7,800 matches
-
sunt dispuși să investească prețul a trei-patru beri în astfel de cărți, dacă ecourile un serial de televiziune precum „Memorialul durerii” sunt nule, înseamnă că ne aflăm pe un drum greșit. Există, totuși, un punct în care părerile divergente ale „nebunilor” mei se ating, și mă mir că nu l-a pus nici unul în valoare: și anume, esența securistă a comunismului românesc. Deși, formal, Securitatea se subordona partidului, în practică lucrurile stăteau exact invers. Nici unul dintre activiștii, mai mărunți sau mai
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
Eu sînt Adam!... după nuvelele Uniforme de general, Pe strada Mîntuleasa, La țigănci; Constantin Dicu: Uniforme de general, Mesagerul (după nuvela Dayan), Viorel Sergovici - Domnișoara Cristina (film distins cu patru premii UNITER în 1992), Dan Paul Ionescu - Necunoscutul, Nu sînt nebun!, Miracol?, Amnezie - după nuvelele Ivan, Douăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de paisprezece ani, Les trois grâces. Majoritatea acestor filme au primit distincții și premii. Prozele din Maddalena, cere v-au entuziasmat și pe Dvs., n-au
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
sit flexibil, el însuși receptacul și exponat în aceeași măsură, cum ar fi un spațiu industrial expiat în sistemul lui de referință, dar resuscitat prin conversia la un alt tip de realitate, totul a fost îngropat în măruntaiele casei de nebuni pe care Ceaușescu și-o construise sieși, pe numele ei Casa Poporului, întrucît, în mod evident, comanditarul era... poporul însuși. Întocmai ca pe vremea proceselor staliniste, în procedura cărora mai întîi se dădea sentința și după aceea se făcea rechizitoriul
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
germenele soluției proustiene se află conținut în însăși punerea problemei" (în alt loc: "Punctul de plecare al expunerii proustiene nu este aglomerarea cristalina ci miezul ei - ceea ce s-a cristalizat deja"). Căci "unicul paradis ce nu e un vis de nebun" e Paradisul pierdut: opera lui Proust - si intuiția lui Beckett, aici, este cu adevarat colosală! - este "excavarea" (cuvîntul sau) intimității pentru a ajunge la această pierdere. Un mod de a spune că, dacă "Paradisul" este cuprins într-o "ceașcă de
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
mai fericit că îmi păstrez capul pe umeri, sînt lucid, îmi este străină aroganța megalomană și uneori pot să cobor zîmbind de pe crucea imaginară pe care o construiesc în fiecare noapte... S.G.: De cîte ori ați "înnebunit"? B.N.: Am fost nebun și... sînt nebun în continuare... înțeleg nebunia ca o stare pe care o trăiești pentru a trece niște praguri, obstacole, lașități, temeri care în mod normal nu îndrăznești și nu ai curajul să le depășești. Nebunia pentru mine este o
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
îmi păstrez capul pe umeri, sînt lucid, îmi este străină aroganța megalomană și uneori pot să cobor zîmbind de pe crucea imaginară pe care o construiesc în fiecare noapte... S.G.: De cîte ori ați "înnebunit"? B.N.: Am fost nebun și... sînt nebun în continuare... înțeleg nebunia ca o stare pe care o trăiești pentru a trece niște praguri, obstacole, lașități, temeri care în mod normal nu îndrăznești și nu ai curajul să le depășești. Nebunia pentru mine este o probă inițiatică de
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
care în mod normal nu îndrăznești și nu ai curajul să le depășești. Nebunia pentru mine este o probă inițiatică de maximă intensitate... riscul de a te arunca într-un rîu fără să știi să înoți... Cine n-a fost nebun de cîteva ori în viață, înseamnă că a pierdut multe ocazii de cunoaștere și afirmare de sine... S.G.: Explicați?... B.N.: Nu este vorba de o nebunie patologică. Este o nebunie asumată lucid sau o schizofrenie senină... Nebunia este ieșirea dintr-
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
și accesul la cuvîntul scris public - dreptul de a striga în gura mare - și care pentru mine a reprezentat eseul, publicistica (polemica), politica exercitată prin mijloacele specifice unui scriitor. S.G.: Mai corect... De ce ați spus că sînteți și ați fost nebun? B.N.: Cum să nu fii nebun cînd vrei să debutezi cu un roman (Ultimii) cînd nimeni nu-ți spune cum se scrie un roman și cînd timp de 12 ani am lucrat - la munca de reeducare - ca încărcător de materiale
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
