1,175 matches
-
dar așa... De fapt, poate că fiecare bătrân e sfânt, chiar și numai fiindc-a reușit să-și ducă viața așa de mult ... Mă uitam în urma lui și parcă nici umbră nu mai lăsa... Ei, asta-i ! Oi fi eu necăjit , da' nici chiar așa ! Sigur că bătrânul nu lasă umbră fiindcă umbra e în fața lui, soarele-l bate din spate... Și totuși, parcă se topea, așa, pe măsură ce mergea... Cât pe ce să mă podidească lacrimile, or, un băiat nu plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
atunci” - s-a dat bătut gândul de veghe. „Să nu crezi, nesuferitule, că nu m-ai pus pe gânduri atunci. Mă și gândeam cum ne vom descurca cu liota când va da buzna În spital. Dar Dumnezeu ține cu cei necăjiți. Și uite că bulibașa și cu piranda lui se țin de cuvânt” - i-a răspuns Gruia bucuros... De altfel și profesorul și-a manifestat surprinderea: ― Ei? Ce zici, Gruia? Îți place? Să se interneze nepoata bulibașei și să nu vină
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te-aude lumea... Se făcu apoi liniște și, presimțind ceva neobișnuit, Stelian lăsă paharul de țuică pe masă și își ascuți urechile. Cum să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, Leano?! Ce tot spui tu acolo, proasto?... se răsti necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându-se. Păi deadul Vasile... Cum era să se ducă la deadul Vasile?!... Culae așa zicea, repetă Leana cu o anumită încăpățânare, sigură că ce spunea era adevărul adevărat și necăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
necăjit Mitică al lui Caloianu la fată aproape cu spaimă, închinându-se. Păi deadul Vasile... Cum era să se ducă la deadul Vasile?!... Culae așa zicea, repetă Leana cu o anumită încăpățânare, sigură că ce spunea era adevărul adevărat și necăjită că nu era crezută. Zicea că trebuie să se ducă la deadul Vasile, ca să-l învețe toate cântecele... Că deadul Vasile n-a mai venit pe-aici și nu l-a învățat să cânte bine la găidulcă... Uite-așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
decât colectivist!... Că eu n-o să le dau la comuniști pământul nici dacă mă-mpușcă!... Păi cum să-mi ia mie ăștia pământul, cuscre?!... Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meu, aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în cap nu-i rost să-i vorbești. O ține morțiș pe a ei.(...). Eu am nevoie de cineva care să, căruia să-i pot vorbi...,spuse amețit, necăjit, mâhnit. Dar ce se întâmplă, mai precis? Uite, eu am făcut planuri pentru a petrece vara cu familia cumnatei mele în Alpi. Și acum vine cu pretenția absurdă de a pleca din țară, cică vrea să vadă Europa! Și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
exprima regretul. — În loc să-ți fiu eu de ajutor când ai mai mare nevoie, tu trebuie să mă ajuți. Of! Doamne! De ce se întâmplă așa? —Mamă, nu mai plânge, o îmbrățișa Cecilia. Știi că nu-mi face bine să te văd necăjită. Câte zile și câte nopți a vegheat Cecilia lângă patul ei! — Hai, Ceci, du-te și mai dormi că mai stau eu cu mama. Cum să stai că te ia somnul și trebuie să-și ia pastilele la ora 24
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu tine. Iar acest lucru, pe cât de firesc este pentru dânșii, pe atât de dureros 160 Rareș Tiron și de vătămător este pentru tine, și asta întotdeauna! Am ajuns la limita răbdării, m-am săturat de voracitatea oamenilor pentru sufletele necăjiților! Câtă pervertire! Și când te gândești că mai vezi și mai auzi, pe ici, pe colo, și pe câte unul aiurit, caraghios și condus doar de utopii, care tot face el zarvă mare, răspândind idei nenumărate despre o lume mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
transformat în statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi spui despre ce este vorba? -Da, mamă, pot să-ți spun, numai că, repet, nu vroiam să-ți umplu și eu capul cu ale mele. -Vrei să repet? Uite, eu te ascult. -Este vorba ... și n-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aud, nu mai pot ieși afară să cânt ..... -Și ... ce ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce mă făceam dacă nu veneai? Mi ai dat speranță de viață...Cât privește
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mânca pământul. Au fugit așa până când Dondică a renunțat și Dondonel s-a ascuns după o tufă înaltă de boz în hotarul grădinii. Către seară au sosit acasă toți membrii familiei și l-au găsit pe Dondică plâns și tare necăjit. La întrebarea acestora care-i cauza necazului, Dondică a povestit de isprăvile lui Dondonel. La auzul acestora, stăpânii gospodăriei au exclamat a necaz, își făceau cruce și se rugau la Dumnezeu să-l alunge pe necurat cât mai departe de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de răcire, a căutat o rădăcină sănătoasă a unui copac și s-a strecurat încet înspre adânc, căutând un loc bun pentru hibernare. CÂND VIN NECAZURILE Un om venea dinspre Poiana pe marginea crângului și mergea înspre Cristinești. Așa de necăjit era din cauza belelelor în care-și trăia zilele, încât vorbea cu el însuși la orice pas pe care-l făcea. La început crângul a crezut că Omul este bolnav ori beat și l-a întrebat: -Omule ție rău? -Și dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tot, Omul s-a uitat mirat înspre vârful copacilor tineri, după care s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea la grele încercări. -După câte văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți copii, de mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea la grele încercări. -După câte văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți copii, de mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte s-o iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pare logic, ci mai degrabă constituie o dilemă: "Ce faci cu sănătatea, dacă nu ai noroc în tot ceia ce întreprinzi?" sau "La ce-ți folosește norocul, dacă nu ești sănătos?" Urarea "noroc și sănătate" este mai ales urarea oamenilor necăjiți, cari cu trecerea fiecărei zile așteaptă îmblânzirea soartei lor și realizarea diverselor dorințe pământești. Reprezentanții diferitelor confesiuni și religii trimit în această zi credincioșilor lor, "pastorale" și "enciclici" cu sfaturi și îndemnuri spre o viață mai ideală, în care să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
așa ceva, ci în viața personală, acolo unde normele sociale și profesionale contau ceva mai puțin. Nu-i mai rămânea decât să spere că Arm avea să treacă cu buretele, omenește și creștinește, peste mica lor neînțelegere și era tot mai necăjit văzând că ea nu-i dădea nici un semn că-i iertase purtarea lipsită de noblețe. Măcar să-i fi spus în mod deschis că nu mai dorea să-l vadă, că se săturase să-i tot poarte de grijă ca unui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a-l accepta ca prieten, ar trebui să-l întreb de religie?... Nu... Vezi, Arm, preoții sunt cei care ne dezbină, până la urmă, dar noi trebuie să arătăm că suntem înțelepți! Doamne, că greu te mai lași convins, oftă Arm necăjită. În toate găsești tu câte un nod în papură... Nu confunda religia, calea spre mântuire, cu reprezentanții ei pe pământ, cu preoții unii dintre ei, poate, sunt o pricină de poticnire. Pentru tine, nu pentru ei! Mântuirea este personală. Învățătura
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
i se părea. Îi mai explicau oamenii, prin semne, cum stau lucrurile, mai citea pe buze, dar nu putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul său. Târgoveții erau mai necăjiți ca niciodată. Povestea cu Banca dăduse peste cap mica lor fanfaronadă, vroiau să-și verse nițel năduful, bătăile orologiului deveniseră un coșmar. Ce atâta vorbă? Turnul pus la pământ, cu ceas cu tot, și... gata! „Nici urmă să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
german la mare modă, David Precht, vlăstar al unei familii cu convingeri radicale de extremă stîngă, convertit la valorile „burgheze", autor de bestseller-uri în serie, cere intelectualilor să fie mai îngăduitori cînd critică bulevardizarea emisiunilor de televiziune: dacă oamenii necăjiți nu s-ar lăsa furați de ceea ce se întîmplă pe micile ecrane, ar ieși în stradă să protesteze. Se confirmă din nou virtuțile paleative ale așa numitului tittytainement, tratament pe ale cărui efecte calmante mizau și romanii, rețeta rămînînd de-
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
crizele recente se determină reciproc. Să nu se înțeleagă de aici că inadaptarea personajului central, una de profunzime, este și circulară. Fără a avea o poziție socială înaltă în lumea de adopție, Glasberg e totuși mai mult decât un simplu, necăjit emigrant. (Cum e, de exemplu, Doru-Dror, fost regizor secund, actualmente paznic la un depozit de țevi, cufundat într-o insolubilă dramă familială.) Domnul administrator se învârte într-un cerc de cunoscuți și amici cărora a ajuns, în timp, să li
Nu mai suntem tineri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7888_a_9213]
-
o societate care le cere totul, dar nu le oferă nimic! În curând, la prima ocazie, vor pleca din țară unde văd cu ochii! Mulți au deja rude sau prieteni prin Italia, Germania, Anglia! România are 5 milioane de pensionari necăjiți, aproape 5 milioane emigranți și restul...Din acest rest, ni se duc tinerii, domnilor! Vor întemeia familii prin Scoția, prin Belgia etc, vor cumpăra case acolo, vor face copii ce vor fi cu adevărat fericiți și nu se vor mai
Previziune cutremurătoare. "Nepoții noștri nu ne vor ierta NICIODATĂ!" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79228_a_80553]
-
să fie disperarea și lipsa unor soluții simple de supraviețuire- ar fi putut continua la nesfârșit! Scriem, se pare, dintr-o nevoie de aer, scriem de sete și de neputința de a privi în viitor. Și din solidaritate cu lumea necăjită înțeleg că dacă nu scriam ne sufocam fiecare în bârlogul său, în somnul său, înfrigurat, unde există, dar nu pentru toți un brad fabulos de Crăciun, împodobit cu texte pe care nu le citește mai nimeni. Numele care apar cu
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
regulile vestitei noastre ospitalități, gripa aviară, noua fantomă care bîntuia Europa. Păsăretul din Deltă dădea țipăt de moarte; lebede, gîște, rațe, pelicani, cocostîrci, pescăruși, cormorani, porumbei, găini, cocoși, curcani, de-a valma, de pe coclauri, de pe plaiuri și din curțile oamenilor necăjiți, sfîrșeau răpuși, de amarnicul virus "foarte agresiv" sau pe rugurile aprinse ale noii Inchiziții sanitar-veterinare; necesară, se spunea. N-au fost victime printre stăpînii păsăretului, din fericire. Totuși, a venit prima directivă europeană în piețele noastre și, o dată cu ea, prima
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]