1,139 matches
-
mă poți minți, a fugărit-o Matei. A ajuns-o, a prins-o în brațe și poruncitor i-a cerut dovada. Cecilia ca să nu mai lungească jocul i-a spus că nu s-a logodit, dar a vrut să-l necăjească. Cuprinși de o supremă fericire s-au privit o clipă în ochi și buzele lor s au contopit în sărutul lung al îndrăgostiților, atât de mult așteptat, în special de Matei, în timp ce peste capete lor creanga bradului sub care se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de brad. Din vorbe, din glume iar s-au luat la alergat unul după altul, la bulgărit. Ca vestimentația să nu aibă de suferit, își fixau diferite ținte pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
moșul aduce cadouri la cei cuminți. Îți mulțumesc, dragul meu, îl îmbrățișează și-l sărută de mai multe ori. Eu cuminte? Când am uitat ce zi este astăzi și nu ți-am cumpărat nimic, sunt nebună de legat. Nu te necăji! Darul cel mai de preț pe care mi-l poți oferi este dragostea ta. Dă-mi un sărut, nu mai fi supărată. Cecilia îl sărută iarăși. — Mă îmbrac și merg și eu să cumpăr cadouri pentru cei de acasă ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
operație dificilă, cum a apărut Georgeta să-l sâcâie când lui numai de vorbele ei nu-i ardea, cum a venit Cecilia care spunându-i că s-a întâlnit cu Georgeta, el și-a închipuit că insinuează ceva ca să l necăjească și ea. Fiind un pachet de nervi, mi-am revărsat furia pe tine. Dacă-ai ști cât m-a durut gestul tău, Matei! Dar ce să mai vorbim acum. Crezi că pe mine nu m-a durut acea ieșire tâmpită
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
va accepta. Din fericire ea a fost de acord și ne-am logodit. — Orice fată își dorește un inel scump și mai ales adus din America. În Germania se mai poate logodi de două trei ori pentru alte inele, îl necăjește Tiberiu. N-o cunoști. Cecilia nu este fata aceea. — De ce nu taci tu, Tibi, vorbește gura fără tine, îl dojenește Ștefania. Vrei să-i strici buna dispoziție? — Lasă măi, c-am glumit, îl bate pe umăr Tiberiu. Fii serios, că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atâta muncă? Trebuie chiar imediat să mă căsătoresc. Nu așa am hotărât de la bun început? — Oamenii se mai răzgândesc. —Te-ai îndrăgostit cumva de altul? — Da! M-am îndrăgostit, răspunde pe un ton ridicat. Cu toate că știa că vrea să-l necăjească pe Matei, l a deranjat acest răspuns, fiindcă nu suporta să+i spună așa ceva nici în glumă. —Ce te-ai bosumflat? Hm? s-a apropiat de el împingându-l în timp ce el s-a depărtat. 231 —Te-ai supărat? El tăcea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
inviți și pe Matei. —L-am invitat, dar s-a grăbit să meargă la spital să vadă ce mai este pe-acolo. Și-apoi lui îi place să fie numai cu mine, să mă giugiulească, să mă pupe, să mă necăjească, așa că i-am făcut hatârul. —Așa sunt tinerii. Toți am fost așa. A doua zi, Cecilia și Matei au mers de și-au comandat verighetele. Când s-au întors, s-au întâlnit cu logodnicii. S-au bucurat toți patru când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au ridicat, s-au scuzat și au plecat după ce Cecilia și-a luat rămas bun de la membrii familiei lui Matei. Tiberiu i-a șoptit: — Să-l ții în șah pe frate-meu, că atât de mult mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a spus, nebunul de Matei? o ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi dau eu lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ivea o problemă privind organizarea nunții, cu revederi dese ale mirilor, încât Elena și Tiberiu îi lua în derâdere: — Când vă veți căsători veți fi mereu unul cu celălalt până vă veți plictisi. Măcar acum să fiți mai liberi, îi necăjea Tiberiu. Uite mă, cine dă lecții! Tu de ce ești zilnic cu Alexandra? Pentru mine nu bate căsătoria la ușă care să mă determine să stau numai cu ea. Are dreptate Tibi, toată ziua stați bot în bot, că eu nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sunt mai mult goală, nu? — Și-așa este foarte cald. —Tu te-ai aranjat la tricou și pantaloni scurți, dar dacă vine cineva și pe mine mă vede așa, ce zice? Că ești fermecătoare. —Du-te măi, șmecheraș, nu mă necăji. De fapt n-am decât halatul și