223 matches
-
În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată. Deși, oricum... A tăcut, iar Faulques i-a privit profilul, interesat de ceea ce privea, chipul Întors În sus, bărbia nebărbierită, țigara care Îi atârna Între buze, ochii cenușii și atenți, care lunecau pe imaginile de pe pereți, oprindu-se pe plaja de care navele se depărtau sub ploaie și În locul unde, În prim-plan, copilul Își privea mama Întinsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
luau rămas-bun de la soții, Înainte de a da fuga la centrele de recrutare. Una dintre acele fotografii fusese pe coperțile revistelor dintr-o jumătate de lume: cu tonuri În contrast violent sub lumina orizontală a dimineții, un grec cu fața crispată, nebărbierit, cu cămașa prost băgată În pantaloni din pricina grabei, Își Îmbrățișa soția și fiii, pe când altul, cu trăsături asemănătoare, poate fratele lui, Îl trăgea de mână, cerându-i să se grăbească. În planul secundar, erau o mașină cu portierele larg deschise
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
precupeții strângeau marfa și pur și simplu nu voiam să mă duc acasă cu mâna goală. Pe o tarabă mai erau trei legături și am decis să le cumpăr. Le-am cerut femeii de la tarabă, dar un moș murdar și nebărbierit, care venise în fugă spre noi, s-a băgat în față: cică era ceapa lui. Văzuse și el probabil că erau ultimele trei legături disponibile. Oricât de grăbit ar fi fost, eu venisem prima, a mea era. Nu o spun
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a ajuns acasă fiul său l-a recunoscut. Nu același lucru s-a întâmplat în cazul meu. Plecat tânăr, cu barbișon cum poartă preoții și cu dinți de aur, a intrat în casă (eu fiind singură acasă) un moș chel, nebărbierit și fără dinți în gură. Când l-am văzut că intră în casă și se îndreaptă spre mine, m-am speriat și am început să țip. El mi-a spus încet: “Sunt eu, tata”. Eu însă am fugit afară din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cu borș și o turnă în cap, apoi o azvârli în ea. - Na, să mănânci tu, să te saturi cu neamul tău. Polixenia tresări speriată. O durea trupul. Se uită la dulap, apoi la geam, scoase un țipăt ușor. Chipul nebărbierit al tatălui său se dădu după sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă ușă să-l rupă. Polixenia se duse la ușă, trase de ea, era încuiată. Se întoarse apoi și scoase de sub pat baioneta
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile fălcilor, gura, gâtul, bărbia. Ochii acoperiți, sprâncene zburlite, mâinile moi, cu palme umede, ieșind din manșete scorțoase. Cămașă albă, cu mâneci lungi, descheiată, fără cravată. Colegul Manole tăifăsuiește cu colegul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
niște Întrebări... Ia dați televizorul ăla mai tare, că iar bagă aia blondă benzină În loc de motorină! 21.06.2010 Inamicul Public Sandu Șpriț apare la cârciumă un pic după miezul zilei. Are Într-unul din buzunare un ziar și este nebărbierit, ceea ce dă de gândit celorlalți cheflii. Gore stă cu picioarele Întinse pe sub masă, În timp ce Gicu tocmai revine de la bar cu două halbe În mână. A vrut să-l scutească pe patron de un drum, ocazie favorabilă și pentru a-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Kremnitz îl privește cu detașare: "Mai mult scund decât înalt, mai mult voinic decât zvelt, cu un cap ceva cam prea mare pentru statura lui, cu înfățișarea prea matură pentru cei 26 de ani ai săi, prea cărnos la față, nebărbierit, cu dinți mari galbeni, murdar pe haine și îmbrăcat fără nici o îngrijire." Primul dejun luat 1Th.Ștefanelli,1861. 2 Th. Ștefanelli, 1909. 3 Ștefan Cacoveanu, 1904. 4 Matei Eminovici, 1886. 5 Idem. 6 N. Densusianu, 1899. 100 împreună o șochează
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era acolo. — Pe unde ai umblat? întrebă Ashling. Nu te-am mai văzut de câteva zile. El își aruncă privirea spre cer. —Femeile! exclamă el, zâmbind. Mereu sunt cu ochii pe tine, spuse el, cu o privire luminoasă pe fața nebărbierită. Am simțit nevoia unei schimbări de peisaj, continuă el, făcând un gest jucăuș din mână. Mă chema ușa frumoasă a unui magazin de pe strada Henry, așa că mi-am pus pălăria acolo vreo două seri. — Deci dormi prin mai multe locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dureri, incantația ei pozitivă a fost întreruptă de o fluierătură. Marcus Valentine deja? Eficientă incantație. Dar nu era Marcus Valentine. Pe celălalt trotuar, lipsit de veșnica sa pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați, ale căror fețe nebărbierite și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un impuls de politețe o obligă să traverseze. Deci, Ashling, spuse Boo, rânjind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
profesională prin cortul ticsit de oameni, Înainte ca ochii să Îi rămână fixați În direcția lui Logan. Un zâmbet vag Îi apăru pe față, dar dispăru la fel de subit. Nu e de mirare, dacă stai să te gândești cum arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care înconjura grădina școlii, privind bănuitor spre direcția din care sosise. Nimeni. Nici lucrători cu lădițe cu unelte, nici bărbați cu geci sport. Era... - Fiți amabil, părinte... Surprins, își întoarse rapid privirea și dădu de un bărbat masiv, oacheș și nebărbierit. - Da? - Ați venit pentru recital? întrebă omul, făcând semn către Școala Cartierului. - Da, răspunse el, încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio problemă. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