nu fii nebun cînd trimiți pe căi clandestine - fapt absolut interzis și pedepsit prin lege - în Franța un roman, Al doilea mesager, care a fost refuzat de două edituri din țară și publicat ulterior la Paris? Cum să nu fii nebun dacă la 50 de ani pleci în exil fără o meserie concretă sau cu meseria de...scriitor? Și cu o singură condiție: să rămîn scriitor la Paris, dacă nu, să mă întorc acasă... S.G.: Totuși... Nu cumva este o percepție
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
un caiet, m-a întrebat de ce mă aflu acolo pentru că n-ar fi locul meu... în puține cuvinte, i-am explicat, apoi a zis: "Cum? Ai lăsat totul: casă, familie, prieteni, cărți pentru ideea de libertate?! Tu ești cu adevărat nebun!" și a ridicat mîna, a dus-o la cap și și-a răsucit indexul la tîmplă. în clipa aceea am avut senzația acută că într-adevărat am fost nebun pentru că numai un om care și-a pierdut mințile s-ar
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
nebun dacă ai considerat că după aproape o jumătate de secol se va schimba ceva în conștiința intelectualilor - sînt și excepții - și că transformarea se va face nu numai la nivel economic și de piață liberă? Cum să nu fii nebun să pledezi timp de 15 ani pentru tradiție, trecut, dreptul și obligația la memorie, iertare și - în cele din urmă - la uitare? " Cine deține trecutul, deține prezentul și viitorul", spunea Orwell. Afirmație valabilă și pentru prezent. "Ei" dețin trecutul și
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Se vorbește de neocomuniști, de criptocomuniști sau o "restaurație". Nu! Sînt vechii și actualii comuniști care au aparținut nomenclaturii, adaptați la economia de piață, liberalism și corupție. Și iată că pe bună dreptate, consider că "am fost și sînt un nebun incurabil"... Dar fiecare cu nebunia lui... S.G.: Puteți să-mi dați cîteva exemple de "lupte pierdute dinainte" în care v-ați angajat? B.N.: Mă certam cu un milițian pentru o nedreptate, chiar dacă știam că el este o rotiță dintr-un
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
cărămizile desprinzîndu-se și căzînd la picioarele mele... S.G.: Spuneați la început că odată cu trecerea timpului ați obținut o seninătate interioară: detașare, ieșirea din contradicție și dualitate... Oare nu se contrazic toate aceste afirmații cu faptul că... "ați fost și sînteți nebun"? B.N.: Inițial, romanul Al doilea mesager, s-a intitulat "Ereticul îmblînzit". Acum, cu trecerea timpului, am devenit un eretic neîmblînzit, un iconoclast, un nonconformist și neîncadrat în ierarhiile politico-sociale actuale... La București nu am avut în trecut nici o funcție... La
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
gloriei literare, mulți dintre ei trecuți între timp în lumea de dincolo: Nichita Stănescu, în primul rînd, dar și Virgil Mazilescu, Grigore Hagiu, Modest Morariu, Cezar Baltag. O lume care încerca să ignore realitatea politică a zilei, a unor frumoși nebuni cu libertatea în suflet, dintr-o vreme în care locuințele sordide, sticlele de votcă, discuțiile nocturne, poezia și tinerețea păreau veșnice. Boema lui Petre Stoica este cea a începutului deceniului șapte, cînd scriitorii se întîlneau la "Cireșica" sau la "Mon
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
patron" o tactică perfidă a intimidării celor socotiți a-i fi adversari, prin intoxicarea opiniei publice, similară cu cea practicată de Securitate (dacă s-ar pune, azi, chestiunea relațiilor sale cu poliția politică, mai mult ca sigur că autorul Săptămînii nebunilor ar susține sus și tare că n-a fost informator, ca și cum atacurile sale imunde împotriva mai tuturor colegilor de scris valoroși n-ar echivala cu postura de consilier sau mentor al sbirilor): Știa cum se lansează un zvon; cunoștea perfect
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
că altfel ar fi rămas să mulgă vacile lui taică-său, despre cum o înscriseseră mai tîrziu în partid și a cîștigat și ea un salariu la oraș cu care ne ținuse, pe mine și pe fratele Matei, în absența nebunului de taică-meu, pe la alte școli." E, de fapt, continuarea simulacrelor de dinainte, periculoase tocmai prin aerul lor de respectabilitate domestică: "Mă revoltau cumplit ifosele ei de intelectuală în fața unor gospodine, cu toată terminologia aia tehnică prețioasă, dar pe care
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
autor un mare gazetar și un spirit incoruptibil (chiar au dreptate), iar cei care pică pe negru, sînt convinși că este omul Puterii (după caz, al Opoziției) care tocmai s-a demascat sau, în cel mai fericit caz, că este nebun (aici se aduce ca argument și retorica, uneori foarte contondentă a editorialelor sale). Apoi, nu peste multă vreme, rolurile se inversează. Cei care l-au crezut mare ziarist și mare caracter îl cred corupt și/sau nebun, iar cei care