rochia de mireasă. În ce să mă îmbrac? — Caută și vei afla! Hai cu mine! O ia de mijloc, o duce în dormitor, deschide dulapurile spunându-i, —Alege ce dorești. Mi-ați adus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu: —O făcuși de oaie, frate. Trebuie să-l înțelegem, au fost de acord părinții. În timpul acesta, Cecilia îl aștepta. Se făcuse seară și el nu mai venea s-o vadă. Pe cine întreba nimeni n-a vrut s-o necăjească spunându-i adevărul. A doua zi, la ora șase dimineața, a apărut și Matei. Cecilia nu se trezise încă, dar simțind mișcare s-a sculat. —Unde-ai fost, Matei, până acum? Te-am așteptat să-mi aduci fructe cum mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a spart, pe care Cecilia o avea din Germania și la care ținea foarte mult. —Ce-ați făcut? s-a dus să vadă când a auzit zgomotul. Nu poate să țină nimic omul în casă de răul tău. — Nu te necăji, cumpărăm alta. —Era din Germania. —Mare lucru. — Țineam foarte mult la ea, naiba să te ia, striga și mai tare, în timp ce aduna cioburile sub ochii speriați ai copiilor. Era de la vreun iubit, poate? se înfurie și Matei. — Nu vreau să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și copiilor. —Mai ales Florinei. Ce faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne uităm la televizor, mai răsfoim presa și mergem la culcare. Ca să-ți iei altă bucătăreasă cum m-ai amenințat cândva, îl necăjea Cecilia. Matei se duce în bucătărie, o imobilizează, privind-o drept în ochi și-i spune. Crezi c-aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce urcau tot acest clocot de idei și i-l treceau prin sita fină a rațiunii, vărsându-i-l apoi în suflet și formând în el acea aprigă furtună, pe care o simți în permanență cum te roade și te necăjește, mai ales când știi că nu posezi nicio putere, pentru a-i pune capăt. În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului că femeia, de mai mulți ani de zile, era foarte bolnavă de inimă. Astfel, întotdeauna, atunci când se enerva puternic și fără control, foarte ușor începeau palpitațiile s-o necăjească groaznic, inima simțind clar cum îi bate în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se înfundau aproape cu totul, încât, în încercarea disperată de a nu se sufoca, începea involuntar să scoată niște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți aminte că în urmă cu câteva zile a stricat o meliță și amu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
timp berechet a se zbengui după pofta inimii în vacanța ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a așezat pentru a privi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mintea i-a șoptit că ar fi mai bine să se sfătuiască cu mama, pentru că stând așa nu va primi de la nimeni niciun sfat și pierde timpul ca un copil neajutorat. Deși nu vroia nici în ruptul capului să-și necăjească mama știind cât de bolnavă era, neavând pe altcineva decât pe ea, a hotărât ca în cele din urmă să o deranjeze. Și dacă tot se duce în casă s-a gândit să ducă niște lemne și a tăiat atâtea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât nu mai poți vorbi? -Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi spui despre ce este vorba? -Da
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-au scris numele pe fagul lui Costinel, producând copacului răni, îmbolnăvindu-l grav. La adierea vântului creanga nu se mai legăna, dacă vântul spulbera, frunza nu mai cânta, așa că fagul încetul cu încetul în moarte intra. Costinel era tare necăjit pentru că nu mai avea, ce să-i dea de mâncare porcului. Pe gânduri stând, în somn intrând și lacrimi de pe obraz ștergând, cu fagul de vorbă intrând, în vis Costinel călătorind. Când dimineața s-a trezit, la poartă s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce mă făceam dacă nu veneai? Mi ai dat speranță de viață...Cât privește pe vecinul nostru, păianjenul, nu prea am bază, nici c-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-a arat pământul, a pățit-o și el. -Așa este! zise furnica după care a căzut adânc pe gânduri. -Ei! Acum să te văd, vecino. Cum ai să te descurci cu doi surzi fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]