noastră are cu siguranță din plin! Nu-mi pot da seama de ce mai pierde timpul cu bătrânul acela: tot o mai așteaptă afară-n fiecare seară, serios. Doar că acum arată destul de jalnic, trebuie să recunosc. În cele mai multe seri e nebărbierit și nici măcar nu mă mai salută. De fapt, dacă n-aș ști, aș fi tentat să-l alung de la intrarea personalului - are o privire ciudată-n ochi. Ea s-ar descurca mult mai bine de una singură. Charlie Ș tiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-o spună. Măiculiță, pantalonii aceia scurți cu model hawaian erau lăsați pe șolduri, în jurul unui abdomen impresionant de ferm. Părul decolorat de soare era ud, iar Adriana îi observă mâinile puternice când și-l dădu de pe frunte. Era cam nebărbierit și nu era chiar atât de înalt cum îi plăcea ei, dar în ansamblu era plăcut. Și zâmbea. La Emmy! — Bună, zise el. Sper că nu vă deranjez... Era australian! Preferații ei! Primul ei sărut a fost cu un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acum am lămurit problema cu copiii. Deci...cum mănânci și cum dormi? întrebă ea. Surâse larg și simți că anxietatea începe să se risipească. Uitase cât de amuzant e să glumești cu el. El avea ochii roșii de oboseală, era nebărbierit și palid la față. Chiar și părul arăta cam prost — nu murdar sau unsuros, doar nearanjat. Luă o poziție teatrală de fotomodel — cu un șold în afară și buzele țuguiate — și zise: — Spune-mi tu. Cum crezi că mănânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și de clei. Între timp prinse o frântură dintr-o discuție Între un om religios, nu prea tânăr, care părea să fie casier la o asociație de binefacere sau poate administrator la sinagogă, și un soldat rezervist gras, neîngrijit și nebărbierit, Îmbrăcat În haine de lucru neglijente. Soldatul spunea: La ei copilul o păzește tot timpul bunică-sa. Nu se mișcă de lângă ea toată ziua. La fiecare jumătate de minut se duce să vadă dacă nu cumva a dispărut din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-și procure asemenea mașini în anii următori, și nu numai una, ci cât mai multe. Și cel care ședea acum la patul tatei cu spatele la geamul prin care crengile de arțar intrau în cameră era fratele meu. Privea obrazul palid, nebărbierit, cufundat în pernă, speriat să-l vadă pe tata zăcând acolo sub ochii lui, așa cum nu-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la el, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
s-a oprit niciodată să-mi vorbească, deși îmi răspundea surâzător la salut, privindu-mă prietenește ca pe o veche cunoștință. Nici în război nu m-a zărit când a trecut cu automobilul pe lângă mine. Din vina mea însă. Eram nebărbierit, căciula îmi cădea peste ochi și mantaua căpătase culoarea mormântului în care trăiam. Era la volan, în ținută de campanie, între doi ofițeri și râdea cu hohote. Toată ziua aceea mi-am pus întrebări, străduindu-mă să înțeleg explozia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi acoperă picioarele, dacă mai apucă să prindă Anul Nou. În anul acesta, Crăciunul este o sărbătoare tristă pentru cei mai mulți britanici. Este al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost scos din sala de operații pe o targă pe roți. Nasul i se ascuțise și mai mult. Niciodată până atunci nu-l văzusem nebărbierit. Un trunchi împachetat, fără picioare, așa a trecut pe lângă mine îngerul meu păzitor. Dormea și lăsa în urmă întrebarea dacă o trezire din somnul său adânc era de temut sau de dorit. Era dus pe targa cu roți de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus păsemne o viață mai curând spălăcită, Între Închiriere și Închisoare, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a văzut în sfârșit pe profesorul Pop, un bărbat cândva voinic, acum adus ușor de spate, cu hainele largi pe el, cu părul alb, demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au fumat tăcuți, privind amestecul de lumină palidă și întuneric albăstrui care se întindea peste oraș. „Ar trebui să-ți mulțumesc pentru ce ai...“, a început să spună celălalt, dar Andrei Vlădescu s-a întors brusc spre obrazul tras și nebărbierit: „Nu, nu trebuie“. „Bine, e mai bine așa. Bănuiesc că înțelegi ce vreau să spun.“ „Da.“ Și după un timp: „Și acum ce ai să faci?“. A ridicat din umeri, privind iarăși spre obrazul tras. „N-ai rezolvat nimic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a arătat foarte surprinsă, ce-i cu tine, aici, la ora asta? „Voiam să te văd.“ Au mers unul lângă altul, în tăcere, până la stația de autobuz. Atunci abia au schimbat câteva cuvinte. I-a atins cu vârfurile degetelor obrazul nebărbierit. „Îmi pare rău“, i-a spus. „Diseară nu te pot vedea, sunt ocupată. Poate vorbim mâine seară... Îmi pare așa de rău, așa de rău... Succes la examene.“ Mai târziu în cursul zilei a întâlnit-o pe mama Ioanei Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
matur decât mine, dar nu prea bătrân“ă, de fel din Montreal („un accent franțuzesc atât de drăgălaș, dar, cum să spun eu, total americanizat“ă, păr lunguț („dar nu lung ca al ălora cu coadă de cal“ă și nebărbierit exact cât trebuie („Seamănă cu Antonio Banderas când nu se bărbierește timp de trei zile“ă. Bucătarii‑actori‑samurai și‑au făcut treaba, au tăiat, mărunțit și aruncat bucăți de carne pe peste tot, timp În care Lily a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]