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
Cert este că până la 1 noiembrie 1948 au devenit inaccesibile cetățenilor României nu mai puțin de 8.438 de titluri, ceea ce înseamnă milioane de cărți. Categoriile de scrieri interzise creează, prin eterogenitatea lor, impresia că epurarea a fost opera unui nebun. În afară de textele doctrinare sau propagandistice folosite anterior de partidele de extremă dreaptă și de cele referitoare la nefasta vecinătate cu URSS, a căror interzicere avea o logică în circumstanțele istorice de după război, sunt aruncate în neant scrieri privind identitatea națională
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
divin în univers, ca și cele ale teologiei naturiste preromantice și romantice, între care cea a lui Bernardin de Saint-Pierre: "Stau pe un scaun de-un deget, la o masă de o palmă, închis în mine, fără să mișc buzele, nebun în luna a noua de Ierusalim. Căci mi-am înhămat limba la gînduri, iar acum pămîntul e viu împrejurul nostru. Citind neîncetat Evanghelia, limba mi s-a făcut sfeșnic așteptînd cu nerăbdare să se pună în ea lumina rugăciunii. Și
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
printre care și Mircea Mihăieș, au fost sponsorizate de alți miliardari, români sau străini, nu m-am gândit o clipă să-i acuz de vânzarea conștiinței, ci m-am bucurat de apariția lor". În traducere: de ce face Mircea Mihăieș pe nebunul când miliardarul român Năstase dă și el un ban, că doar s-a înfruptat el însuși - spre bucuria obștei scriitoricești - din miliardele lui Soros? Cam așa am înțeles eu - pentru că despre alți "miliardari români sau străini" implicați în sponsorizarea cărților
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
luni la țară, în România, ori contactul era permanent, era un provizorat această...Iar în toamna "47 cînd am plecat de la Stockholm rechemat de guvern, și știind că sînt implicat în procesul Maniu, mi-am zis că trebuie să fiu nebun să mă întorc. Într-adevăr, aș fi înfundat pușcăria cine știe cît, cum toți colegii mei de birou, grupul ăsta de la birou care era la Direcțiunea cifrului și cabinetului, au făcut toți pușcărie, și, după cum au fost mai dîrzi, sau
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
întotdeauna nivelul artistic a fost onorabil. Am înțeles că este important să construiești tradiție, să nu desconsideri magia locului. Pentru că asta există cu adevărat și a făcut ca totul să se întîmple. A făcut să ne întîlnim, de mult, cîțiva nebuni care să mizeze pe un vis. Pe zborul fascinant al libertății interioare. Pe definiția, profundă, a prieteniei. Sînt printre cei care au fost de la început acolo, sau înainte chiar ca să existe un �început�, susținînd ideea acestei proiect. Atunci, o curată
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Femeia a izbucnit în rîs și i-a eliberat viza. O singură dată în viața lui, la Atena, pe o seară umedă, a fost nevoit să scoată pistolul. Fără să apese însă pe trăgaci. Doar ca să bage spaima într-un nebun care încercase să înfigă un cuțit în el, într-o stație aglomerată de la capul de linie al unui autobuz. Nu pentru că Yoel ar fi fost un adept al non-violenței. Dar susținea că singurul lucru mai rău decît violența este să
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Ciulei. Mi-aduc aminte, și în zilele acestea cu atît mai tare, acum cînd Festivalul de la Sibiu începe, de regizorul și directorul Teatrului "Radu Stanca", Iulian Vișa, discipol al lui David Esrig, un artist de o mare finețe, rafinat, cult, nebun după teatru. Prietenii lui, Constantin Chiriac și Virgil Flona, i-au transformat visul în realitate. Oamenii dau din pinteni ca să ajungă la Sibiu, acolo unde pot vedea ce se întîmplă prin lumea mare a teatrului, acolo unde nu se pot
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
cu 89 89, cînd mie mi se părea că alăturarea este unică și intangibilă. Ca și reverența pe care s-ar cuveni să o facem celor ce azi nu mai sînt și care atunci, în decembrie, au ieșit ca niște nebuni, frumoși și inconștienți, toate ca noi să nu mai avem spaime de noi înșine, de propria conștiință. Trec zilele, nopțile, trec anii și ni se pare că ni se cuvine libertatea de azi. Ne batem sistematic joc de memoria individuală
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]