoliul. Înfipse sabia în pământul înierbat, ca s-o curețe de sânge. Căută nerăbdător amuleta. Abia acum își dădea seama că nu auzise glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
da, și după aceea la un altul. Și după aceea la un altul. Iisuse, mi-am spus eu, și ăsta e New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind brazde prin ziua fierbinte. Nu le pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
priveau insistent de sus, de pe pereți, în timp ce Liv scotea de sub pernă caietul cel vechi, vechi de tot, învelit într-o pânză neagră și aspră. — în zilele acelea Virgil ținea un jurnal, spuse ea. E o lectură interesantă. O găină cotcodăci nebăgată în seamă pe raft. Voi citi acum din el, zise Liv, și începu să recite. Să recite, pentru că în cameră era întuneric, se tot întuneca tot mai tare, pe măsură ce se lăsa seara și până și cea mai slabă rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jur a încetat ca prin farmec. Doar glasul căciulii țurcane - ca o undă frumos vibrată - a pornit să îngâne: „Trenule, mașină mică, Trenule, mașină mică, Unde-l duci pe Ionică? Mândro, când ne-om mai vedea Eu nu știu”. Pe nebăgate de seamă, alte glasuri - la început mai timide - au prins a-l seconda pe solist. Și cântecul a pornit să plutească ca un balsam peste sufletele celor plecați de acasă fără vrerea lor. „Tu mi-l duci, mi-l ocolești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dejun. Cu capul ei de țânțar negru, cu ochii imobili, acele două ovale de lichid galben, cu corpul slăbănog de copil rahitic, îmbrăcată cu o rochie verde de eponge și reamintind, în adevăr, o lăcustă. Sta între ceilalți cu totul nebăgată în seamă, de aceea tocmai Mini crezuse nimerit să-i vorbească amabil. Avea o voce uniformă și care târa silabele, despărțindu-le, ca acei copii care bucheresc. Nu se ocupa de ea nimeni și ea părea a nu face nimic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
totuși logic către ceea ce era smintit în mecanismul lor. Mai toți oamenii aveau ceva schimbat atunci. Unii pentru că în adevăr erau zdruncinați. Alții pentru că, rămași aceiași, aveau de-a face cu ceilalți. Părea că o poartă se deschisese și amestecase, nebăgat de seamă, ospiciul cu sănătatea publică, și acel amestec făcea ca rațiunea publică să devieze.. . - Rezultatele se pot vedea, râse Nory, fericită ori de câte ori se dovedea ceva împotriva societăței actuale. Rezultatele suntem "noi toți"! - ... Erau mulți de tot felul! Unii redați
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai nainte îl străbătuse cu indiferență, îl privise cu banalitate. Dar atunci, la sosirea aceea, totul o mira, totul îi părea nou. Asupra inteligenței ei, mulțimea făcea impresia pe care o face lumina vie asupra ochilor deprinși cu umbra. Necunoscută, nebăgată în seamă, se amesteca în frământarea, în furnicarul ei, ca una din miile de fețe vii ale chipului multiplu al Cetăței. Acum se reculesese din prima emoție și orașul i se limpezise. Nu mai era străină, rătăcită, și mulțimea nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-a apucat de plămădit și ars cărămida. Taxa pe care o plătea la primărie pentru că scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel de acum, care e format, În mare parte, din oameni gospodari și nesemnificativ din opoziție, care Încearcă și ea, acolo, să Încurce lucrurile, așa cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o țepușă. Nu le mai ardea nicicum de pescuit și parcă uitaseră cu totul de ce veniseră acolo. Plasa atârna, obosită și murdară, Între aracii Înfipți În pământ. Blondul Își zise chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În seamă de nimeni, era amărâtă și supărată. Îi fu milă de ea și o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând unul de altul aracii. Încet-Încet, pentru că era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o întâmplare, petrecută la 16 iulie 1673 (7181): „Adică eu, Nastasia Pîrtoaia, scriem...acest zapis al mieu...am vîndut...două dugheni din Tîrgul Făinii, cu locu cu tot...care dugheni au fost a Chelsîei,...le-am vîndut lui Ionașco”. Pe nebăgate de seamă, m-am trezit în Târgul Făinei. Unde te întorci, doar făină de grâu, de popușoi sau de mei...Peste tot este un strat albicios de praf, ca o brumă...Toți își strigă marfa în fel și chip. Unii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că Îl aștepta să se Întoarcă. — La ce să-l fi așteptat? Ce mai puteau să facă la vârsta lor? — Buni n-a mai apucat ziua asta pentru că avea pe suflet destule păcate! L-a lăsat când el era sărac, nebăgat În seamă și s-a măritat cu altul. — Din câte Îmi amintesc, Buni nu-l pomenea niciodată. — Din câte știu, el și Buni erau rude apropiate, părinții lor i-au prins că făceau prostii și l-au alungat pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de neînsemnat era capul acela - al meu... Crezi tu - mai bine: cred eu că, dacă nu-i aruncam lui Sapșa șleapca, nu pățeam nimica? ; că, dacă nu se-ntâmpla-ntâmplarea cu Nogaiul și cu Naganul, Întâmplarea istorică m-ar fi nebăgat În seamă? ; că, dacă nu strigam, ca un bou: «Trăiască Gutenberg!», istoria m-ar fi cruțat?, ocolit? - Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Xay În lucrările științifice spaniole, a fost Înlocuit treptat prin prima sa literă, x, devenită simbolul universal al necunoscutei. Încheiată la Samarkand, lucrarea lui Khayyam Îi este dedicată protectorului său: „Suntem victimele unei epoci În care oamenii de știință sunt nebăgați În seamă, și foarte puțini dintre ei au putința de a se dărui unei cercetări adevărate... Puțina cunoaștere pe care o posedă savanții de astăzi este consacrată urmăririi unor scopuri materiale... Nu mai trăgeam nădejde, așadar, să găsesc În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]